miercuri, 16 ianuarie 2013

scrisoare


Scrisoare catre cine ar putea fi indreptatit sa o primeasca.

Intotdeauna imi voi aminti de ziua in care am luat decizia sa fac asta. Negru pe alb. Sufletul si mintea impacate. Cand am stiut ca vreau sa fac adictologie. Ca nothing compares to that. Si ca o sa fac si imposibilul ca sa ajung acolo. Chiar daca asta ma va costa multe, pe alte planuri.

Asa ca drumul facut intr-o dimineata de 15 ianuarie, pe o autostrada proaspat ninsa imi va ramane mereu intiparit in inima.  Pentru ca imposibilul este prea putin cand iti doresti ceva cu adevarat. Am reusit sa ajungem intregi la Pfastatt, pentru interviu : eu, Omu' si Mona. In timp ce masinile derapau ca si saniile in jurul nostru, pe contrasens era un tir pus de travers, am reusit sa ne croim drum pana la destinatie. Unde am aflat ca PR ul e in concediu de boala si ca tb sa revenim sapt viitoare. Asa ca am facut drumul si retour. En fin. E tare frumos renovat spitalul.

Ideea este ca uneori o forta superioara ne protejeaza atunci cand trebuie.
Important e ca am ajuns.
Important e ca am o sansa si ca mingea e pe teren neutru.
Acum ramane de vazut daca o sa reusesc sa dau gol sau nu.
Sunt multi tragatori la poarta dar sper sa reusesc!
Oamenii nu inteleg cand nu tine de ei. Nu inteleg ce nu ii implica direct si nici ceva prin ce nu au trecut.


Totul e relativ si mereu problememe noastre sunt mai importante doar pentru ca sunt ale noastre.
Uneori trebuie sa acceptam. Uneori esuam. Sometimes we need to let go. No love without freedom! No freedom without love!



Chiar si atunci cand nu simtim dragostea suntem inconjurati de ea. Atunci cand suntem la captaul puterilor o putem lua de la capat. Asra face diferenta dintre invingatori si invinsi. Ne scriem paginile propriei vieti. Uneori, putem scrie capitole in cartile altora. Ce autoportret mai bun de atat putem avea? Si daca suntem foarte norocosi, scriem paginile multor oameni prin actiunile noastre.



well I can't look at you this morning, maybe I should have a sign...


you've over stayed your time, sometimes's like this!

so I'll just say à la prochaine au adevarata scrisoare, cea a lui Xavier Rudd :

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu