marți, 4 iunie 2013

blue American

" I wrote this novel just for you
  It sounds pretentious
  But it's true!
  That's why it's vulgar
   That's why it's blue..."

you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!



" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"



" Just 19 and suckers dream
  I guess I thought you had the flavour!"




Placebo, Placebo, Placebo!





again and again and again and again foo fighters!

"what if I say I'm not like the others?
 what if I say I'm not just one of your plays!
 you're the pretender
 what if I say that I'll never surrender?"

Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.

All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.

Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.

Fumul de tigara se amesteca printre firavele raze de soare si simti ca inaintezi. Tragi cu nesat fumul in piept si iti trece pofta asta, love for lust. Uneori soarele se joaca prin parul tau iar tu vorbesti prostii. Ma rog, se juca. Acum nu ne mai vorbim. Nu cred ca e rau dar sa nu ignoram adevarul adevarat : nu ne vom uita niciodata. Asta a zis-o altcineva : "Copilasha, chiar daca tu o sa fii cu alti baieti iar eu alte fete noi 2 o sa fim mereu impreuna! Mada, ai inteles?"..."Da!" Cum sa nu inteleg cand eu credeam asta cu fiecare atom care se zbantuia brownian in mine? Si inca o mai cred.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu