marți, 30 noiembrie 2010
:)have a nice day!
Etichete:
byron
,
despre nimic
,
ma galaxie
,
music
,
on how life is
,
songul puscariasului
duminică, 28 noiembrie 2010
primul salariu:)
sambata 27 noiembrie 2010 am luat primul salariu.
ohhhhhh, the pride :)
si apoi m-am tot intrebat ce sa fac cu el? asa ca mi-am luat un parfum dar nu din moft, efectiv mi s-a terminat parfumul. si apoi o sa pun bani deoparte pentru masina. din ce mai ramane o sa le cumpar alor mei cadouri de Craciun si mie o caciula imblanita, din aia cu urechi:)plus ceva pentru El si pentru toata lumea draga mie si carti,carti,carti...de Medicina:)
e excelent sa ai banii tai dar...cand au trecut anii?
si odata ca banii au venit si responsabilitatile,ceea ce e firesc.
uneori ma gandesc ca poate am schimbat o specialitate pe bani. si atunci ma simt prost si am regrete si ma doare inima. dar ce as fi facut acasa cu o specialitate si tot pe banii alor mei? nimic. asa ca sometimes we have to choose.
asa ca m-am hotarat. o sa mai dau o data examenul de rezdentiat in Franta.mai ales ca nu am nimic de pierdut. daca iau tot mf mi se recunosc stagiile.
the real battle begins now!
ohhhhhh, the pride :)
si apoi m-am tot intrebat ce sa fac cu el? asa ca mi-am luat un parfum dar nu din moft, efectiv mi s-a terminat parfumul. si apoi o sa pun bani deoparte pentru masina. din ce mai ramane o sa le cumpar alor mei cadouri de Craciun si mie o caciula imblanita, din aia cu urechi:)plus ceva pentru El si pentru toata lumea draga mie si carti,carti,carti...de Medicina:)
e excelent sa ai banii tai dar...cand au trecut anii?
si odata ca banii au venit si responsabilitatile,ceea ce e firesc.
uneori ma gandesc ca poate am schimbat o specialitate pe bani. si atunci ma simt prost si am regrete si ma doare inima. dar ce as fi facut acasa cu o specialitate si tot pe banii alor mei? nimic. asa ca sometimes we have to choose.
asa ca m-am hotarat. o sa mai dau o data examenul de rezdentiat in Franta.mai ales ca nu am nimic de pierdut. daca iau tot mf mi se recunosc stagiile.
the real battle begins now!
Etichete:
balkan music
,
empire of dirt
,
god`s gonna cut you down
,
hurt
,
johhny cash
,
moi
,
on how life is
,
primul salariu
duminică, 21 noiembrie 2010
argila si cocaina sau delicatetea franceza
...dusa la extrem:D
ce imi place mie la tara asta este grija dusa pana la extrem pt orice.
bun,sa va dau un exemplu.
francezii se dau in vant dupa organizarea de "staffuri"aka intalniri pentru te miri ce care dureaza cat mai mult posibil si atat cat este necesar incat sa scurteze timpul de munca efectiv cu cel putin o ora.moment in care evenimentul este incununat de succes.mai ceva ca traian...in fine.
sa privim cum se desfasoara un astfel de eveniment tipic francez:D
1)incepe sa se adune lumea cam la 10 min dupa ce e prevazuta inceperea evenimentului.
2)fiecare participant pasiv sau activ,nevermind the status trece pe la sustinatorul prezentarii si ,in urmatoarea ordine exacta:
a) il pupa(francezii te pupa si daca te vad prima oara,e normal,nu te panica si nu te trage inapoi,in mod contrar,e ca si cum i-ai injura de mama:D...which is bad)
b)strangere de mana(nu am inteles niciodata de ce mai faci si asta daca deja l-ai pupat?!!)
c)multumire si recunostinta pana la moarte pentru sustinerea evenimentului fara de care Pamantul nu s-ar mai putea invarti)
3)asa se mai pierd inca vreo 20 de minute.
4)incepe prezentarea respectiva dupa ce sustinatorul se prezinta...cine e,de unde vine,ce prezint...daca intre timp mai apare un intarziat se mai prezinta o data si pentru ala.
5)in fine incepe prezentarea care nu dureaza niciodata o ora si care se lafaie cam 2 ore.
Moment in care eu ca si romanul obisnuit sa lucreze fierbe de nervi pe scaun, se gandeste ca mai are 5 pacienti de vazut, ca nu a facut inca iesirea si ca popanarul asta care vorbeste ar face bine sa se grabeasca,which obviously never happeness:)bun si atunci ma ridic eu nervoasa,ocolesc masa sa imi torn o ceasca de cafea...ce mama masii...macar atat...moment in care observ o pata maro care se extinde spre sustinatorul prezentarii si imi dau seama ca am luat o ceasca din plastic care avea o gaura-n fund sau era rupta-n c... dupa cum preferati...evident ca incerc sa nu bufnesc in ras isteric pt ca ma uit la fetele francezilor care se uita toti la mine,siderati...ok.ok.mai imi torn o ceasca si ma retrag in coltul meu....
intre timp poponarul continua...prezentarea era despre metodele de minimizare a riscurilor de transmitere a hepatitei b si c si virusului hiv la pacientii dependenti de droguri.
moment in care incepe sa ne prezinte kiturile sterile pe care ei le dau gratis consumatorilor de senzatii tari...si incepe omul nostru cu lucruri normale gen seringi,comprese sterile, dezinfectant,tavita si lingura de sniffuit/incalzit marfa,prezervative,lubrifiant...in fine tot tacamul...si eu ma gandeam:
"frateeeeee, faci misto de mine?"
si cireasa de pe tort a fost momentul in care tipul ne-a prezentat crema antiinflamatorie pentru nas...pentru a calma iritatia mucoasei nazale la cei care prizeaza coca...adica...OMG!!!...asta o sa fie ultima lor problema,iritatia nazala...what about gaurirea osului nazal??!!!
si ma gandesc pana unde impingem chestia asta de preventie/diminuare a riscurilor.
adica,nu e totusi un pic exagerat?
come on,dude,pot sa inteleg totul pana la unguentul pentru protectie nazala!!!
:))nu stiu daca v-am facut sau nu sa radeti cu postarea asta dar eu am trecut prin toate fazele in 3 ore: plictiseala,iritare,uimire,stupefactie,dezaprobare,amuzament,nervi...
si uite asta face omul cand nu are de lucru...imparte unguente celor care prizeaza dope...vest,vest,civilizatie,civilizatie...dar numai eu vad un pic de absurd in toata povestea asta?
si uite asa a pierdut Mada sfarsitul de dimineata...si a stat,bineinteles,seara pana la 8 ca sa recupereze cu pacientii.
:))it was still somehow funny!
ce imi place mie la tara asta este grija dusa pana la extrem pt orice.
bun,sa va dau un exemplu.
francezii se dau in vant dupa organizarea de "staffuri"aka intalniri pentru te miri ce care dureaza cat mai mult posibil si atat cat este necesar incat sa scurteze timpul de munca efectiv cu cel putin o ora.moment in care evenimentul este incununat de succes.mai ceva ca traian...in fine.
sa privim cum se desfasoara un astfel de eveniment tipic francez:D
1)incepe sa se adune lumea cam la 10 min dupa ce e prevazuta inceperea evenimentului.
2)fiecare participant pasiv sau activ,nevermind the status trece pe la sustinatorul prezentarii si ,in urmatoarea ordine exacta:
a) il pupa(francezii te pupa si daca te vad prima oara,e normal,nu te panica si nu te trage inapoi,in mod contrar,e ca si cum i-ai injura de mama:D...which is bad)
b)strangere de mana(nu am inteles niciodata de ce mai faci si asta daca deja l-ai pupat?!!)
c)multumire si recunostinta pana la moarte pentru sustinerea evenimentului fara de care Pamantul nu s-ar mai putea invarti)
3)asa se mai pierd inca vreo 20 de minute.
4)incepe prezentarea respectiva dupa ce sustinatorul se prezinta...cine e,de unde vine,ce prezint...daca intre timp mai apare un intarziat se mai prezinta o data si pentru ala.
5)in fine incepe prezentarea care nu dureaza niciodata o ora si care se lafaie cam 2 ore.
Moment in care eu ca si romanul obisnuit sa lucreze fierbe de nervi pe scaun, se gandeste ca mai are 5 pacienti de vazut, ca nu a facut inca iesirea si ca popanarul asta care vorbeste ar face bine sa se grabeasca,which obviously never happeness:)bun si atunci ma ridic eu nervoasa,ocolesc masa sa imi torn o ceasca de cafea...ce mama masii...macar atat...moment in care observ o pata maro care se extinde spre sustinatorul prezentarii si imi dau seama ca am luat o ceasca din plastic care avea o gaura-n fund sau era rupta-n c... dupa cum preferati...evident ca incerc sa nu bufnesc in ras isteric pt ca ma uit la fetele francezilor care se uita toti la mine,siderati...ok.ok.mai imi torn o ceasca si ma retrag in coltul meu....
intre timp poponarul continua...prezentarea era despre metodele de minimizare a riscurilor de transmitere a hepatitei b si c si virusului hiv la pacientii dependenti de droguri.
moment in care incepe sa ne prezinte kiturile sterile pe care ei le dau gratis consumatorilor de senzatii tari...si incepe omul nostru cu lucruri normale gen seringi,comprese sterile, dezinfectant,tavita si lingura de sniffuit/incalzit marfa,prezervative,lubrifiant...in fine tot tacamul...si eu ma gandeam:
"frateeeeee, faci misto de mine?"
si cireasa de pe tort a fost momentul in care tipul ne-a prezentat crema antiinflamatorie pentru nas...pentru a calma iritatia mucoasei nazale la cei care prizeaza coca...adica...OMG!!!...asta o sa fie ultima lor problema,iritatia nazala...what about gaurirea osului nazal??!!!
si ma gandesc pana unde impingem chestia asta de preventie/diminuare a riscurilor.
adica,nu e totusi un pic exagerat?
come on,dude,pot sa inteleg totul pana la unguentul pentru protectie nazala!!!
:))nu stiu daca v-am facut sau nu sa radeti cu postarea asta dar eu am trecut prin toate fazele in 3 ore: plictiseala,iritare,uimire,stupefactie,dezaprobare,amuzament,nervi...
si uite asta face omul cand nu are de lucru...imparte unguente celor care prizeaza dope...vest,vest,civilizatie,civilizatie...dar numai eu vad un pic de absurd in toata povestea asta?
si uite asa a pierdut Mada sfarsitul de dimineata...si a stat,bineinteles,seara pana la 8 ca sa recupereze cu pacientii.
:))it was still somehow funny!
Etichete:
aventuri urbane
,
cannabis
,
coacaine
,
hepatite B
,
hepatite C
,
heroine
,
HIV
,
needles
,
sniff
,
speedball
vineri, 19 noiembrie 2010
morning glory!
good morning,everyone,have a wonderfully colored day!
cantecul asta e pentru voi. si ce daca e vant? si ce daca sunt ploi? nu ne vom opri din noapte in zori!
Etichete:
ceai de inimi
,
El
,
noi
,
on how life is
,
somewhere over the rainbow
miercuri, 17 noiembrie 2010
1an...12luni...365de zile!
azi, 18. Noiembrie. 2010 implinim un an impreuna.
iti multumesc pentru toate momentele frumoase petrecute impreuna.
in continuare,dupa1an,pot inca sa spun:"ma bucur ca te-am cunoscut!sunt norocoasa:)"
chiar daca momentan ploua pe strada noastra,sunt sigura ca vor veni zile mai bune, just keep the faith.
:) TIM!
si luna viitoare vom sarbatori 1an si 1luna/13luni impreuna :P
marți, 16 noiembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
am netttttttttttttt!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
am neeeeeeeeetttttttttttttttttt!!!!!!!!!!!!!!
si iubitul meu vine peste o luna!
si ai mei sunt bine.
si eu incep sa cunosc lume.
si incepe sa imi revina zambetul si.......te iubesc!...cantecul asta e pentru noi!
You think I'm pretty
Without any make-up on
You think I'm funny
When I tell the punch line wrong
I know you get me
So I let my walls come down
Down...
Before you met me
I was alright
But things were kinda heavy
You brought me to life
Now every February
You'll be my Valentine,
Let's go all the way tonight No regrets, just love We can dance until we die You and I We'll be young forever
You make me
Feel like
I'm living a Teenage Dream
The way you turn me on
I can't sleep Let's run away And don't ever look back Don't ever look back
My heart stops
When you look at me
Just one touch
Now baby I believe
This is real
So take a chance
And don't ever look back
Don't ever look back
We drove to Cali
And got drunk on the beach
Got a motel and Built a fort out of sheets I finally found you My missing puzzle piece I'm complet
I might get your heart racing
In my skin-tights jeans
Be your Teenage Dream tonight
Let you put your hands on me
In my skin-tight jeans
Be your Teenage Dream tonight.
si iubitul meu vine peste o luna!
si ai mei sunt bine.
si eu incep sa cunosc lume.
si incepe sa imi revina zambetul si.......te iubesc!...cantecul asta e pentru noi!
You think I'm pretty
Without any make-up on
You think I'm funny
When I tell the punch line wrong
I know you get me
So I let my walls come down
Down...
Before you met me
I was alright
But things were kinda heavy
You brought me to life
Now every February
You'll be my Valentine,
Let's go all the way tonight No regrets, just love We can dance until we die You and I We'll be young forever
You make me
Feel like
I'm living a Teenage Dream
The way you turn me on
I can't sleep Let's run away And don't ever look back Don't ever look back
My heart stops
When you look at me
Just one touch
Now baby I believe
This is real
So take a chance
And don't ever look back
Don't ever look back
We drove to Cali
And got drunk on the beach
Got a motel and Built a fort out of sheets I finally found you My missing puzzle piece I'm complet
I might get your heart racing
In my skin-tights jeans
Be your Teenage Dream tonight
Let you put your hands on me
In my skin-tight jeans
Be your Teenage Dream tonight.
cateodata
de fapt,mereu.
as vrea sa pot da timpul inapoi sau inainte.
sa fim iar cum eram acum 11 luni.
pe 18 implinim un an.
fara tine,cerul e prea sus.
imi vreau optimismul inapoi! si rasul! si zambetul! si voia buna! de astazi o sa incerc sa reintru in posesia lor, sunt ale mele, si le vreau inapoi! si pe tine te vreau langa mine mereu, desi stiu ca inca nu se poate, dar mai e doar o luna.
mi-esti tare drag!
as vrea sa pot da timpul inapoi sau inainte.
sa fim iar cum eram acum 11 luni.
pe 18 implinim un an.
fara tine,cerul e prea sus.
imi vreau optimismul inapoi! si rasul! si zambetul! si voia buna! de astazi o sa incerc sa reintru in posesia lor, sunt ale mele, si le vreau inapoi! si pe tine te vreau langa mine mereu, desi stiu ca inca nu se poate, dar mai e doar o luna.
mi-esti tare drag!
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
TIM!
Where did you get those eyes?
Cause they're the ones that are keeping me alive.
Where did you get those ears?
Cause i'm dying to hear, i'm dying to hear their kiss
Where did you get those lips?
I need a set that can set for words to grip
Where did you get those knees?
That hit the floor and bring out the best in me
prima saptamana
A trecut prima saptamana de lucru. Cu emotii, frustrari, temeri, zambete, oameni, pacienti, maini stranse si respect.
Lucrez intr-un serviciu de adictologie si oamenii sunt...oameni acolo. Ii vezi dezbracati de sperante, cu temeri, cu sperante, cu privirea goala sau dimpotriva plina de speranta care se ridica sper tine.
Tu esti DOCTORUL.
Dar ce te faci cand tu nu stii ce ar trebui sa stii? Cand nu stii medicamentele, nu stii cum sa folosesti programul pe calculator in care trebuie sa lucrezi pentru fiecare pacient in parte.
Dar e frumos dimineata sa intri in spital si toata lumea sa te salute cu:"Bonjour, madame docteur!".
Aici toata lumea e politicoasa, nimeni nu tipa, totul are o ordine spre deosebire de acasa.
Camera mea e ok dar in continuare nu am internet ceea ce ma incurca foarte mult. Fiindca nu am carti cu mine si tb sa invat de undeva si....argh...
Cat timp stau la spital timpul zboara.
Apoi ajung in camera, invat cat invat si...mi se face dor.
Stiu ca asta trebuie sa fac...cel putin primele 6 luni, sa stau aici si sa invat cat mai multe...dar izolarea e grea, e ca o cusca...ziua vorbesc cu pacientii, cu doctorii, cu asistentele, cu oricine.
Dar seara resimt dorul pana in maduva, e ca un pumnal care nu se opreste, intra si iese, intra si iese. Si nu ma lasa pana nu adorm.
I`m stuck in a moment and I can`t get out of it.
Oricum, sper din suflet sa rezolv pb legata de card saptamana viitoare si sa imi pot rezolva ceva cu netul.
Dar per ansamblu lucurile merg bine. Macar invat in fiecare zi ceva nou. Si imi place. E frumos sa ai pacienti dar si mai frumos sa ii poti face bine.
Imi este tare dor de El...dar o sa vina...nu mai e mult.
Pana una alta ma ocup cat pot eu de bine de pacienti.
Si e frig aici, adica nu e frig dar bate vantul tot timpul, foarte tare.
Lucrez intr-un serviciu de adictologie si oamenii sunt...oameni acolo. Ii vezi dezbracati de sperante, cu temeri, cu sperante, cu privirea goala sau dimpotriva plina de speranta care se ridica sper tine.
Tu esti DOCTORUL.
Dar ce te faci cand tu nu stii ce ar trebui sa stii? Cand nu stii medicamentele, nu stii cum sa folosesti programul pe calculator in care trebuie sa lucrezi pentru fiecare pacient in parte.
Dar e frumos dimineata sa intri in spital si toata lumea sa te salute cu:"Bonjour, madame docteur!".
Aici toata lumea e politicoasa, nimeni nu tipa, totul are o ordine spre deosebire de acasa.
Camera mea e ok dar in continuare nu am internet ceea ce ma incurca foarte mult. Fiindca nu am carti cu mine si tb sa invat de undeva si....argh...
Cat timp stau la spital timpul zboara.
Apoi ajung in camera, invat cat invat si...mi se face dor.
Stiu ca asta trebuie sa fac...cel putin primele 6 luni, sa stau aici si sa invat cat mai multe...dar izolarea e grea, e ca o cusca...ziua vorbesc cu pacientii, cu doctorii, cu asistentele, cu oricine.
Dar seara resimt dorul pana in maduva, e ca un pumnal care nu se opreste, intra si iese, intra si iese. Si nu ma lasa pana nu adorm.
I`m stuck in a moment and I can`t get out of it.
Oricum, sper din suflet sa rezolv pb legata de card saptamana viitoare si sa imi pot rezolva ceva cu netul.
Dar per ansamblu lucurile merg bine. Macar invat in fiecare zi ceva nou. Si imi place. E frumos sa ai pacienti dar si mai frumos sa ii poti face bine.
Imi este tare dor de El...dar o sa vina...nu mai e mult.
Pana una alta ma ocup cat pot eu de bine de pacienti.
Si e frig aici, adica nu e frig dar bate vantul tot timpul, foarte tare.
luni, 1 noiembrie 2010
de maine...domnisoara REZIDENTA/DR.
da,dragii mei,de maine intru in clasa muncitoare, mandra ca o floare!
da,da...de maine o sa fiu rezidenta in serviciul de adictologie.
e ce mi-am dorit.
si nu pot sa inteleg:"if it makes you happy, than why the hell are you so sad??!!"
e ce mi-am dorit!
trebuie sa reusesc sa muncesc, sa si invat, sa nu uit de ce sunt acolo.
am o datorie morala enorma fata de parintii mei si fata de mine, si acum si fata de el!:)
si...sper sa fie bine, soarele sa ma indrume mereu si sa intalnesc oameni care sa ma invete multe lucruri...
si sa imi revina zambetul si rasul si sa rad din nou,privind la soare!
photos from weheartit
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)