care va fi urmat de fata si clinica de psihiatrie or be careful what you wish 'cause it might come true!
Acum aproape 6 ani o fata a aterizat la strasbourg cu un troler burdusit, cu un cap plin de vise si cu o inima hotarata si curata.
A facut couch surfing primele 2 saptamani in Strasbourg. S-a luptat cu administratia/birocratia franceza si cu ploaia. Nu stia ce calvar urma sa fie pana si deschiderea unui cont la banca. Cont fara de care nu putea fi platita. Plata fara de care nu putea sa gaseasca o locuinta de inchiriat. Locuinta fara de care nu putea sa-si deschida un cont la banca deoarece ii trebuia adresa. Adica era un cerc vicios.
Nu cunostea pe nimeni in strasbourg sau pe langa strasbourg. La facultate i se cereau multe documente pentru rezidentiat si administratia parea inflexibila. Dupa cateva luni si-a dat seama ca accentul trebuia pus pe PAREA pentru ca erau mai mult decat flexibili in functie de persoana din fata si de circumstante. Iar dupa cativa ani a imprumutat mult din nonsalanta franceza cand venea vorbe de dead-lineuri si documente cerute de institutii de stat, considerand adesea ca:"On est large!".
Dupa 2 saptamani reci si ploioase la Strasbourg a trebuit sa se mute in sudul Alsaciei(adica in Haut-Rhin), intr-un sat uitat de lume, ca sa isi efectueze primul stagiu din macheta rezidentiatului de medicina generala: addictologia. Dar addictologia era foarte interesanta, pacientii dornici de schimbare si personalul foarte sustinator asa ca primele 6 luni in Alsacia au trecut relativ repede. Timp de 6 luni a fost adoptata de doamnele care lucrau la bucatarie. Oamenii spun ca alsacienii sunt foarte reci si, oarecum, discriminatori cu alte natii/francezii din alte regiuni dar fata nu a observat lucrul acesta. Nu numai ca au hranit-o timp de 6 luni dar i-au si spalat/calcat hainele, fara absolut nici o obligatie. Au fost familia ei timp de 6 luni. Cu ele fata si-a exersat franceza(in ciuda accentului alsacian:) le iubeste si le va fi vesnic recunoscatoare. Cand s-a incheiat stagiul una din ele a transportat fata+bagajele ei pana in nordul Alsaciei, unde urma sa faca urmatorul stagiu de rezidentiat: medicina interna. Fata a aflat in primele 2 luni ce insemna "permis de travail"(permis de munca) si flotant. Inseamna iadul caci fata nu avea si nu are rabdare asa ca sa stea la coada la primarie/prefectura ore in sir era/este un chin. Dar toate trec si fata invata ca rabdarea este o virtute. La fel ca si inabusirea sentimentelor/neexprimarea lor in public.
Inainte de a pleca a strans tare fata in brate si i-a spus:"Capul sus! Mereu tot inainte! Niciodata inapoi!".
Apoi fata a lucrat si s-a construit/instruit timp de 6 luni in nordul Alsaciei(adica in Bas-Rhin). Si acolo a dat peste alti oameni faini. Doctori old school, clinicieni desavarsiti. Inconjurata de oameni simpli si buni a crescut intr-un mediu fara jocuri de culise, cu oameni sinceri. Atunci a inceput primele garzi, a trebuit sa faca primul anunt de cancer si a avut primul deces(pe care nu o sa il uite niciodata:cancer metastazat literalmente peste tot). Intre timp a descoperit ca si aici oamenii sunt uniti de choucroute, flammkuchen, bibeleskaes, baeckoff si un sluck de schnaps. Si atunci s-a gandit ca totul trece prin stomac si prin buzunar. Pana la ora actuala contrariul nu i-a fost demonstrat. Asa ca timp de 6 luni a muncit non stop si a plecat cu un bagaj insemnat de consecinte noi. Fara teama de garzi. Tot in acest interval si-a cumparat si primul automobil, un Suzuki Ignis gri metalizat. It was love at first side. Apoi ajutata de prieteni si cu Garfield-ul urias in dreapta soferului a pornit-o spre urmatorul stagiu de 6 luni: pediatrie si ginecologie, de retour in Sudul Alsaciei.
Se afișează postările cu eticheta feelings. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta feelings. Afișați toate postările
duminică, 28 august 2016
sâmbătă, 2 ianuarie 2016
Doamna Itu Viorica
Profesoara de limba si literatura romana, in Brasov.
Sambata, 26 Decembrie 2016, s-a stins din viata Dna Itu, in apartamentul ei din Brasov. Singura.
Pentru multi oameni este doar un nume.
Mie mi-a fost a2a mama, la egalitate cu Alina(prietena ei cea mai buna si matusa mea drag, secerata de un neoplasm acum 5 ani).
Le-am pierdut pe amandoua, in timp ce eu eram in plina lupta pentru ascensiune, departe, in tara decadentei si a modei.
O mare parte din omul care sunt astazi le-o datorez lor. Dna Itu a fost modelul meu feminin de eleganta si de idealism. Femeia independenta, prin excelenta. Cu ea si prin ea am indragit tot ce inseamna moda. Ea m-a pregatit ani intregi pentru olimpiadele de limba romana si pentru viata.
Am crezut,naiv, ca si in acest an o voi revedea in fata unei cesti de cafea la Bistro de l”Arte, ca in fiecare an cand veneam in Romania. Ca sa ne tesem firul povestii de unde il lasasem ultima oara. Anul acesta norocul meu si suferinta ei s-au terminat. Nu m-a mai asteptat vocea ei inconfundabila, plina de bucurie sincera la capatul firului:„Madalinaaaa, esti in Romania!„
Steaua mea s-a stins in deplina discretie pe 26 Decembrie, asa cum a si trait.
Am 3 inimi si una a murit astazi(Alina si Dna Itu au fost una). Mi-au ma ramas 2.
Dar lumea a pierdut un om stralucit(or), un model de integritate si gust cum astazi rar se mai fabrica. Si anul acesta se va termina in intuneric si in durere.
Dna Itu, va iubesc simplu si frumos. Imi lipsiti. Si doare.
Nu pot decat sa sper ca acum sunteti cu Alina, intr-un loc mai bun.
A dumneavostra,
Madalinuța
Sambata, 26 Decembrie 2016, s-a stins din viata Dna Itu, in apartamentul ei din Brasov. Singura.
Pentru multi oameni este doar un nume.
Mie mi-a fost a2a mama, la egalitate cu Alina(prietena ei cea mai buna si matusa mea drag, secerata de un neoplasm acum 5 ani).
Le-am pierdut pe amandoua, in timp ce eu eram in plina lupta pentru ascensiune, departe, in tara decadentei si a modei.
O mare parte din omul care sunt astazi le-o datorez lor. Dna Itu a fost modelul meu feminin de eleganta si de idealism. Femeia independenta, prin excelenta. Cu ea si prin ea am indragit tot ce inseamna moda. Ea m-a pregatit ani intregi pentru olimpiadele de limba romana si pentru viata.
Am crezut,naiv, ca si in acest an o voi revedea in fata unei cesti de cafea la Bistro de l”Arte, ca in fiecare an cand veneam in Romania. Ca sa ne tesem firul povestii de unde il lasasem ultima oara. Anul acesta norocul meu si suferinta ei s-au terminat. Nu m-a mai asteptat vocea ei inconfundabila, plina de bucurie sincera la capatul firului:„Madalinaaaa, esti in Romania!„
Steaua mea s-a stins in deplina discretie pe 26 Decembrie, asa cum a si trait.
Am 3 inimi si una a murit astazi(Alina si Dna Itu au fost una). Mi-au ma ramas 2.
Dar lumea a pierdut un om stralucit(or), un model de integritate si gust cum astazi rar se mai fabrica. Si anul acesta se va termina in intuneric si in durere.
Dna Itu, va iubesc simplu si frumos. Imi lipsiti. Si doare.
Nu pot decat sa sper ca acum sunteti cu Alina, intr-un loc mai bun.
A dumneavostra,
Madalinuța
joi, 6 martie 2014
kiss, kiss, bang bang
... you're dead. I hate packing but I love travelling. So , as usual, I am packing just now...
miercuri, 5 martie 2014
like a stone
cantecul asta spune totul.
"... I'll wait for you there like a stone
I'll wait for you there alone...
And on I read until the day was gone;
And I sat in regret of all the things I've done;
For all that I've blessed, and all that I've wronged,
In dreams until my death I will wonder on.
In your house I long to be
Room by room patiently
I'll wait for you there alone...like a stone...."
Berlin here I come! Please, help me forget!
"... I'll wait for you there like a stone
I'll wait for you there alone...
And on I read until the day was gone;
And I sat in regret of all the things I've done;
For all that I've blessed, and all that I've wronged,
In dreams until my death I will wonder on.
In your house I long to be
Room by room patiently
I'll wait for you there alone...like a stone...."
Berlin here I come! Please, help me forget!
miercuri, 26 februarie 2014
miercuri, 12 februarie 2014
:)
:) I've met a boy...someday you'll meet a tall, beautiful stranger :)
Vreau o dragoste curata. Atat. And he smells like freedom and voyages. He is french and he speaks the romanian "essential" : " dezbraca-te femeie, imediat!". Bien evidemment que l-am insultat prima oara cand mi-a spus asta dar a avut charm-ul lui. Apoi a tinut neaparat sa ne revedem si a fost foarte dezamagit cand i-am spus ca are numai un punct pentru ca mi-a tinut haina cand m-am imbracat si pentru ca mi-a deschis usa barului. Iar la plecare mi-a aratat neaparat blocul unde sta...en cas où... :) si a trebuit sa plece doar cu o intalnire saptamana viitoare si cu o promisiune de numar de telefon.
E ciudata lumea in care traim. Si cum se schimba perceptia unei intalniri cand nu mai avem 18 ani. Nici macar nu se mai pune problema virginita
Dar sa va spun eu ce nu se schimba : fluturii din stomac si picioarele de gelatina :) And it feels good, it feels right because it's been a while... Si ranile se vindeca, iertam, uitam si trecem mai departe. So, yes, I am nervous I can't wait for the next Tuesday. Sper din tot sufletul ca de data asta nu o sa ma auto-sabotez!
joi, 6 februarie 2014
like a kid
Or more like an embrio.
Stii momentul ala in care simti ca planurile ti se destructureaza si altceva nou se iveste in cale.
Numai ca noul e vechi si ca uneori esti obosit de atata nou si ai vrea ca lucrurile sa se aseze. Si v rei numai sa fii inapoi in pantecele mamei?
Pentru ca iti zici : "La naiba, nu am muncit 9 ani ca sa ce? Sa caut job_uri. Job-urile ar trebui sa vina la mine nu sa le caut eu pe ele."
Vorba lui A, care este in Germania : "Mada, Franta nu e kucher! Hai in Germania sau in Elvetia!".
Are dreptate. Am inceput sa invat germana si o sa vedem unde ne duce vantul.
Daca mai imi zice cineva sa am rabdare o sa il eviscerez. Da, o sa fie bien! Dar , va rog, nu mai imi ziceti sa am rabdare. E ca si cum i-ai zice unui sinucigas sa fie optimist.
Iar intre timp :
" I'm covering my ears like a kid
When your words mean nothing, I go la la la
I'm turning up the volume when you speak
'Cause if my heart can't stop it,
I find a way to block it, I go..."
Stii momentul ala in care simti ca planurile ti se destructureaza si altceva nou se iveste in cale.
Numai ca noul e vechi si ca uneori esti obosit de atata nou si ai vrea ca lucrurile sa se aseze. Si v rei numai sa fii inapoi in pantecele mamei?
Pentru ca iti zici : "La naiba, nu am muncit 9 ani ca sa ce? Sa caut job_uri. Job-urile ar trebui sa vina la mine nu sa le caut eu pe ele."
Vorba lui A, care este in Germania : "Mada, Franta nu e kucher! Hai in Germania sau in Elvetia!".
Are dreptate. Am inceput sa invat germana si o sa vedem unde ne duce vantul.
Daca mai imi zice cineva sa am rabdare o sa il eviscerez. Da, o sa fie bien! Dar , va rog, nu mai imi ziceti sa am rabdare. E ca si cum i-ai zice unui sinucigas sa fie optimist.
Iar intre timp :
" I'm covering my ears like a kid
When your words mean nothing, I go la la la
I'm turning up the volume when you speak
'Cause if my heart can't stop it,
I find a way to block it, I go..."
vineri, 31 ianuarie 2014
tablou in sepia 2
Aseara m-am uitat pe google maps ca sa vad unde este inchisoarea. Stiam ca este aproape dar nu ma asteptam sa fie doar la 5 minute, cu masina.
Am studiat cartea tehnica a masinii ca sa imi dau seama cum sa imi reprogramez ceasul si radio-ul de pe bord. Sper sa reusesc maine. E asa ca un semn, nu? Daca iti incepi bine ziua o continui tot asa! Sper sa reusesc maine sa setez corect ora si radio-ul. Da, sunt superstitioasa, ca noi toti de altfel. Stim ca o zi care incepe prost nu se termina neaparat mai bine, pentru ca uneori chiar nu depinde numai de noi.
Bun, deci ce zic maine? In primul rand trebuie sa nu uit sa stau dreapta, sa privesc in ochii, sa zambesc si sa vorbesc clar, in fraze concise. Nimanui nu ii place risipa de cuvinte. Eu, cel putin, nu o suport. Poti sa povestesti cu sens, asa cum poti bate campii fara gratie, in aceleasi 20-30 de minute. It's up to us. Apoi spun ca sunt foarte motivata (ca si restul candidatilor...), ca sunt foarte riguroasa si meticuloasa, ca am o infinita rabdare (cu pacientii doar dar asta nu o sa adaug), ca sunt umanista ("mesianica", nu-i asa cat bitch?), ca invat repede, ca am facut un an de adictologie si sunt pasionata de psihiatrie (ca fac un DU de TCC si dependente), ca am un program flexibil (si aici toate colegele cu copii pierd teren..., mda : viata ca o prada), ca vorbesc limbi straine, ca imi doresc enorm sa am ocazia sa evoluez intr-un mediu penitenciar (da, stiu, e cam sforaitor, dar e adevarat).
Si ca sunt cam disperata pentru ca mi-am pus toate sperantele in job-ul asta si ca , the usual, nu am un plan B. Inchisoarea este unicul meu plan.
Oare ce e in mintea oamenilor care aleg candidatul perfect? Ce cauta? Toti avem cam acelasi cursus post-universitar (rezidentiatul). Daca ei cauta numai doctori cu experienta nu as fi tercut de primul interviu. Deci, am o sansa reala. It's up to me. Pot sa o aud pe F. cum doarme langa mine. Ma linisteste si nelinisteste in acelasi timp respiratia ei. Demult nu mai dorm cu storurile strase, imi place sa ma trezeasca lumina zorilor. E luna plina afara, vad cum se reflecta timid luna, vad stelele mele din fosfor cum stralucesc puternice, in intuneric, in constelatii imaginate de mine. Asa ca de ce sa ma aleaga pe mine?
Adevarul este ca, la naiba, nu stiu sa va zic exact de ce sa ma alegeti pe mine. Sunt doar un om cu defecte si calitati, la fel ca toti ceilalti. Dar simt si vreau atat de mult! Simt ca trebuie sa am job-ul asta, ca asta e menirea mea! So fucking pick me and you will not regret! I will be the best prison doctor that you ever had! No bullshit here!
Doamne ajuta-ma! E curios cum devenim (mai) credinciosi cand avem nevoie de ceva. E greu sa ai constant acelasi nivel de credinta. All in all suntem o specie cam nerecunoascatoare. Sau poate ca doar eu sunt asa, poate ca altii sunt mai echilibrati.
Ceasul, ceasul, ceasul! OMG! I freak out, e ziua J!
Cu ce ma imbrac? Rochie sau pantaloni? Hmmm, e inchisoare deci pantaloni sa fie! Tocurile, bluza neagra rock. Machiajul. Parfumul. Zbor pe scari sau mai degraba ma scurg, lichefiata, pana in garaj. Pornesc masina, incerc sa reglez ora si radio-ul. Victorie! Incepe bine, hai nu te entuziasma, zen. Ok, la capatul strazii stanga la semfor, apoi urmez tramvaiul, dreapta, alt semafor, a2a la stanga. Am ajuns!? Oau, 5 minute crono ci masina. Am 20 de minute de avans. Nu-i nimic, pana gasesc exact intrarea si ajung unde trebuie, numai bine. Stau cu mainile inmanusate inclestate pe volan si ma uit la zidul imens de langa parcare, cu multe valuri de sarma ghimpata in varf.
Trec de usa galbena, intreb 2 june daca pe acolo e drumul spre dna CADRU ( nu este o gluma, cadra este sefa infirmierelor si, lucru stiut de orice novice mai putin de mine in primul stagiu ca si rezidenta, sefa SPITALULUI indirect...who runs this world? CADRA! who runs this mother fucking world? CADRA! asta ar trebui sa ne invete in ultimul an de medicina nu alte bullshituri). Mi-au zis ca am gresit usa. Fuck erau 2 usi galbene. No si cum ieseam eu cu coada intre picioare imi zic ca daca as fi fumat acum as fi tras una. Dar eu nu fumez asa ca imping celalta usa galbena unde ma intampina 2 gorile la un vorbitor. Imi cer buletinul si telefoanele si apoi ma trimit printr-o poarta ca la aeroport (unde lasi geanta, te dezbraci, exact exact ca la aeroport numai ca destinatia e inchisoarea; da, nu foarte glamour stiu). Si incep nene sa inaintez, trecand de usi care se inchideau automat in spatele meu. Una, doua, trei...do I really wanna work here? Erau asa niste coridoare cu vopsea veche, scorojita, cu panze de paianjen pe tavan. It makes you wonder! Dar mai ales zgomotul usilor care se inchideau dupa mine, una cate una, ca si cum m-ar fi separat de restul lumii si ar fi demarcat intrarea in teritoriul "celor despre care nu vorbim".
Va urma!
Am studiat cartea tehnica a masinii ca sa imi dau seama cum sa imi reprogramez ceasul si radio-ul de pe bord. Sper sa reusesc maine. E asa ca un semn, nu? Daca iti incepi bine ziua o continui tot asa! Sper sa reusesc maine sa setez corect ora si radio-ul. Da, sunt superstitioasa, ca noi toti de altfel. Stim ca o zi care incepe prost nu se termina neaparat mai bine, pentru ca uneori chiar nu depinde numai de noi.
Bun, deci ce zic maine? In primul rand trebuie sa nu uit sa stau dreapta, sa privesc in ochii, sa zambesc si sa vorbesc clar, in fraze concise. Nimanui nu ii place risipa de cuvinte. Eu, cel putin, nu o suport. Poti sa povestesti cu sens, asa cum poti bate campii fara gratie, in aceleasi 20-30 de minute. It's up to us. Apoi spun ca sunt foarte motivata (ca si restul candidatilor...), ca sunt foarte riguroasa si meticuloasa, ca am o infinita rabdare (cu pacientii doar dar asta nu o sa adaug), ca sunt umanista ("mesianica", nu-i asa cat bitch?), ca invat repede, ca am facut un an de adictologie si sunt pasionata de psihiatrie (ca fac un DU de TCC si dependente), ca am un program flexibil (si aici toate colegele cu copii pierd teren..., mda : viata ca o prada), ca vorbesc limbi straine, ca imi doresc enorm sa am ocazia sa evoluez intr-un mediu penitenciar (da, stiu, e cam sforaitor, dar e adevarat).
Si ca sunt cam disperata pentru ca mi-am pus toate sperantele in job-ul asta si ca , the usual, nu am un plan B. Inchisoarea este unicul meu plan.
Oare ce e in mintea oamenilor care aleg candidatul perfect? Ce cauta? Toti avem cam acelasi cursus post-universitar (rezidentiatul). Daca ei cauta numai doctori cu experienta nu as fi tercut de primul interviu. Deci, am o sansa reala. It's up to me. Pot sa o aud pe F. cum doarme langa mine. Ma linisteste si nelinisteste in acelasi timp respiratia ei. Demult nu mai dorm cu storurile strase, imi place sa ma trezeasca lumina zorilor. E luna plina afara, vad cum se reflecta timid luna, vad stelele mele din fosfor cum stralucesc puternice, in intuneric, in constelatii imaginate de mine. Asa ca de ce sa ma aleaga pe mine?
Adevarul este ca, la naiba, nu stiu sa va zic exact de ce sa ma alegeti pe mine. Sunt doar un om cu defecte si calitati, la fel ca toti ceilalti. Dar simt si vreau atat de mult! Simt ca trebuie sa am job-ul asta, ca asta e menirea mea! So fucking pick me and you will not regret! I will be the best prison doctor that you ever had! No bullshit here!
Doamne ajuta-ma! E curios cum devenim (mai) credinciosi cand avem nevoie de ceva. E greu sa ai constant acelasi nivel de credinta. All in all suntem o specie cam nerecunoascatoare. Sau poate ca doar eu sunt asa, poate ca altii sunt mai echilibrati.
Ceasul, ceasul, ceasul! OMG! I freak out, e ziua J!
Cu ce ma imbrac? Rochie sau pantaloni? Hmmm, e inchisoare deci pantaloni sa fie! Tocurile, bluza neagra rock. Machiajul. Parfumul. Zbor pe scari sau mai degraba ma scurg, lichefiata, pana in garaj. Pornesc masina, incerc sa reglez ora si radio-ul. Victorie! Incepe bine, hai nu te entuziasma, zen. Ok, la capatul strazii stanga la semfor, apoi urmez tramvaiul, dreapta, alt semafor, a2a la stanga. Am ajuns!? Oau, 5 minute crono ci masina. Am 20 de minute de avans. Nu-i nimic, pana gasesc exact intrarea si ajung unde trebuie, numai bine. Stau cu mainile inmanusate inclestate pe volan si ma uit la zidul imens de langa parcare, cu multe valuri de sarma ghimpata in varf.
Trec de usa galbena, intreb 2 june daca pe acolo e drumul spre dna CADRU ( nu este o gluma, cadra este sefa infirmierelor si, lucru stiut de orice novice mai putin de mine in primul stagiu ca si rezidenta, sefa SPITALULUI indirect...who runs this world? CADRA! who runs this mother fucking world? CADRA! asta ar trebui sa ne invete in ultimul an de medicina nu alte bullshituri). Mi-au zis ca am gresit usa. Fuck erau 2 usi galbene. No si cum ieseam eu cu coada intre picioare imi zic ca daca as fi fumat acum as fi tras una. Dar eu nu fumez asa ca imping celalta usa galbena unde ma intampina 2 gorile la un vorbitor. Imi cer buletinul si telefoanele si apoi ma trimit printr-o poarta ca la aeroport (unde lasi geanta, te dezbraci, exact exact ca la aeroport numai ca destinatia e inchisoarea; da, nu foarte glamour stiu). Si incep nene sa inaintez, trecand de usi care se inchideau automat in spatele meu. Una, doua, trei...do I really wanna work here? Erau asa niste coridoare cu vopsea veche, scorojita, cu panze de paianjen pe tavan. It makes you wonder! Dar mai ales zgomotul usilor care se inchideau dupa mine, una cate una, ca si cum m-ar fi separat de restul lumii si ar fi demarcat intrarea in teritoriul "celor despre care nu vorbim".
Va urma!
miercuri, 22 ianuarie 2014
butterfly effect
sau visul :
visam ceva absolut normal, dar imposibil de rememorat si apoi brusc m-am trezit.
m-am dus in bucatarie sa imi fac un ceai. acolo am dat peste F si C care discutau.
brusc am vazut ca in podea era un fel de gura de canalizare in care se misca ceva. hmm, e ciudat ca avem o gura de canalizare in bucatarie!
Dumnezeule, sper ca nu este un sobolan (nu de alta dar dupa ultimul vis cu un sobolan bad things happened).
de fapt, nu era un sobolan, era o pisica gri, tigrata. ok, nu imi plac pisicile, shu, go away, am incercat sa o fac sa plece inapoi in canalizare. pisica a disparut asa cum a venit. ca sa apar inapoi dupa 2 minute cu un cadou minunat : 2 fluturi albastrii minunati! vii! pisica mi-a adus 2 fluturi albastrii vii! si a repetat actiunea de cel putin 2 ori! am vazut cum miscau timid din aripi, gratios! cred ca am si tinut 2 in palma. apoi mi-am dat seama ca visez. ca e un vis in vis. si am deschis, cu greu, ochii. mi-a fost greu sa las fluturii mei albastrii minunati in vis!
nu am avut de multe ori "vise in vise" dar intotdeauna au prevazut ceva cu totul deosebit!
a twist of faith! si asa sa ne ajute Dumnezeu pentru ca asteptarea e tare lunga si apasatoare.
as Coldplay says : "nobody said it would be easy, no one ever said it will be this hard!".
cat de bine este sa te trezesti dintr-un vis frumos, aproape ca uitasem cum e. compenseaza vremea intunecata de afara.
"recunosc ca n-am puterea sa te recunosc..."
visam ceva absolut normal, dar imposibil de rememorat si apoi brusc m-am trezit.
m-am dus in bucatarie sa imi fac un ceai. acolo am dat peste F si C care discutau.
brusc am vazut ca in podea era un fel de gura de canalizare in care se misca ceva. hmm, e ciudat ca avem o gura de canalizare in bucatarie!
Dumnezeule, sper ca nu este un sobolan (nu de alta dar dupa ultimul vis cu un sobolan bad things happened).
de fapt, nu era un sobolan, era o pisica gri, tigrata. ok, nu imi plac pisicile, shu, go away, am incercat sa o fac sa plece inapoi in canalizare. pisica a disparut asa cum a venit. ca sa apar inapoi dupa 2 minute cu un cadou minunat : 2 fluturi albastrii minunati! vii! pisica mi-a adus 2 fluturi albastrii vii! si a repetat actiunea de cel putin 2 ori! am vazut cum miscau timid din aripi, gratios! cred ca am si tinut 2 in palma. apoi mi-am dat seama ca visez. ca e un vis in vis. si am deschis, cu greu, ochii. mi-a fost greu sa las fluturii mei albastrii minunati in vis!
nu am avut de multe ori "vise in vise" dar intotdeauna au prevazut ceva cu totul deosebit!
a twist of faith! si asa sa ne ajute Dumnezeu pentru ca asteptarea e tare lunga si apasatoare.
as Coldplay says : "nobody said it would be easy, no one ever said it will be this hard!".
cat de bine este sa te trezesti dintr-un vis frumos, aproape ca uitasem cum e. compenseaza vremea intunecata de afara.
"recunosc ca n-am puterea sa te recunosc..."
sâmbătă, 12 octombrie 2013
"Visul Doctorului" de Durèr
sau "Le songe du Docteur" de Durèr
Iubesc aceasta gravura! Este atat de minunata si de subtila. De fapt, este vorba despre un doctor care nu trebuie sa se opreasca niciodata din munca, dar care adoarme, asezat la birou si despre...ce declanseaza acest fapt.
Le songe du Docteur de Dürer by Rmn-Grand_Palais
Iubesc aceasta gravura! Este atat de minunata si de subtila. De fapt, este vorba despre un doctor care nu trebuie sa se opreasca niciodata din munca, dar care adoarme, asezat la birou si despre...ce declanseaza acest fapt.
Le songe du Docteur de Dürer by Rmn-Grand_Palais
vineri, 16 august 2013
momentul prezent
Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat.
Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.
Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara.
Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete.
Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.
Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici.
Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.
Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.
Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par.
Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.
Noi la concerte, la Iris, la Cargo.
Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.
Noi simplu.
Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.
Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.
Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.
Noi cantand, plangand, razand, fugind.
Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.
Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada.
Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.
Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva.
Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.
Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.
Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine.
Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)
Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.
D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.
M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.
D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.
Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.
Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.
Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.
Alice freaca menta, as always.
T. face ceasuri.
D. e la Paris.
Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.
Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.
Viitorul mi-l imaginez mereu.
Visarea este starea mea de spirit! :)
Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!
luni, 10 iunie 2013
azi
.. .si atunci te-ntreb mai stii?
cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
nu ma puteai mintii..."
"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."
"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
... a trecut atata vreme de cand a plecat
dar abia acum imi e drag cu adevarat
abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
il iubesc mai mult decat oricand..."
iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :
" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."
"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."
uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant
apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad
te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not
vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!
speranta firava ramane-n cutie!
de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!
cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
nu ma puteai mintii..."
"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."
"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
... a trecut atata vreme de cand a plecat
dar abia acum imi e drag cu adevarat
abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
il iubesc mai mult decat oricand..."
iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :
" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."
"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."
uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant
apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad
te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not
vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!
speranta firava ramane-n cutie!
de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!
marți, 4 iunie 2013
blue American
" I wrote this novel just for you
It sounds pretentious
But it's true!
That's why it's vulgar
That's why it's blue..."
you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!
" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"
" Just 19 and suckers dream
I guess I thought you had the flavour!"
Placebo, Placebo, Placebo!
again and again and again and again foo fighters!
"what if I say I'm not like the others?
what if I say I'm not just one of your plays!
you're the pretender
what if I say that I'll never surrender?"
Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.
All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.
Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.
Fumul de tigara se amesteca printre firavele raze de soare si simti ca inaintezi. Tragi cu nesat fumul in piept si iti trece pofta asta, love for lust. Uneori soarele se joaca prin parul tau iar tu vorbesti prostii. Ma rog, se juca. Acum nu ne mai vorbim. Nu cred ca e rau dar sa nu ignoram adevarul adevarat : nu ne vom uita niciodata. Asta a zis-o altcineva : "Copilasha, chiar daca tu o sa fii cu alti baieti iar eu alte fete noi 2 o sa fim mereu impreuna! Mada, ai inteles?"..."Da!" Cum sa nu inteleg cand eu credeam asta cu fiecare atom care se zbantuia brownian in mine? Si inca o mai cred.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!
It sounds pretentious
But it's true!
That's why it's vulgar
That's why it's blue..."
you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!
" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"
" Just 19 and suckers dream
I guess I thought you had the flavour!"
Placebo, Placebo, Placebo!
again and again and again and again foo fighters!
"what if I say I'm not like the others?
what if I say I'm not just one of your plays!
you're the pretender
what if I say that I'll never surrender?"
Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.
All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.
Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!
luni, 20 mai 2013
una calda,una rece
Zilele alea care incep super si se termina mai putin glamour on va dire.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).
Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.
Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.
Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!
Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.
Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".
Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.
Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).
Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.
Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.
Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!
Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.
Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".
Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.
Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.
miercuri, 1 mai 2013
so don't bother...
I won't die of deception...
10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.
cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...
iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"
one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.
I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most will be the baby.
My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.
There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.
I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!
10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.
cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...
iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"
one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.
I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most will be the baby.
My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.
There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.
I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!
sâmbătă, 27 aprilie 2013
ceas de seara
de sambata seara. telefonul a reinceput sa sune vioi :
" hei, wazup? it's petra...wanna hang out?"
" salut c'est celine. ca va? on sort ce soir ou quoi?"
" buna, mada, ce faci iesim?"
" hei furtuno, dam o tura?"
... inevitabil, raspunsul robotului este :"bonjour, c'est Madalina, laissez moi un msg...merci!"
imi imaginez ca am o tigara in mana. vad cum iese firul de fum din ea, ii vad capatul rosu lucind frenetic, trag cu sete si apoi scot cerculete. de fapt, eu nu mai fumez cam de 10 ani. nu am fumat niciodata inrait. probabil vreo 30 de tigari in toata viata mea. probabil, cele mai multe cu tudor. "ba, tu nu fumezi cam mult?" "eu nu fumez!" (ziceam adevarul:) seri racoroase pe balconul de langa spital, raul din spatele blocului, muzica buna, gin, un el oarecare gol pusca si oarecum plin de fericire si libertate. idei transpuse in grafuri pe peretii camerei. telefonul suna si atunci. nici atunci nu raspundeam. ciudat cum aceasta perioada a fost cea mai eliberatoare din viata mea. "live, drink, smoke, fuck, jump around do whatever the fuck you feel like, when you feel like doing it. and, most important, have no regrets." casa plina mereu. with our heads in the cloud and our feet on the ground, cu trupurile incolacite, nu cautam nimic. si era atat de bine! just living it and also singing it :)) toti afoni, of course! queen of the gipsy pants, of the red lipstick, metal jeans and black leather jacket. I was sexy and I've known it! I played it well. A fost delirant, a fost VIATA VIATA. no hidden catch, no strings attached, just free love!
apoi trebuie zis ca eu am un dar : intalnesc mereu oameni MINUNATI dar fucked up, fara exceptie.
de unii ma chiar si indragostesc. logic, de cine nu trebuie :) ca altfel nu as fi eu.
si nu plang asta. este o alegere. am vrut punkeri, gentle mani, poeti, raperi, drogati, visatori, play boys, I had them all ( chiar si un sportiv!). cere si ti se va da.
ei bine, aici este punctul nevralgic :"cere si ti se va da!" In cazul meu functioneaza cu o precizie atat de inspaimantatoare incat acum nu stiu ce sa imi mai doresc.
but as the years go by I made you proud : " I really don't have any regrets!" I lived my life exactly as I wanted. I did mistakes. I will not make them again. I took the apple and I bit it, shame less .
curios cum perioada in care eu am fost cea mai libera a fost privita de prietenii mei ca perioada mea cea mai neinteleasa, langa un "looser". well, that looser had it all figured it out! and I also did!
acum joc iar la ruleta. cer un negru, poate o sa iasa un rosu! on verra!
este confusing dar sunt fericita, dupa o perioada sumbra, sunt iarasi eu. ies, merg la concerte, intalnesc oameni faini, muncesc, citesc, I do whatever I feel like doing!
si, mai presus de toate, stiu ca totul o sa fie bine!
am cumparat lacramioare, but they won't flower like they did last spring!
f. si-a adus planta carnivora, named Morticia! As I said oameni minunat de ciudati.
asa ca momentam am cateva dorinte simple :
1. martinica si martini pe un vas in the deep blue caraibean sea
2. pantaloni si geaca din piele
3. mémoireuri depuse la facultate + raport de stagiu.
si cred ca o sa incep cu punctul 3.
ah da 4. japonia la anu, in primavara, cu F. sushi will be ours as well as ciresii infloriti! I don't especially fancy asians but hei!...
karma exists. what you give is what you get!
I will always remeber what T. told me one day, in the way to the flea market : " bine, Regina Gheturilor! Ce castigi daca esti asa?"...well, don't know, se pare ca la mine dragostea dureaza 3 ani. si; sincer, perioada in care nu am fost indragostita si nu am avut nici o asteptare a fost cea mai faina. Ma gandesc sa o repet!
Pana atunci, o sa imi termin de organizat camera si mintea si poate chiar sufletul. Yha!
" hei, wazup? it's petra...wanna hang out?"
" salut c'est celine. ca va? on sort ce soir ou quoi?"
" buna, mada, ce faci iesim?"
" hei furtuno, dam o tura?"
... inevitabil, raspunsul robotului este :"bonjour, c'est Madalina, laissez moi un msg...merci!"
imi imaginez ca am o tigara in mana. vad cum iese firul de fum din ea, ii vad capatul rosu lucind frenetic, trag cu sete si apoi scot cerculete. de fapt, eu nu mai fumez cam de 10 ani. nu am fumat niciodata inrait. probabil vreo 30 de tigari in toata viata mea. probabil, cele mai multe cu tudor. "ba, tu nu fumezi cam mult?" "eu nu fumez!" (ziceam adevarul:) seri racoroase pe balconul de langa spital, raul din spatele blocului, muzica buna, gin, un el oarecare gol pusca si oarecum plin de fericire si libertate. idei transpuse in grafuri pe peretii camerei. telefonul suna si atunci. nici atunci nu raspundeam. ciudat cum aceasta perioada a fost cea mai eliberatoare din viata mea. "live, drink, smoke, fuck, jump around do whatever the fuck you feel like, when you feel like doing it. and, most important, have no regrets." casa plina mereu. with our heads in the cloud and our feet on the ground, cu trupurile incolacite, nu cautam nimic. si era atat de bine! just living it and also singing it :)) toti afoni, of course! queen of the gipsy pants, of the red lipstick, metal jeans and black leather jacket. I was sexy and I've known it! I played it well. A fost delirant, a fost VIATA VIATA. no hidden catch, no strings attached, just free love!
apoi trebuie zis ca eu am un dar : intalnesc mereu oameni MINUNATI dar fucked up, fara exceptie.
de unii ma chiar si indragostesc. logic, de cine nu trebuie :) ca altfel nu as fi eu.
si nu plang asta. este o alegere. am vrut punkeri, gentle mani, poeti, raperi, drogati, visatori, play boys, I had them all ( chiar si un sportiv!). cere si ti se va da.
ei bine, aici este punctul nevralgic :"cere si ti se va da!" In cazul meu functioneaza cu o precizie atat de inspaimantatoare incat acum nu stiu ce sa imi mai doresc.
but as the years go by I made you proud : " I really don't have any regrets!" I lived my life exactly as I wanted. I did mistakes. I will not make them again. I took the apple and I bit it, shame less .
curios cum perioada in care eu am fost cea mai libera a fost privita de prietenii mei ca perioada mea cea mai neinteleasa, langa un "looser". well, that looser had it all figured it out! and I also did!
acum joc iar la ruleta. cer un negru, poate o sa iasa un rosu! on verra!
este confusing dar sunt fericita, dupa o perioada sumbra, sunt iarasi eu. ies, merg la concerte, intalnesc oameni faini, muncesc, citesc, I do whatever I feel like doing!
si, mai presus de toate, stiu ca totul o sa fie bine!
am cumparat lacramioare, but they won't flower like they did last spring!
f. si-a adus planta carnivora, named Morticia! As I said oameni minunat de ciudati.
asa ca momentam am cateva dorinte simple :
1. martinica si martini pe un vas in the deep blue caraibean sea
2. pantaloni si geaca din piele
3. mémoireuri depuse la facultate + raport de stagiu.
si cred ca o sa incep cu punctul 3.
ah da 4. japonia la anu, in primavara, cu F. sushi will be ours as well as ciresii infloriti! I don't especially fancy asians but hei!...
karma exists. what you give is what you get!
I will always remeber what T. told me one day, in the way to the flea market : " bine, Regina Gheturilor! Ce castigi daca esti asa?"...well, don't know, se pare ca la mine dragostea dureaza 3 ani. si; sincer, perioada in care nu am fost indragostita si nu am avut nici o asteptare a fost cea mai faina. Ma gandesc sa o repet!
Pana atunci, o sa imi termin de organizat camera si mintea si poate chiar sufletul. Yha!
duminică, 17 martie 2013
Sunt ABSOLVENTA!
Nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare : „ Sunt ABSOLVENTTTTTTTT!!!” :)))
Pozele vor spune ceea ce eu nu pot: fericire absoluta!!!
Asta era acum 2 ani jumate. Intre timp s-au schimbat unele lucruri.
Iubirea dureaza 3 ani. Printul nu a fost printul meu. Meseria e bratara de aur dar este si catus in acelasi timp.
Nu este atat de usor sa faci ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Uneori trebuie sa iti amani visele pentru zile mai insorite.
Oamenii se impart in 2 categorii : buni si neintelesi. Nu cred ca exista oameni cu adevarat rai. Fiecare avem un motor care ne face sa avanasam indiferent de conditii. Iar unii oameni reactioneaza mai urat si mai greoi decat altii in situatii de criza. Criza este un termen imposibil de, definit pentru ca este atat de subiectiv. Just heart no brain in there.
Uneori poti fii un om prea bun. Uneori altii nu te merita. Than you just have to walk away and avoid those persons. Just walk away! I don't know why I'm writing in English, I thing it's a defense mechanism against French. And if you cannot walk away you are doomed.
Nu ne putem alege familia dar ne putem alege prietenii. Ne putem inconjura de oameni frumosi, buni, blanzi, veseli, pozitivi.
Life is always about choices! The choices you make are defining you. So choose freely but wisely because if you blow it up, you will be the only one to blame.
De vreo 2 saptamani mi-am reinceput activitatea de couch surfing. CS has never been cooler :)
Va doresc o duminica minunata si insorita.
PS : la Strasbourg ploua si este frig dar va veni soarele si pe strada mea!
vineri, 1 martie 2013
Imnul lunii martie
" I wanna take you somewhere so you know I care
Din pamant in pamant.
Din suflet pentru suflet din mana deschisa cu ochiul aprins al iubirii vom face un arbore al vietii pe care vom desena cicatricile inimii noastre.
Baba mea e pe 8 !
But it's so cold and I don't know where
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring
And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up
On another love, another love
All my tears have been used up
And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times
So I'll use my voice, I'll be so f*cking rude
Words they always win, but I know I'll lose
And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart
And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up
On another love, another love
All my tears have been used up..."
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring
And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up
On another love, another love
All my tears have been used up
And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times
So I'll use my voice, I'll be so f*cking rude
Words they always win, but I know I'll lose
And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart
And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up
On another love, another love
All my tears have been used up..."
A venit luna martie cu noi provocari, staying alive! Progreseaza! Gooooooooo Mada!
Uneori ma intreb cum am putut atat de mult sa traiesc in trecut. Now it's over. Prezentul, mai mult ca prezentul si viitorul.
Am plans, m-am dat cu fundul de pamant, apoi am fost la cumparaturi : carti, haine, esarfe, pantofi, cool stuff...whatever makes you feel better! Apoi am facut un pic de cs. Apoi m-am apucat de invatat.
If it makes you happy, than why the hell are you so sad?
Acum iubirea mea a imbatranit, s-a maturizat, uneori aveam obiceiul sa ma gandesc cum ar fi fost daca...era ca un ritual. Dar marinarului ii sta bine numai cu marea iar calatoarei ii sta bine cu drumul. Little by little we've grown up and apart. It was always supposed to be like that. We've just needed to accept it. Acum suntem multumiti cu vietlie noastre paralele care se intersecteaza ocazional, in loopinguri complicate ca un urias filigram.
Din pamant in pamant.
Din suflet pentru suflet din mana deschisa cu ochiul aprins al iubirii vom face un arbore al vietii pe care vom desena cicatricile inimii noastre.
Baba mea e pe 8 !
vineri, 4 ianuarie 2013
iris, iris steaua mea
și nu vreau ochii să-i închid
cu lacrimi obrazul tău ating,
să nu uit o clipă din iubirea ta...
ore-n șir să te privesc
când adormi,
eu mă trezesc
și nu vreau ochii să-i închid
iar depărtarea s-o cuprind
nici în somnul meu nu vreau ca să te uit...
un cer senin aș vrea să fim,
fără nori va fi mereu!
iubirea ta e grea
și ne va sufoca
iubirea mea-i un dar
și nu e în zadar
o,da, e magic
VINO CU MINE ACUM
PRIN ANII CARE VIN
VINO CU MINE ȘI LASĂ
CERUL CA DESTIN
Iris e Iris nu sunt foaarte multe de zis, este formatia mea de suflet si atat.
Daca zici adolescenta zici Iris.
Daca zici prietenie zici Iris.
Daca zici emigrare zici Iris.
Daca zici durere sau iubire zici Iris.
Iar facultate inseamna tot Iris.
Iris, Iris steaua mea!
Iar victorie inseamna de asemenea Iris.
Are un gust dulce-acrisor Franta. De cele mai multe ori este mai mult amar decat dulce sa nu fii in tara ta dar uneori este for the best. We all do choises. The most important is to stick to 'em if we believe that it is the real deal, not the funny rapped faked presents gave away by crazy clowns.
We are the only ones that know what's best for us : not the neighbour, not our parents, not our bf/gf, not our friends. Us just us. We need to find our path by ourselves. To discover our innerself. And only when we will be stripped by all our layers we'll be true to us and to others.
Shine away crazy star, crazy diamand!
cu lacrimi obrazul tău ating,
să nu uit o clipă din iubirea ta...
ore-n șir să te privesc
când adormi,
eu mă trezesc
și nu vreau ochii să-i închid
iar depărtarea s-o cuprind
nici în somnul meu nu vreau ca să te uit...
un cer senin aș vrea să fim,
fără nori va fi mereu!
iubirea ta e grea
și ne va sufoca
iubirea mea-i un dar
și nu e în zadar
o,da, e magic
VINO CU MINE ACUM
PRIN ANII CARE VIN
VINO CU MINE ȘI LASĂ
CERUL CA DESTIN
Iris e Iris nu sunt foaarte multe de zis, este formatia mea de suflet si atat.
Daca zici adolescenta zici Iris.
Daca zici prietenie zici Iris.
Daca zici emigrare zici Iris.
Daca zici durere sau iubire zici Iris.
Iar facultate inseamna tot Iris.
Iris, Iris steaua mea!
Iar victorie inseamna de asemenea Iris.
Are un gust dulce-acrisor Franta. De cele mai multe ori este mai mult amar decat dulce sa nu fii in tara ta dar uneori este for the best. We all do choises. The most important is to stick to 'em if we believe that it is the real deal, not the funny rapped faked presents gave away by crazy clowns.
We are the only ones that know what's best for us : not the neighbour, not our parents, not our bf/gf, not our friends. Us just us. We need to find our path by ourselves. To discover our innerself. And only when we will be stripped by all our layers we'll be true to us and to others.
Shine away crazy star, crazy diamand!
marți, 1 ianuarie 2013
2013
2013 m-a gasit curata, in pijamale, cu un pahar de vin rosu intr-o mana si un fortune cookie in cealalta.
cu ochii larg deschisi la artificii si urechile larg inchise din cauza numeroaselor petarde lansate de confratii nostrii arabi.
ne-am plimbat cu liftul la toate etajele cu paharele in mana si cu un ras in hohote. la un moment dat a chemat cineva liftul la etajul 2 iar noi eram morti de ras si de frica, avand genunchii moi, crezand ca cineva poate descoperi jocul nostru din prima zi a anului! dar nimeni nu a urcat iar noi am coborat etaj cu etaj pana la parter, la usa din dreapta; unde locuim aproape in fiecare zi. mai putin cand nu suntem acolo, ceea ce este evident.
apoi am mai baut un pahar de cola zero, neaparat zero, am mai jucat un zuma si m-am dus la somn.
nu inainte de a imi admira inca o data minunatele noi manusi gri cumparate special pt noaptea dintre ani ca sa am si eu ceva nou la trecerea dintre ani. si minunata carte Idian trip scrisa de fondatorul Medicinii fara frontiere! pentru ca anul asta va fi plin de calatorii. DIXIT!
de asemenea mai aveam in buzunar un mp3 player sony de care nu ma despart niciodata, un pachet de servetele; bani si un strugurel pt buze.
cu lucrurile clare in minte si sufletul impacat.
dar de departe cel mai tare accesoriu a fost rasul sanatos si tare ca piatra, iute ca sageata, tare ca fierul, iute ca otelul!
LA ANU SI LA MULTI ANI!
PS : iar bradul a clipocit rosu toata noaptea. si ce bine am dormit in cearsafurile proaspat schimbate din bumbac 100%/ sunt unele lucruri in viata care nu pot fi inlocuite : casmirul, matasea, bumbacul, patul cu saltea ergonomica si neaparat papucii de casa comfortabili. cei mai comfortabili!
ROCK ONNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNN!
cu ochii larg deschisi la artificii si urechile larg inchise din cauza numeroaselor petarde lansate de confratii nostrii arabi.
ne-am plimbat cu liftul la toate etajele cu paharele in mana si cu un ras in hohote. la un moment dat a chemat cineva liftul la etajul 2 iar noi eram morti de ras si de frica, avand genunchii moi, crezand ca cineva poate descoperi jocul nostru din prima zi a anului! dar nimeni nu a urcat iar noi am coborat etaj cu etaj pana la parter, la usa din dreapta; unde locuim aproape in fiecare zi. mai putin cand nu suntem acolo, ceea ce este evident.
apoi am mai baut un pahar de cola zero, neaparat zero, am mai jucat un zuma si m-am dus la somn.
nu inainte de a imi admira inca o data minunatele noi manusi gri cumparate special pt noaptea dintre ani ca sa am si eu ceva nou la trecerea dintre ani. si minunata carte Idian trip scrisa de fondatorul Medicinii fara frontiere! pentru ca anul asta va fi plin de calatorii. DIXIT!
de asemenea mai aveam in buzunar un mp3 player sony de care nu ma despart niciodata, un pachet de servetele; bani si un strugurel pt buze.
cu lucrurile clare in minte si sufletul impacat.
dar de departe cel mai tare accesoriu a fost rasul sanatos si tare ca piatra, iute ca sageata, tare ca fierul, iute ca otelul!
LA ANU SI LA MULTI ANI!
PS : iar bradul a clipocit rosu toata noaptea. si ce bine am dormit in cearsafurile proaspat schimbate din bumbac 100%/ sunt unele lucruri in viata care nu pot fi inlocuite : casmirul, matasea, bumbacul, patul cu saltea ergonomica si neaparat papucii de casa comfortabili. cei mai comfortabili!
ROCK ONNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNN!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)