A trecut si vacanta de iarna. 9 zile intregi acasa, la Brasov, incojurata de familie si prieteni.
E epic drumul Strasbourg-Brasov, every fucking time.
Tram C pana la gara Strasbourg - tren pana la Saint Louis - shuttle bus pana la aeroportul trifrontalier
- avion wizz air pana la Bucuresti - autocar CDI/bus+tren pana la Brasov.
De data asta singurul motiv pentru care am reusit sa prind avionul de la Basel a fost faptul ca a fost amanata plecarea cu aproximativ o ora. Poate un pic mai mult. A fost nebunie la prison break (nu am putut sa plec mai repede) si, in timp ce eram in tren, m-a lovit ideea : "Bai, esti nebun, o sa pierd avionul!!!" Apoi m-am linistit spunandu-mi ca, worse case scenario, mai am unul mai pe seara. Unul dintre avantajele lucrului pe o glie straina este ca,da,iti poti lua alt bilet fara sa bagi gaura la bugetul de pensii sau fara sa iti vinzi un rinichi (nu sariti ca ma duc cu Wizz Air-ul nu cu fly emirates). Dar, se pare, ca am ajuns la fix. Apoi, se pare, ca bagajul meu era mai greu cam cu 2 kg decat cele 23 de kg platite. Stai calma, madame, c'est ne pas grâve! Scot cartile et voilà, fix 23 de kg :D Da, sunt magician in timpul liber. Ca iar m-a luat lombo sciatica de la kg purtate in spate e bonbonul de pe coliva. Eh, ajungem noi si la coliva...patience! Reusesc sa imi scanez biletul, trec pe la controlul de bombe, lichide, arme albe si alte cele. Era sa naucesc o madame politista, aruncandu-i o cizma in cap. Fara sa vrea. Dar ma grabeam atat de tare incat am inceput sa ma dezbrac din mers (haina, fular, cizme, colier, bratara...). Am trecut testul cu brio (cred ca este prima data din viata mea cand nu bipai cand trec prin poarta detectoare de metale) si am mers ultra repede spre poarta de imbarcare (nici macar nu am avut timp sa snifai niste parfumuri Tom Ford-btw sper sa revin cu o postare despre Nocturnal Animals, ultimul film al sus numitului, absolut minunat) unde am gasit o hoarda de romani incinsi de la atata asteptare si gata pusi pe scandal. Am expirat fericita! Intr-adevar eram in drum spre casa, nu gresisem poarta de imbarcare : o coada à la "pisatul boului" cu oameni dand marunt din buze. Ca de obicei, doi tineri imberbi "smekeri de bucale" au incercat sa fenteze la bagajul de mana (every fucking time e un romana care incearca) : adica ai unul mic moca si daca vrei unul mai mare sau 2 mici trebuie sa scoti banii de la tescherea. Si astia si-au zis : "Lasa, frate, ca merge si asa, il indesam!". Il indesi pe dracu ca de elvetian nu se trece! NEIN! Si au decartat smekerii la franci elvetieni ca s-au lins pe bot. Au invatat lectia ad aeternam. Sau, cel putin, pâna data viitoare.
Aterizam la Bucuresti si incepe cautarea micro bus-ului saau al autocarului spre Brasov! Ma las racolata de primul care striga BRAAASOOOOV ca imi era greu bagajul. Ai mei m-au sfatuit sa iau micro-busul pt ca, chiar daca platesc un pic mai mult, ma lasa foarte aproape de casa pe cand autocarul nu opreste decat la gara, dar-ar naiba-n el sofer. Si imi frec eu multumita mainile pt ca ne urca intr-un mini bus. Dar micro-busul era numai temporar, pana venea autocarul. Hait! Asa ca a trebuit sa negociez cu soferul ca sa ma lase si pe mine mai aproape de casa. Nu e ca si cum nu ar fi fost fix in drumul lui spre gara Brasov. Trecea fix prin fata blocului in care locuiesc eu. Baiul este ca daca ma lasa la gara nu ma duce nici un taxi pana acasa, motivand ca este prea aproape! I'm not joking people, de nenumarate ori a trebuit sa ma duc pe jos/cu busul pentru ca taximetristii nu au nevoie de bani. Am oferit de 2-3 ori pretul normal dar nu sunt impresionati. Deloc. Dar am negociat bine si m-a lasat soferul fix acasa (nu, nu am platit nimic in plus. nu stiati ca branenii sunt scotienii romanilor??).
Apoi a trebuit sa trec strada si sa parcurg o distanta de vreo 500 de metrii pana la scare blocului. Si ce n'était pas une mince affaire pentru ca drumul era inghetat. Ziceai ca sunt pe lacul lebedelor, fara lebede si fara balerinii aia buni rau. Eram singura cu trollerul de 23 de kg, imprumutat de la colegu' de apartament, si cu ghiozdanul de cam 7 kg. Pe gheata. O singura data am reusit sa incerc sa patinez si m-au tinut 2 persoane. Nu stiu sa patinez. Nu vroiam sa invat sa patinez intr-o vineri seara la ora 23 pe trotuarul din Brasov, de pe bulevardul Alexandru Vlahuta, la -20 de grade. Dupa ce am reusit sa trec strada, neregulamentar e clar, o mare de (gheata) posibilitati s-a asternut la picioarele mele :
1) sa ma trag pe fund pana la scara blocului, sa sun sa coboare ai mei si sa cada ei cu trollerul?
2) sa ma pun pe troller si sa incerc sa ma folosesc de el ca de o sanie? (unde naiba sunt cainii cand ai nevoie de ei??)
3) sa incerc sa merg ca si cum as fi facut pe mine, incet, incet, si sa sper ca ajung pâna la scara fara nici un os rupt, cu trolerul si demnitatea intacte?
Am tras la sorti, in capul meu, am ales varianta 3, am urcat trolerul in scara si apoi m-a ajutat tata.
Lung drum. Cum mai sa nu dai cu un pic de sare pe gheata, cum sa nu o spargi, cum sa lasi sa se formeze un strat ondulat de gheata de cam 4 cm grosime pe toata suprafata trotuarului? Cum sa poata iesii bietii oameni pe strada? E bataie de joc...Aterizasem din prezent intr-un trecut negru si injust! Si nici macar nu imi imaginam cum aveau sa degenereze lucrurile in urmatoarele zile...
Dar caldura casei si a parintilor m-a facut sa uit de tot. Si de a2a zi, la ski!
Se afișează postările cu eticheta my inner modjo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta my inner modjo. Afișați toate postările
luni, 6 februarie 2017
Nabadaiosul drum spre casa
Etichete:
"le songe du docteur"
,
1000 de chipuri
,
aventuri urbane
,
avion
,
basel
,
brasov
,
calator in timp
,
călător în timp
,
elvetia
,
familia
,
franta
,
my inner modjo
,
romania
,
ski
,
strasbourg
,
tren
marți, 4 februarie 2014
glontul
Avea arma in mana. Era argintie si rece dar atat de frumoasa, atat de frumoasa. Manerul din argint incrustat cu modelul ala din western. Da, fix acela! Vezi ca stii? Apropie arma de tampla. Rece dar sigur. Ireversibil. La fel ca si trecerea timpului. Timeless steel. Like my heart. Usor, mecanic ai reusit sa expiri. Acum inspira si apasa-l!
Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.
Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!
No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!
Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.
Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"
Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.
Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.
Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.
Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!
No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!
Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.
Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"
Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.
Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
dreaming visare
,
my inner modjo
,
on how life is
,
riders on the storm
,
secret smile
,
shakira
,
the road
,
time
marți, 28 ianuarie 2014
I have some new shoes now and suddenly ...
... everything's fine!
De fapt, nu, nu mi-am cumparat o noua pereche de incaltari.
Dar mi-am cumparat o pereche de sireturi noi, rosii pe care le-am sortat la bocancii mei negrii cu nasturi rosii.
Iar azi mergeam spre centru, cu Guns urland in castile din urechi cand imi dau seama ca o bicicleta ruleaza incet pe langa mine. Imi dau jos castile si intreb : "Pardon?". La care domnul imi zice : "Buna ziua! De fapt, vroiam sa va spun ca aveti niste sireturi foarte frumoase! Sa aveti o zi buna!". Soc, balbaiala : "AAA, buna ziua, da, multumesc frumos si dumneavoastra la fel!".
Si a crescut inima in mine. Si apoi am fredonat asta :
De fapt, nu, nu mi-am cumparat o noua pereche de incaltari.
Dar mi-am cumparat o pereche de sireturi noi, rosii pe care le-am sortat la bocancii mei negrii cu nasturi rosii.
Iar azi mergeam spre centru, cu Guns urland in castile din urechi cand imi dau seama ca o bicicleta ruleaza incet pe langa mine. Imi dau jos castile si intreb : "Pardon?". La care domnul imi zice : "Buna ziua! De fapt, vroiam sa va spun ca aveti niste sireturi foarte frumoase! Sa aveti o zi buna!". Soc, balbaiala : "AAA, buna ziua, da, multumesc frumos si dumneavoastra la fel!".
Si a crescut inima in mine. Si apoi am fredonat asta :
Etichete:
happy
,
mecanica inimii
,
micul Porto
,
my inner modjo
,
new shoes
,
paolo nutini
,
rock and roll
sâmbătă, 20 aprilie 2013
o poveste despre...
1) despre seniorii de pe plaiurile Mioritice...click pe seniorii
2) despre seniorii din franta : certareti, indignati, colorati, des bons viveurs.
3) despre agitatia din spital si eterna intrebare : ar trebui sa raman in spital sau sa lucrez in privat?
4) planurile de vacanta in Martinica :D cu plaja si croaziera pe vapor si vulcanul si romul si bastinasii :)
5) despre lucrul la mémoireuri
6) despre prietenii de aproape si de departe si despre vise
7) oare voi cand erati mici aveati cartea "vrei sa fi milionar"? era o carte unde iti alegeai tu variantele de continuare a povestii, era minunata
eu mi-am schimbat inceputurile de cateva ori pana acum
dar se pare ca I always stumble in the middle or at the end
funny how life gives you exactly what you deserve!*
2) despre seniorii din franta : certareti, indignati, colorati, des bons viveurs.
3) despre agitatia din spital si eterna intrebare : ar trebui sa raman in spital sau sa lucrez in privat?
4) planurile de vacanta in Martinica :D cu plaja si croaziera pe vapor si vulcanul si romul si bastinasii :)
5) despre lucrul la mémoireuri
6) despre prietenii de aproape si de departe si despre vise
7) oare voi cand erati mici aveati cartea "vrei sa fi milionar"? era o carte unde iti alegeai tu variantele de continuare a povestii, era minunata
eu mi-am schimbat inceputurile de cateva ori pana acum
dar se pare ca I always stumble in the middle or at the end
funny how life gives you exactly what you deserve!*
Etichete:
1000 de chipuri
,
enjoy the ride
,
fericire
,
furtuna
,
Martinica
,
musicvideos
,
my inner modjo
,
riders on the storm
miercuri, 28 noiembrie 2012
memento mori
Si, totusi, ar fi mare pacat sa mor acum.
Mai am atatea lucruri de explorat si cucerit.
Nu am dat tot ce am de dat. si nu am primit tot ce pot sa primesc.
Iar cand faci lucrurile pe jumate simti ca mori in fiecare zi.
Nu mai imi pot controla simtirile, it's beyond me.
I am who I am it's just that lately I don't recognise myself any more.
O mantie neagra ma acopera si nu ma lasa sa respir, sa zambesc, sa sper. Cred ca se numeste Disperare.
O frica mare pune stapanire pe mine, o frica imensa pe care nici un om nu ar trebui sa o simta. De obicei, reusesc sa imi calmez fricile, le tin in lesa si nu le dau drumul niciodata. Dar se pare ca un doberman a evadat, fiind aliat cu puterea noptii. Un doberman negru si mare care ma haituieste. Care ma trezeste dimineata la 6 si nu ma lasa in gradina viselor dar imi deschide gradina cosmarurilor.
Piei de aici, Satana! Doamne ajuta! Eu sunt mic, tu fa-ma mare si mai ales nu ma lasa.
It's funny how sometimes things look so clear. You could grab them! Take the good decision, make the right turn in your life. But you can't! At least, not for the moment!
Melodia asta e antidotul meu. Numai ca are un defect : nu funtioneaza mereu!
Mai am atatea lucruri de explorat si cucerit.
Nu am dat tot ce am de dat. si nu am primit tot ce pot sa primesc.
Iar cand faci lucrurile pe jumate simti ca mori in fiecare zi.
Nu mai imi pot controla simtirile, it's beyond me.
I am who I am it's just that lately I don't recognise myself any more.
O mantie neagra ma acopera si nu ma lasa sa respir, sa zambesc, sa sper. Cred ca se numeste Disperare.
O frica mare pune stapanire pe mine, o frica imensa pe care nici un om nu ar trebui sa o simta. De obicei, reusesc sa imi calmez fricile, le tin in lesa si nu le dau drumul niciodata. Dar se pare ca un doberman a evadat, fiind aliat cu puterea noptii. Un doberman negru si mare care ma haituieste. Care ma trezeste dimineata la 6 si nu ma lasa in gradina viselor dar imi deschide gradina cosmarurilor.
Piei de aici, Satana! Doamne ajuta! Eu sunt mic, tu fa-ma mare si mai ales nu ma lasa.
It's funny how sometimes things look so clear. You could grab them! Take the good decision, make the right turn in your life. But you can't! At least, not for the moment!
Melodia asta e antidotul meu. Numai ca are un defect : nu funtioneaza mereu!
Etichete:
anotimpurile
,
calator in timp
,
feelings
,
future
,
my inner modjo
,
negru pe alb
,
on how life is
duminică, 18 martie 2012
here we go again
încă o duminică, fără să mă trezească ceasul deșteptător. oare ceasul meu este atât de deștept încât se numește deșteptător sau prin ce conspirație universală a deștepților de pretutindeni se numește așa? oricum, m-am trezit înaintea lui. la 7, ca de obicei, apoi la 8, apoi la 8 jumate, apoi totul atârnă prea greu pe mine, coloana asta străină de mine care mă doare aproape zilnic, mă dau încet jos din pat ca să nu supăr carcasa mea dragă și obosită care mă poartă day by day by day la spital. mă spăl pe dinți, pe față dar gustul de plumb nu trece din gură. sunt amară azi, ca și ieri, ca și mult prea multe zile din ultima vreme. where did I lost my modjo and how do I find it? garda începe de-abia la 12, 12 ore de copii. o să treacă redepe și cu folos. am nevoie de o vacanță. când nu mai vorbesc coerent en francais, când bolborosesc și nimeni nu mă mai întelege is time to take a break from the real life. peste 3 săptămâni o să fiu în vacanță. este foarte dubios momentul în care nu te mai recunoști. et pourtant je suis pas une workalcoolic!
Unde-mi sunt visele de voyage au tour de la Terre? Elles sont la, bien cachees et elles sont pas de reves, elles sont des certitudes! Unde-s pumnalele, unde-s pistoalele, caii și flintele haiducilor?
Someday, I`ll be a doctor without borders.
Someday I`ll be Saturday night but from now I am Saturday morning and I have to cope with that!
Părul îmi crește destul de repede, nu mai stă nicicum, iar blondul se duce dar nu știu dacă îmi place sau nu ce lasă în urmă. Să îmi refac șuvițele sau să îmi recapăt culoarea naturală this is the question, my friend. And like all the other times cred că le voi reface, din reflex. Viața e mai frumoasă așa. E stupid, mais c`est comme ca!
vineri, 20 mai 2011
20/08/2011
prima garda.
first night shift.
la premiere garde. ma premiere garde!
first night shift.
la premiere garde. ma premiere garde!
Etichete:
eu
,
ma galaxie
,
my inner modjo
,
printre nori
vineri, 1 aprilie 2011
Friday
sick as a dog.
ma uit cu groaza-n jurul meu, oare asa va fi mereu?
eu nu mai stiu, nu mai stiu nimic de mine.
așerg si alerg si alerg...si azi am cazut la pat. nu am fost la lucru. am stat in pat printre medicamente, ceaiuri, batiste si siropuri.
corpul meu m-a avertizat to slow down. eu nimic batman,batman. slow and steady boala a pus stapanire pe mine.
asa ca acum stau. si citesc. si astept.
ma uit cu groaza-n jurul meu, oare asa va fi mereu?
eu nu mai stiu, nu mai stiu nimic de mine.
așerg si alerg si alerg...si azi am cazut la pat. nu am fost la lucru. am stat in pat printre medicamente, ceaiuri, batiste si siropuri.
corpul meu m-a avertizat to slow down. eu nimic batman,batman. slow and steady boala a pus stapanire pe mine.
asa ca acum stau. si citesc. si astept.
Etichete:
infinita tristeza
,
into the wild
,
my inner modjo
vineri, 18 martie 2011
time

oamenii au regrete. asta e pacatul nostru primar. timpul trece orice am face. nu mai putem sa il dam inapoi. trecutul e trecut. prezentul conteaza.
de ce sa privim inapoi? mereu o sa gasim ceva ce nu am facut bine.
trecutul nu poate fi schimbat.
prezentul si viitorul da.
ahoy! toate panzele sus! inainte, fara frica!
"e furtuna ce ploaie nebuna si vine chiar din ochii tai
e furtuna si cerurile tuna
speranta mea e sus la cer!"
furtuna o sa vina. negresit. o sa te loveasca, o sa incerce sa te doboare, o sa iti ia tot ce ai mai scump si apoi o sa plece. soarele o sa rasara si, daca ai noroc, vezi si-un curcubeu!

"numai de ai vrea gandul rau s-alungi
corabia cu panze atunci ai s-o ajungi
lumea-i obosita
putere nu mai are corabia s-o prinda
sa o arunce-n mare!"
tot zbor,tot zbor...viata-ncepe iar...
"dac-ar fi sa fiu copil din nou...
inchid ochii cat imi e de dor
sa ma-nalt din ce in ce mai sus
nu mi-e frica
catre cer ma-ndrept in zbor
cat as vrea sa zborrrrrrr!!!!!!
si cat imi e de dor...
cum ar fi daca ai avea
un curcubeu mereu un calea ta..."
Iris a fost este si va fi trupa mea de suflet. Am crescut cu ei! Ei sunt mereu in calea mea.
si pentru cei care credeau ca Iris nu vor mai reveni HEHEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE...die mother fucker die dieeeeeeeeee!!!!!!!!!
:)) IRIS ruleaza!!! urmatoarea melodie a se asculta cu volumul dat la maxim :P
"timpul trece si tu nu stii
nu se-ntoarce-nicioadata
nu iti cer decat sa fii
fata ce-am iubit o data
doar a mea!"

"numai de ai vrea gandul rau s-alungi
corabia cu panze atunci ai s-o ajungi
lumea-i obosita
putere nu mai are corabia s-o prinda
sa o arunce-n mare!"
tot zbor,tot zbor...viata-ncepe iar...
"dac-ar fi sa fiu copil din nou...
inchid ochii cat imi e de dor
sa ma-nalt din ce in ce mai sus
nu mi-e frica
catre cer ma-ndrept in zbor
cat as vrea sa zborrrrrrr!!!!!!
si cat imi e de dor...
cum ar fi daca ai avea
un curcubeu mereu un calea ta..."
Iris a fost este si va fi trupa mea de suflet. Am crescut cu ei! Ei sunt mereu in calea mea.
si pentru cei care credeau ca Iris nu vor mai reveni HEHEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE...die mother fucker die dieeeeeeeeee!!!!!!!!!
:)) IRIS ruleaza!!! urmatoarea melodie a se asculta cu volumul dat la maxim :P
"timpul trece si tu nu stii
nu se-ntoarce-nicioadata
nu iti cer decat sa fii
fata ce-am iubit o data
doar a mea!"
Etichete:
eu
,
furtuna
,
iris
,
la mecanique du coeur
,
music
,
my inner modjo
,
storm
,
zbor
duminică, 30 ianuarie 2011
Mecanica inimii

„ Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam „incemdii”. Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor!”
Mathias Malzieu-„Mecanica inimi”.
TIM!
video
Etichete:
heart mechanics
,
la mecanique du coeur
,
love
,
mathias malzieu
,
mecanica inimii
,
my inner modjo
,
noi
luni, 13 septembrie 2010
sing.side.
"Everything is open
Nothing is set in stone
Rivers turn to ocean
Oceans tide you home
Home is where your heart is
But your heart had to roam
Drifting over bridges
Never to return
Watching bridges burn
You’re driftwood floating underwater
Breaking into pieces pieces pieces
Just driftwood hollow and of no use
Waterfalls will find you bind you grind you."
And this is for my "B..." :)
Etichete:
ma galaxie
,
Muzica
,
my inner modjo
,
noi
,
travis
marți, 7 septembrie 2010

"batrane,esti fricos!!!gasesc eu si strada ta!" :)
"De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?...
...De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce mereu mi-e frica?
De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?
Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt!"
trebuie sa zbor...toti oamenii ar trebui sa zboare, sau macar sa incerce, e doar un exercitiu de vointa...se poate, daca vrei si iti doresti ceva cu adevarat totul este posibil! si,nu, nu m-am luat dupa Coelho care e cam cheesy pentru gustul meu.
eu ti-am alergat prin vene!
si atunci sa nu iti vina sa lasi tot si sa fugi in comunitatea hippie din spania, nu inainte de a-ti taia cardul??? inainte sa devii un nenorocit de capitalist dependent de bani. eu nu vreau sa ajung "omul-macaroana" si singurul meu merit sa fie detinerea de "relatii".
sunt mandra de mine. in curand o sa implinesc 25 de ani. si cred ca mi-am trait frumos si curat viata pana acum. nu am calcat pe nimeni in picioare ca sa obtin ce vreau. am trait dupa regulile mele. am crezut in bun si in frumos. am infruntat furtunile si mi-am adunat sufletul de pe jos si l-am carpit cum am stiut mai bine. si am mers mai departe. si iubesc! si sunt iubita. si intr-o buna zi o sa imi indeplinesc visul si o sa fac ceva si pentru cei care nu au nimic. ca sa vada si ei ca oricine merita aripi si are dreptul sa viseze. ca nu e nimic rau in a crede. a crede in Dumnezeu, in tine si in oameni. pentru ca oamenii merita,uneori. si daca nu crezi ii vei rata si pe aceaia putini care ti-ar schimba viata radical. de ce sa dai increderea pe teama si lumina pe umbre si indoieli?
"Someone finds salvation in everyone, another only pain
Someone tries to hide himself, down inside himself he prays
Someone swears his true love until the end of time
Another runs away, separate or united, healthy or insane.
Even when you've paid enough
Been pulled apart or been held up
Every single memory of the good or bad
Faces of luck
Don't lose any sleep tonight
I'm sure everything will end up alright
You may win or lose
But to be yourself is all that you can do, yeah
To be yourself is all that you can do."
Si...after all...pace si dragoste si impliniri tuturor!
Etichete:
micul Porto
,
moi
,
my inner modjo
duminică, 25 iulie 2010
La Brasov...how I wish you were here
"How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here. "...TIM!
La Brasov ploua aproape in fiecare zi, e racoare, e bine.
E liniste si pace.
In jumatatea zilei in care nu ploua, e soare...deci,e perfect.
Orasul meu e tot asa cum l-am lasat: frumos, frumos tare:)
Azi am dat o tura de vreo 60 km cu Regina mea ( Dacia mea galbena:) si a fost tare relaxant. M-am descurcat bine, cred ca voi fi un excelent ( si modest sofer) :P
Maine ma apuc de invatat pentru licenta, pana atunci ma mai relaxez, ma mai adun.
E tare bine acasa, cu parintii mei dar imi lipseste enorm cealalta Acasa, unde este El. Mi-e tare dor de El si parca pe zi ce trece il iubesc tot mai mult. Sper ca soarta va fi blanda cu noi si sper ca totul se va aranja firesc si frumos, asa cum trebuie, in Cartea Vietii. Pana atunci ii dedic aceasta melodie:
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here. "...TIM!
La Brasov ploua aproape in fiecare zi, e racoare, e bine.
E liniste si pace.
In jumatatea zilei in care nu ploua, e soare...deci,e perfect.
Orasul meu e tot asa cum l-am lasat: frumos, frumos tare:)
Azi am dat o tura de vreo 60 km cu Regina mea ( Dacia mea galbena:) si a fost tare relaxant. M-am descurcat bine, cred ca voi fi un excelent ( si modest sofer) :P
Maine ma apuc de invatat pentru licenta, pana atunci ma mai relaxez, ma mai adun.
E tare bine acasa, cu parintii mei dar imi lipseste enorm cealalta Acasa, unde este El. Mi-e tare dor de El si parca pe zi ce trece il iubesc tot mai mult. Sper ca soarta va fi blanda cu noi si sper ca totul se va aranja firesc si frumos, asa cum trebuie, in Cartea Vietii. Pana atunci ii dedic aceasta melodie:
Etichete:
ma galaxie
,
micul Porto
,
Muzica
,
my inner modjo
,
noi
luni, 19 iulie 2010
lili

lili e prietena mea draga din copilarie, de care imi era frica atunci cand eram mici:)
cu ea am invatat sa merg pe role, a se intelege ca ma tara dupa ea in spatele blocului si eu de-abia imi tineam echilibrul :)
am invatat ce e prietenia adevarata, frumoasa si pura.
we had our ups and downs like everybody has...but we are not anybody...we are supergirls!
cu ea am alergat in pijamale prin sighisoara in cautarea unui net cafe.
cu ea am fost la mare si la munte si pe tampa si in parc la shaguna, pe banca noastra.
am mers mana in mana pana cand am dat la facultate.
apoi la fel, dar mai la distanta un pic.
duminica se casatoreste la starea civila. o sa fie Doamna Diaconu Liliana :)
eu o iubesc si ma bucur enorm pentru ea.
duminica visul ei se implineste!
si al meu odata cu al ei, iti doresc sa fii fericita si sanatoasa alaturi de cel drag si sa faci 3!!!
:) am noduri in gat si lacrimi tot acolo.
duminica se transforma si incepe o noua etapa!
casa de piatra!
Etichete:
ma galaxie
,
micul Porto
,
my inner modjo
,
prietenia
sâmbătă, 22 mai 2010
soare


azi a iesit soarele,in sfarsit,pentru mai mult de 10 minute.
un soare care aduce mult dorita lumina,energie,pofta de viata,calduraaaaaaa(cu moderatie,mon cher,cu moderatie)
astazi e soare in camera mea si in sufletul meu. vreau sa mergem la pick nick si sa avem o patura verde deschis si moale si o fata de masa rosie,in carouri si un cos din trestie plin cu bunatati si cu sticle de "sticala" de Cico,rece, sa stam intinsi,sa ne tinem de mana si sa ne uitam printre crengile imbracate in frunze verzi si flori roz ale copacului de,deasupra...:0)
desi ieri am avut parte de ceva neplaceri ziua s-a terminat atat de frumos si atat de...firesc:0)
iti multumesc!
soare,soare,soare,cat te-am asteptat,cu berea rece-n fata...
as manca pepene rosu...imi place atat de mult pepenele rosu!...e verde,cu miez rosu,gustos,racoritor,incantator,ascunde atatea secrete sub haina lui minunata si verde...e bucuria copiilor si a oamenilor maturi, de-o-potriva...

dar cum nu am pepene rosu o sa ma multumesc cu un:
muhahahaaaaaaaa :D"Little darling, it's been a long cold lonely winter
Little darling, it feels like years since it's been here
Here comes the sun, here comes the sun
and I say it's all right
Little darling, the smiles returning to the faces
Little darling, it seems like years since it's been here
Here comes the sun, here comes the sun
and I say it's all right
Little darling, I feel that ice is slowly melting
Little darling, it seems like years since it's been clear
Here comes the sun, here comes the sun,
and I say it's all right
It's all right."
Etichete:
ma galaxie
,
moi
,
Muzica
,
my inner modjo
,
noi
,
on how life is
joi, 20 mai 2010
everybody is kung fu fighting...:)

mda,nu stiu altii cum sunt dar eu de fiecare data cand aud...
ma gandesc la....PO...
...adica la...mine :D...HEHE...you know that I`ve just eaten and my kung fu skills are not so good...are they going to watch...or they will continue their work?...master to PO: "YOU SUCK!!!"...are you ready???...PO:"I WAS BORN READY!" :D
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)



