Salvati Rosia Montana!

Bun. Eu cred ca trebuie salvata. Si cred ca salvarea vine de la noi, romanii.

Dar nu despre asta o sa vorbesc ci despre oamenii frumosi care lupta pentru asta.
Ei sunt prietenii mei si se lupta pentru o idee, pentru un principiu, se lupta pentru Romania, pentru tara noastra asa cum o vrem : curata, dreapta, nesupusa. Prea mult am fost curva tuturor de-a lungul istoriei. Si oricat de ciuda imi e pe tara asta si pe oamenii ei nu am cum sa nu ii iubesc.
Asa ca sunt mandra, mandra tare.

Bravo Alex, Mada, Cata, Memo, Andreea, Cristi, Didi, Cristina, Dani, Tudor, Puiu, Ana Maria si tuturor celor care au participat!

Este pentru prima oara cand vad atata organizare si determinare din partea tinerilor!
Este pentru prima oara cand am plans ca nu sunt acolo. De nervi, de durere, de neputina. Poate ca nu ar schimba nimic daca ar mai fi inca un suflet in marea de suflete din bucuresti, cluj, brasov, baia mare care isi cere libertatea si sansa furata de hotii care ne guverneaza dar eu as fi tare fericita. Asa ca peste 2 saptamani o sa iau trenul si o sa merg si eu la Paris/Bucuresti sa protestez!

Se spune mereu ca schimbarea porneste de la noi.
Se spune si ca nu se face primavara cu o singura floare.
Iar Dalai Lama zicea ca daca nu crezi ca singur poti schimba ceva, uita-te la un tantar : nici nu-l vezi dar nu poti dormii cu el in aceeasi camera!

Asa ca eu cred ca de data asta o sa reusim! Pentru prima data un eveniment de acest gen a ajuns pe paginile marilor ziare ale lumii!

Euronews : link
Canada : link

Trebuie sa reusim, e zbaterea finala. Va fi o victorie mica pentru unii dar imensa pentru libertatea noastra ca si popor. Asa ca , va rog frumos, daca sunteti in Romania si cititi asta, mergeti la protest! Mergeti pentru voi, pentru copiii vostrii, pentru tara voastra si pentru...mine!

Pozele nu imi apartin, le-am preluat de pe facebook :

" nu e de-ajuns sa traiesti ca sa existi
mai trebuie sa fii tu insuti si sa risti

tot ce-ar putea sa te ridice peste medie
sa fii acea minoritate care crede

ca nu e prea tarziu pentru o revocare
desi traim in propriul creier inchisoare

e timpul sa gasim o cale de iesire
e primul nostru pas spre regasire


increderea noastra e puternic in voi
desi ati fost tarati prin noroi

cu siguranta v-a mai ramas
curajul sa faceti acest prim pas

lasati la oparte masca ce-o purtati
veniti langa noi ca sa aratati

ca sunteti gata sa declarati razboi
minciunii prostiei puterii gunoi...

... de ce istoria nu te-a invatat
dc ce necazurile nu te-au ajutat

sa intelegi ca nu-ti mai poti permite
sa pierzi in loc sa mergi inainte

pentru ce-au visat
pentru ce-au luptat

pentru ce-au murit cand voi ati incalcat 
tot ce-ati promisatatea juraminte...
sangele lor urla din mormïnte."

Mansarda la Strasbourg cu vedere spre moarte

Cand eram la facultate, la Cluj, mergeam des la teatru. Cert, nu lipseam niciodata atunci cand venea Bucurestiul dar si Teatrul Maghiar din Cluj era minunat. Iar o data am vazut piesa asta, de neuitat, " Mansarda la Paris cu vedere spre moarte" de Matei Visiniec. Piesa asta a fost scrisa special pentru Nationalul Clujean. A fost atat de magica incat am fost de 3 ori. Pentru ca era despre Cioran, pentru ca nu stiam inainte ca Cioran a avut Alzheimer, pentru ca este o boala care ma ingrozeste enorm, pentru ca nu imi  e frica de moarte dar imi e de procesul de imbatranire. Pentru ca vroiam mult imaginarul lui, lumea ascunsa a acestui om care a scris atat de lucid incat ai fii crezut ca e depresiv...el, fiind, de fapt, un optimist incurabil.

O lume imaginara cu girafe bizare, elefanti zburatori, saltimbaci costume, lumina, lumina, lumina. Nebuni veseli si optimisti suicidari. Danseaza, danseaza, danseaza.





Toata viata mea am visat sa locuiesc in Franta. I'm living my dream. This is my moment. This is it. La un moment dat am locuit intr-o mansarda. It made me feel special and terribly awake. Awake with my eyes wide closed. Apusul, rasaritul, organic, lumina, din cer in pamant si din pamant in cer.





Apoi se intampla ca aici and it's funny and infuriating. What is it with people that they need so much to screw up their own lives, their own happiness? What kind of demon we carry within us which keeps us up sleepless and unhappy? Suntem maestrii in a ne strica singuri viata, momentul, visele. Eu am facut un pact sa nu mai fac asta, sa incerc din rasputeri sa nu mai fac asta. And it's difficult like hell. Pentru ca suntem autodestructivi. Suntem plini de vicii. Dar si plini de noi. Suntem poluati si uneori mi se pare ca insanity it's the only way of coping. It's like the mad hatter from Alice in Wonderland is saying : " Don't worry, we're all mad in here!". Amin.

http://teatrale.nobody.ro/2012/09/04/mansarda-la-paris-cu-vedere-spre-moarte-de-matei-visniec/http://teatrale.nobody.ro/2012/09/04/mansarda-la-paris-cu-vedere-spre-moarte-de-matei-visni

Life doesn't get easier you just get better.

Daca vreti sa ascultati piesa la Teatrul Radiofonic, click aici. Merita! Ca sa ai si tu o mansarda la paris cu vedere spre moarte, pentru 88 de minute.