soulfly

pentru ca...soulfly!
pentru ca...a trecut prea mult decand nu am mai ascultat.
pentru ca...incerc sa imi exteriorizez asa furia!
pentru ca...ce se intampla in Ucraina putea sa se intample in Romania.
pentru ca...de sambata incep inlocuirile.
pentru ca....incep sa ma stresez un pic.
pentru ca...nu vreau sa ma uit la patinaj artistic.

pentru ca...get the fuck out of my face!














De cand am inceput sa scriu postarea asta am inceput inlocuirile, am inceput sa lucrez la prison break, imi continui diploma universitara de TCC si dependente. Intre astea 3 incerc sa imi gasesc timp si pentru activitati non medicale dar este destul de greu. Sunt la o rascruce de vanturi si pentru ca I find it hard as fuck to let it go incep sa fac greseli. Greseli care sunt doar vina dezorganizarii mele. Acestea fiind zise, ma duc sa imi organizez agenda si sa imi fac ordine in ganduri. Am uriasa sansa de a fi singura in casa timp de 3 zile! La inceput am fost trista pentru ca o sa fiu singura de Paste. After that I realised that I am never alone and that my family and my friends are at just one phone call away.


Asa ca nu ramane decat sa ma organizez and off I go pentru urmatoarea saptamana de inlocuiri/remplacement @ the country side. As usual easy to say...


Singurul lucru care imi ramane de facut este sa repet : wild nature is my friend! wild nature is my friend! wild nature is my friend!

Nope, nu este Mary Poppins, este Dr. Madalina cu trusa de prim ajutor :)

Si dragul meu drag : Brancusi!

butterfly effect

sau visul :

visam ceva absolut normal, dar imposibil de rememorat si apoi brusc m-am trezit.
m-am dus in bucatarie sa imi fac un ceai. acolo am dat peste F si C care discutau.
brusc am vazut ca in podea era un fel de gura de canalizare in care se misca ceva. hmm, e ciudat ca avem o gura de canalizare in bucatarie!
Dumnezeule, sper ca nu este un sobolan (nu de alta dar dupa ultimul vis cu un sobolan bad things happened).
de fapt, nu era un sobolan, era o pisica gri, tigrata. ok, nu imi plac pisicile, shu, go away, am incercat sa o fac sa plece inapoi in canalizare. pisica a disparut asa cum a venit. ca sa apar inapoi dupa 2 minute cu un cadou minunat : 2 fluturi albastrii minunati! vii! pisica mi-a adus 2 fluturi albastrii vii! si a repetat actiunea de cel putin 2 ori! am vazut cum miscau timid din aripi, gratios! cred ca am si tinut 2 in palma. apoi mi-am dat seama ca visez. ca e un vis in vis. si am deschis, cu greu, ochii. mi-a fost greu sa las fluturii mei albastrii minunati in vis!

nu am avut de multe ori "vise in vise" dar intotdeauna au prevazut ceva cu totul deosebit!

a twist of faith! si asa sa ne ajute Dumnezeu pentru ca asteptarea e tare lunga si apasatoare.
as Coldplay says : "nobody said it would be easy, no one ever said it will be this hard!".
cat de bine este sa te trezesti dintr-un vis frumos, aproape ca uitasem cum e. compenseaza vremea intunecata de afara.











"recunosc ca n-am puterea sa te recunosc..."

stirile de la ora 5

Inima imi este usoara si corpul fara vlaga, mintea imi este plina de idei care ma bombardeaza neincetat.

Nu incetez sa am anumite idei macabre care revin. Mereu si mereu si mereu.

De fiecare data cand cobor scarile imi imaginez ca fac o entorsa si cad pe scari, imi fracturez ceva si sfarsesc intr-un pat de spital. Cand trec strada imi imaginez ca o sa fiu spulberata de o masina si ca o sa devin praf de human remains ci nu praf de stele. Not glamorous at all. Mai ales pentru cineva care vrea isi doneze organele. Sick imagination? Maybe.

As I lay here in my bed everything seems so peaceful. it's Sunday the 17 of November, 11 AM.
It's very unusual for me to be in bed at this hour, usually at 6.50 AM I'm up and ready for a brand new day of action and fight (although I hate mornings from the bottom of my heart) . But not today since my body has been defeated by bacterias. yes, I am sick as a dog. it was the candy on the funerary cake. With all the stress that I had lately it was kind of predictable. I haven't sleep all night : the fever made me dance in my bed until exhaustion. I finally felt asleep at 6 AM after changing 4 rounds of p-jas. I asked myself how would it be if I would not wake up? What have I done well and what have I done wrong?

 Ma si vedeam la stirile de la ora 5 : "Tanar medic generalist gasit mort in patul sau din cartierul Montagne Verte, Strasbourg. Madalina era plecata de 3 ani in Franta, unde exercisa functia de medic rezident de Medicina generala. Moarte naturala sau... Tanara locuia impreuna cu inca 2 colegi de apartament, care i-au gasit cadavrul in jurul orei 12, cand s-au ingrijorat datorita absentei ei din bucataria animata a apartamentului" (suspans). Probabil ca m-ar fi pus in grila de program undeva intre baba violata si ucisa cu bestialitate de nepotul ei si intre baiatul vreunui grangur local care a omorat/ranit grav vreo 5 oameni pe trecerea de pietoni, pe verde, cum altfel?

Hell, no! I have so much more to give and I have so many places to visit and so many people to meet!

So as I lie here I just enjoy the silence. The appartement seemed deserted. No noise. I imagined myself back to the Caraibes. Floating on a sea of secrets, under the burning sun. Like a pirate! And then I asked myself : what the fuck is wrong with me? How could I let the disease take control over me? I guess I was so exhausted and just at the idea that the holidays are just in one month my body just shut down. The reality is that I can't stand on my feet more than one hour. I like to call it the glass hour. It's the day that I remembered my strenght and my limits. I walked down the limit of my thoughts and there was no place for words. There was no place for regrets and it was definitely no time left for pain or sorrow.

I just floated on my dreams, my sea of dreams. I went through my accomplished dreams and imagined others to come. I felt good. Like this :

Nu stiu cine a avut ideea sa transforme stirile de la ora 5 intr-o parada a grotescului. De ce nu ar putea sa fie stirile de la ora 5 pline de vesti bune, interesante? Sa stim si noi cine a mai castigat o medalie la un concurs, ce carti au mai iesit pe piata, ultimele noutati muzicale de calitate, o decizie buna luata de conducatorii nostrii (pentru moment, o utopie), proteste din suflet si cu suflet, o natiune care se trezeste la viata si devine constienta de resursele ei. Oameni uniti pentru un ideal. No, Sir, why would we talk about that? We like dirt! Sa aruncam cu noroi in vecini, in rude, in politicieni, in medici, sa aratam crime, sa abrutizam natiunea! Si nici in alte tari nu este mai bine, cel putin in Franta este la fel. Nivelul intelectual ar natiunii scade. Non valorile urca. Showuri "pacatoase", detectivi care dezvaluie mizeria de sub pres, taclale de doi bani, banul vorbeste. Iar Omul Macaroana conduce.





As I was lying on my bed, looking at the sea of dreams, I decided to dive 'cause if you never try you'll never know!

Mansarda la Strasbourg cu vedere spre moarte

Cand eram la facultate, la Cluj, mergeam des la teatru. Cert, nu lipseam niciodata atunci cand venea Bucurestiul dar si Teatrul Maghiar din Cluj era minunat. Iar o data am vazut piesa asta, de neuitat, " Mansarda la Paris cu vedere spre moarte" de Matei Visiniec. Piesa asta a fost scrisa special pentru Nationalul Clujean. A fost atat de magica incat am fost de 3 ori. Pentru ca era despre Cioran, pentru ca nu stiam inainte ca Cioran a avut Alzheimer, pentru ca este o boala care ma ingrozeste enorm, pentru ca nu imi  e frica de moarte dar imi e de procesul de imbatranire. Pentru ca vroiam mult imaginarul lui, lumea ascunsa a acestui om care a scris atat de lucid incat ai fii crezut ca e depresiv...el, fiind, de fapt, un optimist incurabil.

O lume imaginara cu girafe bizare, elefanti zburatori, saltimbaci costume, lumina, lumina, lumina. Nebuni veseli si optimisti suicidari. Danseaza, danseaza, danseaza.





Toata viata mea am visat sa locuiesc in Franta. I'm living my dream. This is my moment. This is it. La un moment dat am locuit intr-o mansarda. It made me feel special and terribly awake. Awake with my eyes wide closed. Apusul, rasaritul, organic, lumina, din cer in pamant si din pamant in cer.





Apoi se intampla ca aici and it's funny and infuriating. What is it with people that they need so much to screw up their own lives, their own happiness? What kind of demon we carry within us which keeps us up sleepless and unhappy? Suntem maestrii in a ne strica singuri viata, momentul, visele. Eu am facut un pact sa nu mai fac asta, sa incerc din rasputeri sa nu mai fac asta. And it's difficult like hell. Pentru ca suntem autodestructivi. Suntem plini de vicii. Dar si plini de noi. Suntem poluati si uneori mi se pare ca insanity it's the only way of coping. It's like the mad hatter from Alice in Wonderland is saying : " Don't worry, we're all mad in here!". Amin.

http://teatrale.nobody.ro/2012/09/04/mansarda-la-paris-cu-vedere-spre-moarte-de-matei-visniec/http://teatrale.nobody.ro/2012/09/04/mansarda-la-paris-cu-vedere-spre-moarte-de-matei-visni

Life doesn't get easier you just get better.

Daca vreti sa ascultati piesa la Teatrul Radiofonic, click aici. Merita! Ca sa ai si tu o mansarda la paris cu vedere spre moarte, pentru 88 de minute.

a view from Barcelonas windows

" Barcelona here we come...one more week...yeyyyyyy!"

Asta se intampla acum vreun an jumate. Cand inca eram cu el.
Eram nerabdatoare, entuziasta, encore un voyage! Allons y les enfants!
Si Barcelona e fantezista, aventuroasa, misterioasa ca o dama in rochii haute couture. Are culori halucinante, parcuri magice si catedrale majestuoase. Am iubit Sagrada Familia : atat de salbatica, de libera, de fara griji, de ... ma doare la basca! Apoi casa Battlo, the bones house it just felt like pure magic. So majestic! I remember walking on that hot roof, imagining battles with dragons and glorious sunrises. Hard rock café, plaja, strazile aglomerate si Rambla. Mimul.
Daca aveti ocazia sa vizitati Barcelona, nu ezitati. Este un oras viu, minunat. It's not my cup of tea but this doesn't make it less wonderful.

Dar Barcelona este si extraordinar de fierbinte, in sensul rau al cuvantului, foarte aglomerata, scumpa si fierbinte.

I left something in Barcelona. A part of me died there. I couldn't grief until now. But now it is gone with the wind. I used to think that you have to earn love, that love has to be earned, that you have to suffer in order to be happy, that you can be humiliated in the name of love, that it's ok to look at yourself as a sinner and to be in pain and feel ashamed about yourself. But there was a voice in my head which was telling me that this is not ok, this isn't love. When you love someone you forgive. The past doesn't matter any more. It's just the present and the future. What in your life made you so miserable that you needed to smash my soul out on the ground? I've never felt more alone while being with someone in my entire life! I felt alone, depressed, I lacked confidence in myself, I lost myself, I chalked my words so you could feel better. I put myself in a box so you could feel better!
Now I am living again, on my own and I am happy or sad but I know that the result is the sum of my actions. And it feels good. Because I know that love is freedom and confidence and joy and celebration and colors!




So , yes, I died a little bit in Barcelona. That's why it's not my first top city.

Fête de la musique Strasbourg 2013

Cum noi stim sa petrecem ca tinerii :p ca de la 24 respectiv 18 la ce te poti astepta de la noi? am participat si noi ACTIV la Fête de la musique = Sarbatoarea muzicii = in fiecare an pe data de 21 iunie frantuzii sarbatoresc venirea oficiala a verii cu o noapte plina de concerte, in fiecare oras/sat frantuz/borderline.

A. era dèja in centru in plina verva, eu cu un pic mai putin nerv, venind direct de la munca, mi-am zis ca nu o sa rezist prea mult, pana pe la miezul noptii cel tarziu. Si ajung eu in Place Kleber si sa vezi si sa nu crezi : misuna Strasbourgul de oameni! Dar cand zic misuna zic furnicar! Nu aveai loc sa scapi pe jos un "obect" ca ala erai, ramaneai fara pentru ca nu aveai loc sa te apleci sa recuperezi "obectul"!

Acum sa vezi pozna, cum naiba sa ne reperam in furnicar? Eu, minte de "blonda" : " hei, am ajuns! sunt in stanga scenei langa un mos care danseaza de rupe!" Soc, in jurul meu erau vreo  mosi care dansau de rupeau! Super tare! Ne-am gasit pana la urma, gratiei palariei lui A. Adica el m-a gasit, ca de obicei.

Si atunci am purces la drum, asa ca va invit alaturi de noi sa faceti un mic periplu pe strazile strasbourgului!





Am inceput turul in Piata Kleber pe la ora 19.30 unde canta de rupea o trupa de rock clasic, am fost nostalgica dupa Iris, recunosc!

Apoi am luat-o la pas pe Rue des grandes arcades unde am dat peste mai multe grupuri de Capoeira! Chestie care m-a dus inapoi in Brazilia, pret de cateva minute bune! Imi cer scuze pentru pozele care nu sun t centrate pe protagonistii principali dar am o scuza : am doar 1m60 si nimeresc mereu in spatele unor girafe/girafi astfel incat campul meu vizual este destul de restrans. Data viitoare imi iau o scarita cu mine! Mi-ar placea sa existe una din aia pe care o scuturi si e gata instalata! ( ca si corturile alea de la decathlon, scuturi o data bine si cortul se aseaza instantaneu!).

Apoi am ajuns in Place Guthenberg unde nu era nimic interesant, pentru moment...asa ca am luat-o pe Rue de Tonneliers unde in fata la Jeannette et les cycleux am dat peste tinerii astia care faceau sa, sara scantei din chitari si microfoane!

Apoi am ajuns langa barul Dubliners unde am dat dom'le peste astia care ne-au zburat mintile! Era un fel de banica junior dar de 1000 de ori mai bun care a cantat " Tainted love", "With or without you", " Hit the road Jack" si de aici totul e istorie, poate nu si faptul ca tipul de la orga electronica era un brontozaur de vreo 80 de ani super meserias!

Astia au fost preferatii nostrii!

Apoi am baut! Apoi am ajuns inapoi in Place Kleber unde am dat peste ametitii astia care cantau ceva gen Daft Punk, nu prea pe gustul meu si am intregit cu o pregnant Andreea, Andra si Radu.

Apoi am ajuns pe Rue des Bouchers  unde "se intamplau" 2 gagici si trupa lor care au rupt scena cu Bon Jovi "It's my life" si alte chestii misto de care nu mai imi aduc exact aminte, combinatia bere + vata de zahar cu gust de capsune mi-a fost fatala! Stiu numai ca eram super happy cu 2 bete batand de zor la tobe! Argh, inca un vis devenit realitate! Atentie, urmeaza poze cu fericire suprema, vise implinite, serious had banging si oameni petrecareti!

Dupa ce am sarit si dat din cap si din bete pana nu am mai putut eu si ceilalti au zis sa mai vedem si altceva am pornit-o spre Place Austerlitz, cam obositi ce e drept...unde nu am dat peste mare lucru din punct de vedere muzical dar am dat peste un joc de lumini tare frumos, unde ne-am spart in figuri, de "veseli" ce eram!


Eu si esarfa lui A.

Incaltaminte de tineri!

Ok can we go home now, mood!

Happy shinny people!

 " Sa-ti zic sau sa-ti arat??"

Dar nu ne-am dus la somn ci ne-am reintors la Place Kleber unde am dat peste o trupa super faimoasa franceza de care noi nu auzisem niciodata, obvious, ca na trupe de varietati franceze nu e tocmai pe gsutul nostru, dar am fost tare impresionati sa vedem cum solistul era purtat de brate de multimea de fani!

Apoi restul s-au dus sa se plimbe iar eu si A. am continuat periplul, asa ca am luat-o la talpa pana langa Trolley unde am dat peste niste buntzi buntzi si A. si-a facut o trupa de fane in extaz. Asta in timp ce eu toceam 1m cub de mult ce imi placea zgomotul ala repetitiv. A. :" pfuasi daca nu faceam urbanism precis faceam ceva cu dansul!" Moi, cu mintea aiurea : "Daca nu faceam medicina ma faceam bar woman!"

Apoi am ajuns pe Grande Rue unde am dat peste niste arabi care cantau si dansau genial dar A. era prea ocupat sa se holbeze la o tipa care isi misca toate cele ( in super ritm cu muzica ce e drept!") :))

Si am incheiat seara cu un grup de varietati franceze, foarte misto ce e drept!

Ne-am intors pe jos acasa, in zig zag, pe la 3-4 dimineata! Haaaaaaaaaa! Old school, baby!

Bdi, bdi, bdi, this is all folks! De fapt, va las si cu o bucata muzicala de exceptie!

so don't bother...

I won't die of deception...



10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.



cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...



iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"

one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds  who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they  can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.

I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most  will be the baby.



My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.

There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.





I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!

din monstrii si oameni

"... Some days I can't even dress myself
     It's killing me to see you this way


     Soon it will all be over, and buried with our past
     We used to play outside when we were young
     And full of life and full of love

    Some days I feel like I'm wrong when I am right
    Your mind is playing tricks on you my dear

    You're gone, gone, gone away
    I watched you disappear
    All that's left is a ghost of you
    Now we're torn, torn, torn apart
    There's nothing we can do
    Just let me go, we'll meet again soon
    Now wait, wait, wait for me
    Please hang around
    I'll see you when I fall asleep..."

Iar monstrii de sub patul meu nu ma lasa, imi tulbura somnul lin, ma iau in ghearele lor si ma joaca, asemenea unei marionete. Alouette, alouette... Au toate culorile intunericului si nici macar nu cred ca sunt rai monstrii astia, sunt doar tristi. Exista vampiri energetici. Inainte nu credeam asta, acum cred. Explicatia este trista si nu merita expusa aici. Bref, monstrii astia eu cred ca nu asteapta decat un motiv ca sa fie fericiti dupa care isi vor lasa in urma adaposturile intunecoase si vor iesii in lumina. Eu asa cred. 



Da, sunt o visatoare incurabila si am nevoie de speranta asa cum am nevoie de oxigen. Ma hranesc zi de zi din zambete, maini maiestre si pricepute care pun diagnostice la minut, sperante si culori.
Problema este ca suntem in mijlocul iernii, este fri, frig, ploua in loc sa ninga si parca totul este pe dos. Au disparut culorile, zambetele oamenilor, de speranta nu mai zic. Zace ingropata la six feet under. Iar mainile maiestre imi ating sufletul dar nu mai ajung ca sa ma aduca la suprafata.



"... And it hurts too much to see you
And how you left yourself behind
You know I wouldn't want to be you
Now there's a hell I can't describe..."

Asa ca dorm prost si deseori insuficient pt ca nu reusesc sa adorm inainte de miizeul noptii. Dimineata, mananc pe fuga, la pranz mananc pe fuga seara la fel. Viata de medic. Era zicala aia cum ca : " Nu fa ce face preotul, fa ce zice el!". Cam asa si cu doctorii. Miscare 0. Stress pana in plafon. Astept primavara. Am devenit cinica. Acum am inteles si am acceptat ca nu poti sa ai nota 10 pe toate planurile. Am invatat ca uneori mai trebuie sa si pierzi. Si ca daca un lucru e stricat si nu mai merge, uneori nu merita reparat. Poate ca nu era facut sa mearga inca de la inceput. Si nu e vina nimanui ca tot ce arde cu flacara se mistuie tot atat de repede...



Recent am vorbit cu Ursii, prietenii mei din Cehia, m-au invitat la ei. Daca as putea, as zbura si in momentul asta. Dar nu se poate. Asa ca raman cu speranta ca ii voi revedea candva si ca ma voi umple din nou cu energie pozitiva din fantana lor nesecata.

Cum inteleg acum mai bine ca niciodata ce vroia sa zica profa de chimie din liceu cu "oamenii simpli".
Si ce bine inteleg acum ca uneori you have to let it go. If it's broken it was never meant to be.



"... I was the one who gave you everything
The one who took the fall
You were the one who would do anything
The one who can't recall..."
Calduri mari, mon chér!