de Craciun 2015

Craciun fericit!

A mai trecut un an cu bucurii mai mari si mai mici. Mai mult mai mari decat mai mici as fi tentata sa zic.

Pentru mine anul se termina la Craciun. Si incepe in Martie. Pe 1 Martie. Perioada dintre este o perioada de plutire in care te gandesti, razgandesti, hotarasti si reshotarasti ce vei face anul viitor. In cazul meu unde mergi in vacanta(da,stiu, first world problems), daca iti cumperi sau nu masina si daca da de care, mutatul intr-un nou apartament(all bymyselfffff, at last!), daca schimbi locul de munca sau nu(si meanwhile, OMFG mai am si anul asta 2examene de supraspecializare), a depune sau nu cererea de cetatenie franceza si dosarul de ph.

Viata este cum ne-o facem, mereu am sustinut asta. Dar, clar, daca nu ai un dram de noroc este foarte complicat sa iti urmezi visele.

Dutuleii au venit in vacanta la Strasbourg si stau la mine de 3 saptamani. Au fost 3 saptamani de pace, bucurie, plimbari, indestulare, toate asezonate cu zambete multe si voie buna. Este bine cateodata sa ai iar 10 ani, sa-ti aduca parintii cafeaua la pat, sa faca si sa puna masa. Sa fie casa vesela si plina de oameni, constant cel putin 4. Sa mergem sa mancam la prieteni si sa fii mandra de parintii tai ca de astrele de pe cer. Sa zici:"Una este luna si unici sunt parintii mei!". Au niste social skill-uri de ma dau pe spate constant!

Prima cina a fost la un cuplu mixt de prieteni(ea frantuzoaica, el britanic, bebe oscar mixt si pisica Rita tafnoasa), totul a mers ca uns. Am ras, am mancat, am schimbat cadouri, ne-am jucat cu Oscar, am fugarit-o pe Rita(sportul meu preferat de week-end)  iar ai mei au fost ca pestii in apa. Am discutat mai ales despre mirodenii si feluri de mancare. Vinul a curs, la fel si ciocolata si fricile ascunse. Oamenii sunt buni, iar parintii mei sunt geniali!

A doua cina a fost la un cuplu de prieteni iranieni. Dupa ce si-au revenit ai mei din socul initial produs de grandoarea apartamentului si de covoarele persane(de la mama lor) s-au dezlegat limbile datorita caviarului iranian, whiskey-ului si a muzicii(greceasca, iraniana, jazz american). S-au despartit ca fratii, tata primind in cadou argintarie antica, ei fiind colectionari. No bun, oamenii sunt buni, iar parintii mei geniali.

Cina de Craciun am servit-o cu Tina(prietena mea slovena, Dr in bio-chimie, I'm so proud of her!), Fulga(colocatara) si ai mei. Alcoolul a dezlegat limbile si a deschis sufletele iar la sfarsit vorbeam toti "balcanica". Sintagma preferata,fiind:"Haide misco!!" A2a zi Tina a miscat-o spre Slovenia iar noi spre centrul Strasbourg-ului!

Am avut un orar foarte incarcat de citit beletristica, plimbat, pozat si odihnit.
Maine plecam la Brasov iar apoi eu ma intorc la Strasbourg.
Vesti bune noul an imi aduce cu formari la Paris, Nantes, Montpellier, Nancy si Strasbourg.

Asa ca va doresc si voua un an nou plin de bucurii,impliniri personale si profesionale.

La anul si la multi ani!

PS: va las cu un snob si o soparla. Iar sportul nr2, dupa fugarirea Ritei prin apartament, este alergatul diminieata dupa tramway, ca sa nu intarzi la munca.

 

declaratie

astazi este 1 iunie si este ziua mea, a ta, a lui, a ei, a noastra.
pentru ca suntem si ramanem mereu copii.
I will never shut down my inner child.
vremea trece, cadourile se schimba, de la dulciuri la lenjerie de la Darjeeling.
de la un cico la champagne.
de la o plimbare pe jos la o plimbare in decapotabila.
de la o iesire la concert la o ... iesire la concert.

nu cred ca exista sentiment mai minunat si mai eliberator pe lumea asta decat sa ... traiesti.
dar sa traiesti asa din plin, fara frica, sa te expui, sa te decarcasezi si sa spui : "Sa vina ce o veni, eu sunt pregatita! Daca e bine, e grozav, daca e mai putin bine, e experienta!".

Mi-a luat mult timp sa accept si sa inteleg si sa aplic spusele astea. Astazi pot!
Asa ca din toamna ma apuc de cursuri de dans iar vara viitoare o sa invat sa ma dau cu parapanta!
Libertate frate, poate supraspecialitate si viata de noapte!
Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipesc!

Daca nu mai scriu atat de des inseamna ca sunt acolo si traiesc frumos!
Pace si va multumesc pentru tot.
Cu mare drag,
Dr. Madalina

Contract

This is the part when I say thank you. Thank you to all my friends who are always there for me. You lift me up when I am down (you know it's rare but when I'm down I'm really like 10 feet under). You make me sing, dance, smile, dream. You are  always there. Even if we are scatered all over the world.

Yesterday we celebrated me getting my dream job. And they were warm, happy, optimistic and just...perfect people! I wouldn't change a think about them! So we went and danced the night away. They made me forget some pains and made me a super nova! Hei, I even drunk beer! At 6 AM I was coming back home with M. and the birds were singing. The quiet was soooo perfect. And we stopped, hugged and said : "This moment is perfect!". So I am writing it down in order not to forget it. We know each other for like 6 months but we are...we know each other! He's my brother from another mother. 


" If it's one thing that I've learned over the years is that it only takes one person, one patient, one moment to change your life forever. To change your perspective, color your thinking, to force you to reevaluate everything you think you know. To make you to ask yourself the toughest questions : do you know who you are? do you understand what had happened to you? do you want to live this way?" 

Yes, I want to live the life that I am living. I am happy with my choices. It was a long way 'till here. 

I don't know how long I will stay but I know that I will do my best every day to improove. 

Give and never give up! 

Unafraid givers this is what I love the most!

My first bottle of champgane opened by moi (it was a long process, but nobody was hurt! :)

vine o zi

As the song says : "vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi..." We don't know exactly what will finish but we can guess.

Never stay with someone who doesn't makes you grow.
Relatiile de dragoste si de prietenie au un inceput si un sfarsit. In ambele cazuri consider ca este crucial sa stii cand sa spui stop. Nu este deloc usor, la inceput. Apoi pe masura ce faci curat sistematic in viata ta, lucrurile se aranjeaza, they fall into their right place. Si nu devine mai usor decat pentru ca noi devenim mai puternici.
Imi aduc aminte si acum de 2 scene :

Scena nr. 1 (eu asezata pe balancoire-ul alinei, band un ceai...):
Alina, asa m-a enervat ieri "cutarescu"...
Alina : "Madalina, de cate ori sa iti repet! Nu exista sintagma m-a enervat! Nu persoana respectiva e de vina ci tu, pentru ca te-ai lasat enervata. Daca nu vrei sa te enervezi, nu te enervezi si gata. Calmul rezolva totul. Si oamenii inteligenti stiu asta!"

Se pare ca doar acum te inteleg, draga stea. A trebuit sa pleci dintre noi si sa iti gasesti locul acolo sus, printre semenii tai, ca sa "te" inteleg si sa "te" aplic. Dar poti fii mandra de mine, acum. Am facut curatenie generala. Asa, ca inainte de Craciun.

Scena nr. 2 (eu si Dna Profesoara de Limba si Literatura Romana, la o cafea si o poveste, la Bistro de l'Arte):
" Madalina, eu nu inteleg de ce iti pierzi timpul cu oameni sub nivelul tau. Te risipesti in van, ei nu iti dau nimic dar iti iau din energie. Tot timpul esti pe drumuri : sa il vezi pe X, sa ii faci o vizita lui Y, Z se supara daca nu va intalniti MIERCURI la ORA x. Pana cand o sa intelegi ca tu si numai tu esti centrul universului tau? Tu si familia ta, caci familia nu trebuie data pe nimic. Restul prietenilor pot fi alesi. Ai prieteni si cunostinte. Te risipesti, Madalina, si e pacat de tine. Iar rudele, de rude nu mai vorbim. Niciodata sa nu speri ajutor de la un tert. Tu si numai tu esti stapana deciziilor tale."

Pe o ureche mi-au intrat si pe cealalta mi-au iesit povetele Dnei Profesoare la vremea respectiva. Si cata dreptate avea! Cata dreptate! Ma bucur ca este inca in viata si ca se numara printre persoanele pe care le vizitez cu drag mare cand ma intorc acasa. Stiti, acum imi pot numara prietenii pe degete. Si nu imi pare rau, cei adevarati au ramas, no matter what!

Se zice ca trebuie sa invatam de la cei mai varstnici. Eu am invatat ca intelepciunea nu vine cu varsta si am invatat asta pe calea grea. M-am lovit rau si m-am adunat de pe jos de mult ori, fara sa invat lectia. Nu stiu daca este miracolul Craciunului sau o crestere constanta dar acum v-am inteles! Si cat de norocoasa am fost sa cunosc o Alina si o Dna Itu unice. Niciodata, dar niciodata, nu o sa va pot multumi indeajuns. Ca in fiecare an, Alina, o sa iti aprind o lumanare si o sa te rog sa ma veghezi si sa imi indrumi pasii in continuare, sa imi arati calea, lucind mereu. Iar tot ca in fiecare an o sa iesim la o cafea Dna Itu pentru ca stim amandoua ca timpul trece si ca s-ar putea sa fie ultima noastra cafea impreuna.

The five commandments, said by the Iron ladies :
1) Do not waste your time
2) Always strive to improve yourself
3) Keep the ones that make you grow close, you have no place for others
4) Always trust yourself, there is always a way
5) If they kick you out on the front door, come back on the window





... you just keep me hangin' on...

Fluturele din min(t)e

E bine sa iti gasesti locul, sa fit in. Normalitatea nu exista ca un absolut. Exista grade si grade si eu cred ca normalul este limita de confort a fiecaruia. Si ma fandeam azi asa ca e bine, ca imi e bine. Si, God knows, ca probabil trec prin cea mai instabila perioada din viata mea. Practic, e ca si acum 3 ani cand mi-am luat trolerul si am venit sa fac rezidentiatul la Strasbourg. In decembrie il termin, 3 ani trec repede.


iDiots is a masterplan : just click here to watch it!

Ieri am primit un cadou de ziua mea : o cana, o cutie muzicala si o carte. Eram toti in jurul mesei and I felt at home : cu celine, fulga, andreea, cristi si bianca (bibi as she is 4 months old). Era cald, galagie, muzica, eram bine.

Azi m-am trezit, asa cum ar trebui sa ma trezesc in fiecare zi, cu dorinta sa fie cea mai tare zi! Sa ma autodepasesc si a fost o zi de care sunt multumita. Mi-am baut cafeaua cu un pic de lapte, m-am machiat (7 minute crono, the usual) iar in timp ce imi puneam manusile din piele neagra (care ma fac sa ma simt ca un bad ass rock star chiar si cand sunt la pamant) si mergeam spre masina un gand m-a atins gingas :
" Mada, stii tu ce zi e azi?"
 "Da, azi e luni, luni 25 Noiembrie."
 "Ok, si a ce iti miroase?"
 " A iarna, a zapada"
 "Super, fii pe faza".

Am stiut ca azi o sa se intample!

Dimineata am avut un val de consultatii! Dar impreuna cu Dr. K totul e mai usor si prind constant incredere in mine. E frumoasa si medicina generala, in felul ei. Ceea ce vreau sa zic este ca toata dimineata a fost un soare minunat! A fost o placere sa facem vizitele la domiciliu, chiar daca am ramas plantati in fata blocului unei doamne cu Alzheimer care nu a vrut nicicum sa ne deschida. Asa ca dna la etaj, noi la parter, ne mai lipsea chitara si scara, mai ales scara. Eram ca in Romeo si Julieta numai ca noua ne era frig! A fost destul de patetic.

Dar un soare, mon cher, ce soare! Asa ca am facut cateva mici cumparaturi, m-am intors acasa cu un zambet pe fata si cu mainile incalzite de la volanul cald :)

Dupa-masa am mancat acasa, cu colegele de apartament si apoi am plecat iar la lucru. Am vazut o gramada de copii! Am facut multe vaccinuri, it was distracting. Si la un moment, la ora 7 fara 20 nu mai era nici tipenie  de om in sala de asteptare. Ceea ce este foarte nebisnuit, de obicei terminam la ora 8 seara! Si cand am iesit eu din cabinet la ora 7 fix ce sa vad : NINGEAAAAAAAAAAAAAAAA!!! Iar cum francezii habar nu au cum sa conduca iarna si cum e un pic de zapada pe strada totul este paralizat, nu au venit la doctor! Ningea oameni buni cu fulgi mari si grasi! Despre asta soptea fluturele! Zapada mea draga e aici!






In alta ordine de idei, a fost atat de nebun si ne-bun anul asta si acum astept vestile bune, care incep sa vina. Ce bine e cand familia e bine, vorba lui louie din "Viata cu Louie" : "Familia e familie". Asa ca o sa ma duc la ski in vacanta, in Poiana Brasov, tata imi ceruieste déjà skiurile. Si o sa vad prieteni dragi de care imi era tare, tare dor!

Iar pentru moment incerc sa fac asta :

Si din ce in ce mai des ma simt ca si Alice in Tara Minunilor :

Am descoperit si am inceput sa accept ca :

Si am ales sa :

Pentru ca :

Noapte buna, sub zapada de clestar!
















Si va las cu ceva constructiv :  filosofia explicata in forme geometrice! :) click AICI

Salvati Rosia Montana!

Bun. Eu cred ca trebuie salvata. Si cred ca salvarea vine de la noi, romanii.

Dar nu despre asta o sa vorbesc ci despre oamenii frumosi care lupta pentru asta.
Ei sunt prietenii mei si se lupta pentru o idee, pentru un principiu, se lupta pentru Romania, pentru tara noastra asa cum o vrem : curata, dreapta, nesupusa. Prea mult am fost curva tuturor de-a lungul istoriei. Si oricat de ciuda imi e pe tara asta si pe oamenii ei nu am cum sa nu ii iubesc.
Asa ca sunt mandra, mandra tare.

Bravo Alex, Mada, Cata, Memo, Andreea, Cristi, Didi, Cristina, Dani, Tudor, Puiu, Ana Maria si tuturor celor care au participat!

Este pentru prima oara cand vad atata organizare si determinare din partea tinerilor!
Este pentru prima oara cand am plans ca nu sunt acolo. De nervi, de durere, de neputina. Poate ca nu ar schimba nimic daca ar mai fi inca un suflet in marea de suflete din bucuresti, cluj, brasov, baia mare care isi cere libertatea si sansa furata de hotii care ne guverneaza dar eu as fi tare fericita. Asa ca peste 2 saptamani o sa iau trenul si o sa merg si eu la Paris/Bucuresti sa protestez!

Se spune mereu ca schimbarea porneste de la noi.
Se spune si ca nu se face primavara cu o singura floare.
Iar Dalai Lama zicea ca daca nu crezi ca singur poti schimba ceva, uita-te la un tantar : nici nu-l vezi dar nu poti dormii cu el in aceeasi camera!

Asa ca eu cred ca de data asta o sa reusim! Pentru prima data un eveniment de acest gen a ajuns pe paginile marilor ziare ale lumii!

Euronews : link
Canada : link

Trebuie sa reusim, e zbaterea finala. Va fi o victorie mica pentru unii dar imensa pentru libertatea noastra ca si popor. Asa ca , va rog frumos, daca sunteti in Romania si cititi asta, mergeti la protest! Mergeti pentru voi, pentru copiii vostrii, pentru tara voastra si pentru...mine!

Pozele nu imi apartin, le-am preluat de pe facebook :

" nu e de-ajuns sa traiesti ca sa existi
mai trebuie sa fii tu insuti si sa risti

tot ce-ar putea sa te ridice peste medie
sa fii acea minoritate care crede

ca nu e prea tarziu pentru o revocare
desi traim in propriul creier inchisoare

e timpul sa gasim o cale de iesire
e primul nostru pas spre regasire


increderea noastra e puternic in voi
desi ati fost tarati prin noroi

cu siguranta v-a mai ramas
curajul sa faceti acest prim pas

lasati la oparte masca ce-o purtati
veniti langa noi ca sa aratati

ca sunteti gata sa declarati razboi
minciunii prostiei puterii gunoi...

... de ce istoria nu te-a invatat
dc ce necazurile nu te-au ajutat

sa intelegi ca nu-ti mai poti permite
sa pierzi in loc sa mergi inainte

pentru ce-au visat
pentru ce-au luptat

pentru ce-au murit cand voi ati incalcat 
tot ce-ati promisatatea juraminte...
sangele lor urla din mormïnte."

a view from Barcelonas windows

" Barcelona here we come...one more week...yeyyyyyy!"

Asta se intampla acum vreun an jumate. Cand inca eram cu el.
Eram nerabdatoare, entuziasta, encore un voyage! Allons y les enfants!
Si Barcelona e fantezista, aventuroasa, misterioasa ca o dama in rochii haute couture. Are culori halucinante, parcuri magice si catedrale majestuoase. Am iubit Sagrada Familia : atat de salbatica, de libera, de fara griji, de ... ma doare la basca! Apoi casa Battlo, the bones house it just felt like pure magic. So majestic! I remember walking on that hot roof, imagining battles with dragons and glorious sunrises. Hard rock café, plaja, strazile aglomerate si Rambla. Mimul.
Daca aveti ocazia sa vizitati Barcelona, nu ezitati. Este un oras viu, minunat. It's not my cup of tea but this doesn't make it less wonderful.

Dar Barcelona este si extraordinar de fierbinte, in sensul rau al cuvantului, foarte aglomerata, scumpa si fierbinte.

I left something in Barcelona. A part of me died there. I couldn't grief until now. But now it is gone with the wind. I used to think that you have to earn love, that love has to be earned, that you have to suffer in order to be happy, that you can be humiliated in the name of love, that it's ok to look at yourself as a sinner and to be in pain and feel ashamed about yourself. But there was a voice in my head which was telling me that this is not ok, this isn't love. When you love someone you forgive. The past doesn't matter any more. It's just the present and the future. What in your life made you so miserable that you needed to smash my soul out on the ground? I've never felt more alone while being with someone in my entire life! I felt alone, depressed, I lacked confidence in myself, I lost myself, I chalked my words so you could feel better. I put myself in a box so you could feel better!
Now I am living again, on my own and I am happy or sad but I know that the result is the sum of my actions. And it feels good. Because I know that love is freedom and confidence and joy and celebration and colors!




So , yes, I died a little bit in Barcelona. That's why it's not my first top city.

fauritorii

" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
  Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...

Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."





" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "

Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.



Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.

Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.





Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))



Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.

Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.



Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.

momentul prezent

Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat. 

Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.

Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara. 

Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete. 

Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.

Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici. 

Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.

Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.

Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par. 

Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.

Noi la concerte, la Iris, la Cargo.

Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.

Noi simplu.

Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.

Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.

Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.

Noi cantand, plangand, razand, fugind.

Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.

Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada. 

Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.

Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva. 

Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.

Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.

Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine. 

Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)

Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.

D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.

M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.

D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.

Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.

Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.

Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.

Alice freaca menta, as always.

T. face ceasuri.

D. e la Paris.

Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.

Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.

Viitorul mi-l imaginez mereu.

Visarea este starea mea de spirit! :)

Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!

hope

hope is a 4 letters word! everything that kills me makes me feel alive!



"...You can feel like a part of something if you're part of the scene
You can make your life look pretty add a little ice and gin,
Wash off the make-up and prepare the aspirin
Well you can get out of this party dress but you can't get out of this skin..."




uneori, trebuie doar sa ceri! sa te rogi din tot sufletul si sa ceri!

ganduri

ce-i al tau e pus deoparte.
furtuna in port.
Doamne ajuta.
fa sa fie bine.
lumina din lumina...

Doctor emigrant

Si prin alegere. Nu mi-a pus nimeni cutitul la gat ca sa plec. Exagerez intentionat. Ideea este ca de buna voie si nesilita de nimeni am ales sa plec. sa plec din tara care ma obliga sa apelez inca la ajutorul financiar al parintilor mei ca si tanar rezident. Am ales sa plec din tara unde nu puteam face specializarea dorita ( Addictologie), fara sa fac rezidentiatul de psihiatrie, pentru ca aceasta specialitate era inexistenta.

Odata mi-a spus, foarte frumos, o colega ( desi nu cred ca era un compliment dar eu l-am luat ca atare) : " Mada, tu nu ai radacini!" Mi s-a parut foarte frumos si adevarat. 

Mereu m-am considerat un cetatean al lumii si am iubit sa calatoresc, sa descopar, sa aprofundez, sa ma integrez in lumi diferite. Am calatorit pana acum in : Sudan, Egipt, Taiwan, Hong Kong, Brazilia, Martinica, Insulele Grenadine si Europa destul de mult. Anul viitor voi vizita Japonia si Portugalia. Visul meu este sa aprofundez America de sud, Asia de Sud Est si America ( sa fac drumul 66 este un vis vechi). Drumul este casa mea. Nu am enumerat tarile astea ca sa ma laud. Am facut-o cu scopul de a spune ca m-am adaptat peste tot. Cert, sa mananci serpi, sa dormi in desert, sa inoti cu testoasele, sa vezi " turme de delfini", sa traiesti in saracie crunta, sa mergi in favelas, sa fii tratat ca un "alb bogat", ca o "gazela", ca "un european sters ca toti ceilalti" sunt mii de fete ale aceleiasi experiente. Dar eu am ales sa rad mereu, sa incerc si mai mult sa fit in si sa ajung in inima lucrurilor. In multe tari mi-a fost greu din cauza conditiilor climaterice, in altele din cauza oamenilor. Am ajuns sa inteleg ca daca 2 oameni vor sa se inteleaga o vor face chiar daca nu vorbesc aceeasi limba. Oamenii sunt buni si rai peste tot. Straight sau gay. De dreapta sau de stanga. Albi, negri, galbeni. Dar este la fel peste tot. Oameni suntem. De ce atata discriminare? De ce atatea idei preconcepute? 

NU NE NASTEM RASISTI, RASISMUL SE INVATA!

Am ajuns in Franta. Aici locuiesc de aproape 3 ani. Mi-a fost greu, am vrut sa ma intorc acasa, am vrut sa abandonez. Oamenii erau scarbosi, rasisti, rai. Familia mea, prietenii mei sunt in Romania. Ce caut eu aici??? Am gandit asa vreo 3 luni. Adormeam plangand si ma trezeam la fel. Mergeam la spital cu un nod in stomac. 

Apoi m-am trezit intr-o dimineata si mi-am privit chipul in oglinda. Cearcane, colturile gurii lasate in jos, o privire haituita. Si am gandit : " Gata, Mada, pana aici! E drumul tau pentru cel putin 3 ani. Ai ales, asumi! Lasi smiorcaiala de o parte si faci totul sa te integrezi!". It wasn't easy! Drumul a fost lung si spinos. Dar dupa 2 ani jumate am prieteni buni francezi, o super viata sociala si 2 oferte de munca foarte avantajoase. Imi ajut parintii, calatoresc, ma intretin singura si fac cea am visat sa fac.

My point is : e mereu mult mai usor sa invinovatesti pe altcineva pentru ce ti se intampla. Dupa cum zicea Jung : " Indiferent cat de absurd ar parea, oamenii ar face orice pentru a evita sa stea fata in fata cu propriul lor suflet."  

Momentul in care ne asumam raspunderea pentru faptele noastre este iluminator.

Dai si primesti.

" ...With the moonlight to guide you

Feel the joy of being alive

The day that you stop running

Is the day that you arrive..."

Asa ca in loc sa ne urlam ura hai sa ne urlam dragostea! Sa nu ne mai plangem de cat suntem de oropsiti in alte tari. Este alegerea noastra! Sa ne vedem de viata noastra si sa facem fiecare cat mai bine ceea ce avem de facut zilnic. Sa nu ne mai uitam in gradina vecinului.

O sa raman toata viata in Franta? Nu cred. 

O sa ma intorc in Romania? Nu cred.

Mai sunt atatea lumi de explorat, vreau sa lucrez in Elvetia, in Australia, sa gust alte lumi, sa invat, sa traiesc mereu in alte ritmuri si culori.

PACE!

storm

     

                           



" ... And once the storm is over, you will not remember how you made it through, how you made it to survive. You wont be even sure whether the storm is really over. But one thing is certain. When you come out of the storm, you won't be the same person who walked in. That's what this storm is all about!"

                                        Haruki Murakami



" I discovered that perfection isn't beauty and attraction isn't love!"

                                      Cassi Clerget


" Since everything is a reflection of our minds...everything can be changed by our minds."

                                       Budha

" There is a huge amount of freedom that comes to you when you take nothing personally."

                                       Don Miguel Ruiz

" We're all pretty bizarre . Some of us are just better at hiding it, that's all."

                                       The breakfast club

pentru tine...

Am plecat pentru ca oricum nu mai eram acolo. Am plecat pentru ca nu pot sa stau intr-un loc, sa apartin cuiva, nu am astampar. Ce mult te-am iubit, nici nu stii! Si nu am mintit! Mai degraba m-am mintit pe mine decat pe tine.

O sa imi amintesc mereu ochii tai frumosi si tristi, imbratisarile stranse, 25 ul, castanele, diminetile albe, lenese, cu perdelele trase, camera roz, camera nostra, lumea noastra in lume, concertele, mana-n mana, ochi in ochi, nights on fire, libelule, cranii, sperante soptite in vantul rece, prin iarna nemiloasa, dragostea neconditionata, fluturii in stomac, mainile tale frumoase pe fata mea.

O sa imi amintesc mereu depresia, expresia goala din ochii tai frumosi, cadenta inimii tale zbatandu-se in cusca, neincrederea, ezitarea, ura, dorul, distanta, indoiala din tine, izolarea, tacerea, furia.

For what it's worth : I never doubt! Pana in dimineata in care am descoperit toate lucrurile acestea + faptul ca nu mai eram acolo. M-ai indepartat usor, usor, dar hotarat cu greutatea sentimentelor tale. Totul dus la extrem. Asa ca m-am tot gandit cum sa retes bornagicul rupt. Desi stiam ca ce e rupt e rupt si dus si nu se mai intoarce. Dar am incercat pana la epuizare. Apoi am renuntat. Oricum, nu mai eram acolo. Te vedeam cum simti asta, cum aluneci pe apele intunecate intins pe o pluta firava, de vise. Nu am putut sa vad viitorul in 2 si atunci mi-am pus jos bratele. But then again I never lied. Am plans pentru noi, peste noi, dupa noi. Ceru-n mine s-a rupt. So close no matter how far! Iar cand te-am condus la aeroport am crezut ca o sa ma prabusesc, ca nu o sa ma mai ridic de pe jos. Dar nu am zis nimic. M-am intors si am plecat, as I always did.

No regrets now, le-am pus pe toate intr-o sticla si le-am  aruncat in mare.
Pentru ca eu am un singur drum, cel al inimii. Cer si mi se da. Acum am invatat sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc. Nu imi e frica. Viitorul este suma actiunilor noastre. Totul curge, trebuie sa ne lasam purtati pe drumul nostru. Intr-un final, vom ajunge unde trebuie : tu, eu, toata lumea.

Si iti doresc numai bine, sa iti gasesti drumul si lumina, sa dai drumul la incrancenare, sa ierti si sa te ierti.
Te imbratisez asa cum numai o libelula poate imbratisa un om, inainte sa...moara ( omu' si/libelula).