Se afișează postările cu eticheta into the wild. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta into the wild. Afișați toate postările

luni, 2 septembrie 2013

Salvati Rosia Montana!

Bun. Eu cred ca trebuie salvata. Si cred ca salvarea vine de la noi, romanii.

Dar nu despre asta o sa vorbesc ci despre oamenii frumosi care lupta pentru asta.
Ei sunt prietenii mei si se lupta pentru o idee, pentru un principiu, se lupta pentru Romania, pentru tara noastra asa cum o vrem : curata, dreapta, nesupusa. Prea mult am fost curva tuturor de-a lungul istoriei. Si oricat de ciuda imi e pe tara asta si pe oamenii ei nu am cum sa nu ii iubesc.
Asa ca sunt mandra, mandra tare.

Bravo Alex, Mada, Cata, Memo, Andreea, Cristi, Didi, Cristina, Dani, Tudor, Puiu, Ana Maria si tuturor celor care au participat!

Este pentru prima oara cand vad atata organizare si determinare din partea tinerilor!
Este pentru prima oara cand am plans ca nu sunt acolo. De nervi, de durere, de neputina. Poate ca nu ar schimba nimic daca ar mai fi inca un suflet in marea de suflete din bucuresti, cluj, brasov, baia mare care isi cere libertatea si sansa furata de hotii care ne guverneaza dar eu as fi tare fericita. Asa ca peste 2 saptamani o sa iau trenul si o sa merg si eu la Paris/Bucuresti sa protestez!

Se spune mereu ca schimbarea porneste de la noi.
Se spune si ca nu se face primavara cu o singura floare.
Iar Dalai Lama zicea ca daca nu crezi ca singur poti schimba ceva, uita-te la un tantar : nici nu-l vezi dar nu poti dormii cu el in aceeasi camera!

Asa ca eu cred ca de data asta o sa reusim! Pentru prima data un eveniment de acest gen a ajuns pe paginile marilor ziare ale lumii!

Euronews : link
Canada : link

Trebuie sa reusim, e zbaterea finala. Va fi o victorie mica pentru unii dar imensa pentru libertatea noastra ca si popor. Asa ca , va rog frumos, daca sunteti in Romania si cititi asta, mergeti la protest! Mergeti pentru voi, pentru copiii vostrii, pentru tara voastra si pentru...mine!

Pozele nu imi apartin, le-am preluat de pe facebook :






























nu e de-ajuns sa traiesti ca sa existi
mai trebuie sa fii tu insuti si sa risti

tot ce-ar putea sa te ridice peste medie
sa fii acea minoritate care crede


ca nu e prea tarziu pentru o revocare
desi traim in propriul creier inchisoare

e timpul sa gasim o cale de iesire
e primul nostru pas spre regasire


increderea noastra e puternic in voi
desi ati fost tarati prin noroi

cu siguranta v-a mai ramas
curajul sa faceti acest prim pas

lasati la oparte masca ce-o purtati
veniti langa noi ca sa aratati

ca sunteti gata sa declarati razboi
minciunii prostiei puterii gunoi...

... 
de ce istoria nu te-a invatat
dc ce necazurile nu te-au ajutat

sa intelegi ca nu-ti mai poti permite
sa pierzi in loc sa mergi inainte

pentru ce-au visat
pentru ce-au luptat

pentru ce-au murit cand voi ati incalcat 
tot ce-ati promisatatea juraminte...
sangele lor urla din mormïnte."

joi, 25 iulie 2013

Doctor emigrant

Si prin alegere. Nu mi-a pus nimeni cutitul la gat ca sa plec. Exagerez intentionat. Ideea este ca de buna voie si nesilita de nimeni am ales sa plec. sa plec din tara care ma obliga sa apelez inca la ajutorul financiar al parintilor mei ca si tanar rezident. Am ales sa plec din tara unde nu puteam face specializarea dorita ( Addictologie), fara sa fac rezidentiatul de psihiatrie, pentru ca aceasta specialitate era inexistenta.

Odata mi-a spus, foarte frumos, o colega ( desi nu cred ca era un compliment dar eu l-am luat ca atare) : " Mada, tu nu ai radacini!" Mi s-a parut foarte frumos si adevarat. 

Mereu m-am considerat un cetatean al lumii si am iubit sa calatoresc, sa descopar, sa aprofundez, sa ma integrez in lumi diferite. Am calatorit pana acum in : Sudan, Egipt, Taiwan, Hong Kong, Brazilia, Martinica, Insulele Grenadine si Europa destul de mult. Anul viitor voi vizita Japonia si Portugalia. Visul meu este sa aprofundez America de sud, Asia de Sud Est si America ( sa fac drumul 66 este un vis vechi). Drumul este casa mea. Nu am enumerat tarile astea ca sa ma laud. Am facut-o cu scopul de a spune ca m-am adaptat peste tot. Cert, sa mananci serpi, sa dormi in desert, sa inoti cu testoasele, sa vezi " turme de delfini", sa traiesti in saracie crunta, sa mergi in favelas, sa fii tratat ca un "alb bogat", ca o "gazela", ca "un european sters ca toti ceilalti" sunt mii de fete ale aceleiasi experiente. Dar eu am ales sa rad mereu, sa incerc si mai mult sa fit in si sa ajung in inima lucrurilor. In multe tari mi-a fost greu din cauza conditiilor climaterice, in altele din cauza oamenilor. Am ajuns sa inteleg ca daca 2 oameni vor sa se inteleaga o vor face chiar daca nu vorbesc aceeasi limba. Oamenii sunt buni si rai peste tot. Straight sau gay. De dreapta sau de stanga. Albi, negri, galbeni. Dar este la fel peste tot. Oameni suntem. De ce atata discriminare? De ce atatea idei preconcepute? 

NU NE NASTEM RASISTI, RASISMUL SE INVATA!

Am ajuns in Franta. Aici locuiesc de aproape 3 ani. Mi-a fost greu, am vrut sa ma intorc acasa, am vrut sa abandonez. Oamenii erau scarbosi, rasisti, rai. Familia mea, prietenii mei sunt in Romania. Ce caut eu aici??? Am gandit asa vreo 3 luni. Adormeam plangand si ma trezeam la fel. Mergeam la spital cu un nod in stomac. 
Apoi m-am trezit intr-o dimineata si mi-am privit chipul in oglinda. Cearcane, colturile gurii lasate in jos, o privire haituita. Si am gandit : " Gata, Mada, pana aici! E drumul tau pentru cel putin 3 ani. Ai ales, asumi! Lasi smiorcaiala de o parte si faci totul sa te integrezi!". It wasn't easy! Drumul a fost lung si spinos. Dar dupa 2 ani jumate am prieteni buni francezi, o super viata sociala si 2 oferte de munca foarte avantajoase. Imi ajut parintii, calatoresc, ma intretin singura si fac cea am visat sa fac.

My point is : e mereu mult mai usor sa invinovatesti pe altcineva pentru ce ti se intampla. Dupa cum zicea Jung : " Indiferent cat de absurd ar parea, oamenii ar face orice pentru a evita sa stea fata in fata cu propriul lor suflet."  

Momentul in care ne asumam raspunderea pentru faptele noastre este iluminator.
Dai si primesti.

" ...With the moonlight to guide you
Feel the joy of being alive
The day that you stop running
Is the day that you arrive..."


Asa ca in loc sa ne urlam ura hai sa ne urlam dragostea! Sa nu ne mai plangem de cat suntem de oropsiti in alte tari. Este alegerea noastra! Sa ne vedem de viata noastra si sa facem fiecare cat mai bine ceea ce avem de facut zilnic. Sa nu ne mai uitam in gradina vecinului.

O sa raman toata viata in Franta? Nu cred. 
O sa ma intorc in Romania? Nu cred.
Mai sunt atatea lumi de explorat, vreau sa lucrez in Elvetia, in Australia, sa gust alte lumi, sa invat, sa traiesc mereu in alte ritmuri si culori.

PACE!


vineri, 4 ianuarie 2013

iris, iris steaua mea

și nu vreau ochii să-i închid
cu lacrimi obrazul tău ating,
să nu uit o clipă din iubirea ta...

ore-n șir să te privesc
când adormi,
eu mă trezesc

și nu vreau ochii să-i închid
iar depărtarea s-o cuprind
nici în somnul meu nu vreau ca să te uit...

un cer senin aș vrea să fim,
fără nori va fi mereu!



iubirea ta e grea
și ne va sufoca
iubirea mea-i un dar
și nu e în zadar
o,da, e magic

VINO CU MINE ACUM
PRIN ANII CARE VIN
VINO CU MINE ȘI LASĂ
CERUL CA DESTIN

Iris e Iris nu sunt foaarte multe de zis, este formatia mea de suflet si atat.
Daca zici adolescenta zici Iris.
Daca zici prietenie zici Iris.
Daca zici emigrare zici Iris.
Daca zici durere sau iubire zici Iris.
Iar facultate inseamna tot Iris.

Iris, Iris steaua mea!
Iar victorie inseamna de asemenea Iris.
Are un gust dulce-acrisor Franta. De cele mai multe ori este mai mult amar decat dulce sa nu fii in tara ta dar uneori este for the best. We all do choises. The most important is to stick to 'em if we believe that it is the real deal, not the funny rapped faked presents gave away by crazy clowns.
We are the only ones that know what's best for us : not the neighbour, not our parents, not our bf/gf, not our friends. Us just us. We need to find our path by ourselves. To discover our innerself. And only when we will be stripped by all our layers we'll be true to us and to others.

Shine away crazy star, crazy diamand!



miercuri, 16 mai 2012

the offspring

Moi : Today I put shame into my elders...

Colocatara : It happens sometimes...


Feelings go the fuck away from me!

Goosfrabaaaaaaaaaa

E grea viata la bloc si mai grea in colocatie. Dar are si momentele ei bune, insotite de rasete si voie buna. Colega face mancare, eu spal vase si fac curat, perfect timing.

Maine iar is de garda, c'est la vie, 24 hours here I come!

marți, 6 martie 2012

rău

unii oameni sunt mici la suflet și răi.
răi, rai.
dar ce poți face când numai o literă separă rai-ul de rău? de ce nu putem stăpâni răul? de ce îl lăsăm să iasă la suprafață? de ce ne place să umilim? en fin. apa trece pietrele rămân.
vă doresc numai bine domnule ginecolog și să fiți tratat așa cum m-ați tratat pe mine astăzi și când v-o fi mai bine să vă fie cum mi-a fost mie astăzi!
nimic, swallow your pride and say that you will never be like this when you will grow up!

se spune că oamenii care nu fumează sunt copii, atunci o să fiu copil mereu! marfă!



vineri, 1 aprilie 2011

Friday

sick as a dog.

ma uit cu groaza-n jurul meu, oare asa va fi mereu?

eu nu mai stiu, nu mai stiu nimic de mine.

așerg si alerg si alerg...si azi am cazut la pat. nu am fost la lucru. am stat in pat printre medicamente, ceaiuri, batiste si siropuri.

corpul meu m-a avertizat to slow down. eu nimic batman,batman. slow and steady boala a pus stapanire pe mine.

asa ca acum stau. si citesc. si astept.

luni, 14 februarie 2011

once I was dreaming about tofu!

a corriger...postare nefinalizata
once upon a time in America I was dreaming about tofu.
now I`m in France and I`m dreaming abouth Shanghai.
maybe tomorrow I`ll be in Australia dreaming about living the dream!
the point is that we will always dream about something we don`t have.
maybe even we don`t need.
it`s the pressure of the society.
feel it. and then trough it away.
who are they to impose us limit? to cut our wings?
we are the children of the city. we are young, beutiful and brave. fearless. young. rebels.
we want music, freedom.



we are not afraid to shut up.
we want light and power.
motorcycles and tatoos.
leather jackets.
speed. rock. stars.
we have no limits and have no boundaries.
some roads lead nowhere.





povestea fara sfarsit...before I was myself I was Bastian in a never ending story...zburand pe spatele pufosului caine dragon!