Doctor emigrant

Si prin alegere. Nu mi-a pus nimeni cutitul la gat ca sa plec. Exagerez intentionat. Ideea este ca de buna voie si nesilita de nimeni am ales sa plec. sa plec din tara care ma obliga sa apelez inca la ajutorul financiar al parintilor mei ca si tanar rezident. Am ales sa plec din tara unde nu puteam face specializarea dorita ( Addictologie), fara sa fac rezidentiatul de psihiatrie, pentru ca aceasta specialitate era inexistenta.

Odata mi-a spus, foarte frumos, o colega ( desi nu cred ca era un compliment dar eu l-am luat ca atare) : " Mada, tu nu ai radacini!" Mi s-a parut foarte frumos si adevarat. 

Mereu m-am considerat un cetatean al lumii si am iubit sa calatoresc, sa descopar, sa aprofundez, sa ma integrez in lumi diferite. Am calatorit pana acum in : Sudan, Egipt, Taiwan, Hong Kong, Brazilia, Martinica, Insulele Grenadine si Europa destul de mult. Anul viitor voi vizita Japonia si Portugalia. Visul meu este sa aprofundez America de sud, Asia de Sud Est si America ( sa fac drumul 66 este un vis vechi). Drumul este casa mea. Nu am enumerat tarile astea ca sa ma laud. Am facut-o cu scopul de a spune ca m-am adaptat peste tot. Cert, sa mananci serpi, sa dormi in desert, sa inoti cu testoasele, sa vezi " turme de delfini", sa traiesti in saracie crunta, sa mergi in favelas, sa fii tratat ca un "alb bogat", ca o "gazela", ca "un european sters ca toti ceilalti" sunt mii de fete ale aceleiasi experiente. Dar eu am ales sa rad mereu, sa incerc si mai mult sa fit in si sa ajung in inima lucrurilor. In multe tari mi-a fost greu din cauza conditiilor climaterice, in altele din cauza oamenilor. Am ajuns sa inteleg ca daca 2 oameni vor sa se inteleaga o vor face chiar daca nu vorbesc aceeasi limba. Oamenii sunt buni si rai peste tot. Straight sau gay. De dreapta sau de stanga. Albi, negri, galbeni. Dar este la fel peste tot. Oameni suntem. De ce atata discriminare? De ce atatea idei preconcepute? 

NU NE NASTEM RASISTI, RASISMUL SE INVATA!

Am ajuns in Franta. Aici locuiesc de aproape 3 ani. Mi-a fost greu, am vrut sa ma intorc acasa, am vrut sa abandonez. Oamenii erau scarbosi, rasisti, rai. Familia mea, prietenii mei sunt in Romania. Ce caut eu aici??? Am gandit asa vreo 3 luni. Adormeam plangand si ma trezeam la fel. Mergeam la spital cu un nod in stomac. 

Apoi m-am trezit intr-o dimineata si mi-am privit chipul in oglinda. Cearcane, colturile gurii lasate in jos, o privire haituita. Si am gandit : " Gata, Mada, pana aici! E drumul tau pentru cel putin 3 ani. Ai ales, asumi! Lasi smiorcaiala de o parte si faci totul sa te integrezi!". It wasn't easy! Drumul a fost lung si spinos. Dar dupa 2 ani jumate am prieteni buni francezi, o super viata sociala si 2 oferte de munca foarte avantajoase. Imi ajut parintii, calatoresc, ma intretin singura si fac cea am visat sa fac.

My point is : e mereu mult mai usor sa invinovatesti pe altcineva pentru ce ti se intampla. Dupa cum zicea Jung : " Indiferent cat de absurd ar parea, oamenii ar face orice pentru a evita sa stea fata in fata cu propriul lor suflet."  

Momentul in care ne asumam raspunderea pentru faptele noastre este iluminator.

Dai si primesti.

" ...With the moonlight to guide you

Feel the joy of being alive

The day that you stop running

Is the day that you arrive..."

Asa ca in loc sa ne urlam ura hai sa ne urlam dragostea! Sa nu ne mai plangem de cat suntem de oropsiti in alte tari. Este alegerea noastra! Sa ne vedem de viata noastra si sa facem fiecare cat mai bine ceea ce avem de facut zilnic. Sa nu ne mai uitam in gradina vecinului.

O sa raman toata viata in Franta? Nu cred. 

O sa ma intorc in Romania? Nu cred.

Mai sunt atatea lumi de explorat, vreau sa lucrez in Elvetia, in Australia, sa gust alte lumi, sa invat, sa traiesc mereu in alte ritmuri si culori.

PACE!

berna. pace. soare.

Oameni, oameni și posibile animale care mă citesc, sper că Rață o face, :D am două ( douăăăăă) vești mari :

1. pentru prima oară în istoria mea am început să dezgheț frigiderul și congelatorul, și numai eu știu cât am tras de mufa aia încăpățânată până a ieșit din priză. Acum aștept să văd ce se întâmplă.

2. fac postarea despre Berna. Acum. Adică întâi o să pun pozele și apoi o să adresez câteva cuvinte mulțimii de oameni ( care se poate număra pe degete) care îmi citesc blogul câteva cuvinte. So, let`s proceed!
It was gorgeous, we were happier than usual as you can see.
My brother from another mother :P
Cadourile noastre de iepuraș primite, total neașteptat, de la gazda noastră! Best ever! Couchsurfingul rulează!
Introducing mister Charlly, moartea pisicilor și spaima cartierului liniștit din Berna. Paznicul nostru și coechipierul meu la fotbal :D
Nature is all over me! Now...I`ve seen mountains in my life but this was just beyond gorgeous! Ladies, gentlemen, ducks...Introducing Swiss Alps...
They have colored bikes!!! Love them!
Simbolul orașului Berna este ursul, Bern înseamnă urs, de fapt. Legenda spune că un conducător a decis sa întemeieze orașul Berna dar nu știa cum să îl denumească. Atunci a decis să meargă la vânătoare și primul animal vânat a dat numele orașului. Tadam! Oricum, părerea mea, care vin din patria urșilor, Brașov, cam obosiți urșii ăștia, plus că erau numai 4, 1 mascul, o femelă și 2 pui. Oricum, m-au impresionat atenția și dragostea bernezilor pentru simbolurile lor :)
They have fast motorcycles.

Asta era în vârful muntelui, legat de priveliște probabil...
Gazda noastră...
Și asta, dragii mei, a fost cea mai tare chestie pe care am văzut-o în 4 zile în Berna. O manifestare pentru pace. Ziua dezarmării mondiale. Și erau oameni de toate vârstele, de toate rasele, după cum puteți vedea în poze, care învățau dansuri tradiționale și se simțeau bine. Și erau zâmbăreți. Iar tipa care ne învăța să dansăm a făcut yoga înainte să înceapă, am văzut-o noi în parc...și noi, ca românii, uite măi ca în filme e în parcul asta...unii fac yoga, alții citesc, unii se joacă, uite și câini... ce frumoooos! De multe ori oamenii nu conștientizeză și nu se bucură de vremurile în care trăiesc, vremuri de pace, fără răazboaie, fiind mult prea absorbiți de propria persoană și de războaiele lor interioare. Trist.


Bernas top.
Muzeul de istorie.




Catedralele Bernei.



Hehe, noi aici am stat, lângă Main street bar unde erau motocicliști furioși :D tot ca în filme.

Drumeție, la munte!
Păpădii...a dandoline!...easy Frank! :D
Berna de sus.

Sat tradițional elvețian. Traditional swiss village.





En garde!
Ăsta e un turn în care a ținut neapărat El să ne cocoțăm. E adevărat că panorama a fost spectaculoasă și m-aș mai urca și a2a oară dar țin numai să precizez că turnul ăla se mișcă!!!




I conquered the mountain!
Purfect!
Da, deci asta a fost dubios rău. Vedeți voi mașina asta de epocă cu șofer și tot ce îi trebuie? Am dat nas în bot cu ea fix când terminasem drumeția, deci din mijlocul naturii am intrat în balaurul de fier al capitalismului. Și, acum, seriously, was he a royalty or something `cause who has a driver and a vintage care nowadays?!!


Poate mai merită precizat faptul ca la coborâre am fost depășiți de o tipă care alerga la deal. Pe la jumătatea drumului tipa ne-a întrecut, cobora, tot alergând. Asta ne-a pus multe semne de întrebare cu privire la condiția noastră fizică. Bună, de altfel, dar absentă cu desăvârșire.
Fântâni, o să le găsiți la fiecare colț de drum în Elveția.
Bizoni?
More vintage cars! I want one too!


Aici era o "oglindă de apă", adică un loc din care țâșnea apa din asfalt, unde se distrau de ceasul morții copiii și nu numai. De fapt, partea distractivă era că nu știai de unde o sa țâșnească apa și o să te ude.
Red love!

Modern art.
Sun, sun, sun!



Ceasul astronomic.


Muzeul lui Einstein a fost minunat.

Simbolul orașului.

This is how you keep you city clean! Îți educi copiii de mici să nu arunce nimic pe jos.
Aici erau niște mâini care te stropeau în momentul în care vroiai să iei moneda care era pe jos...atingeai moneda și se declanșa dușul. Umor elvetian :)


Observați plasa din imagine. Au montat-o pentru că erau mulți oameni care încercau să se sinucidă, sărind de acolo. În poză se poate observa si suicide bridge, pe fundal.

Orașul este construit pe etaje, are terase și case superbe.

The dolls house.


Cel mai curat râu ever, Aare


Și trenul rachetă elvețian cu, covoare în care te afundai până la gleznă. Minunat.
Și cam atât din vacanța noastră de Paște. Mi-a plăcut tare mult Berna, cred că patru zile de vizită sunt suficiente. Dar nu mi-ar plăcea sa locuiesc acolo. Mi se pare boring. Dar categoric merită vizitat!

La vară mergem la Barcelona!