joi, 28 octombrie 2010

cui si spin


tacerea picura in mine.

"In tot ce-auzi, in tot ce crezi
Ramane doar sa mai si vezi
Cand tac."

"Gaseste-mi loc sa nu ma pierzi
Si calca strans pereti verzi
Din nou. "

"Inimi vin si din piatra si din spin,
Cred sa pier
Tot ce n-am sa pot sa iert."

Luna Amara

photos: http://weheartit.com/

miercuri, 27 octombrie 2010

if...


...if you want something done right, you just do it yourself!

DIXIT!





I want it all, and I want it know!

marți, 26 octombrie 2010

cum cateodata un gest...

people are strange when you`re a stranger, faces look ugly when you`re alone.

am avut norocul sa gasesc o Biserica Ortodoxa in Strasbourg.

am avut norocul ca Preotul sa fie si traducator autorizat si sa imi traduca si legalizeze niste acte de care aveam nevoie. am mai salvat niste bani asa.

dar impactul nu l-a avut gestul in sine. ci Omul.

eu Cred dar nu merg la Biserica atunci cand e lume. imi place sa fie liniste, sa imi aud gandurile.

dar acum m-a izbit. prima oara cand am intrat in Biserica de aici. m-am simtit ca si cum dupa un drum extraordinar de lung as fi ajuns acasa. si slujba, si oamenii, totul a fost frumos.

si vorbele de incurajare ale tuturor.

"Nu esti singura! Dumnezeu este cu tine!" Oare de ce a trebuit sa merg atat de, departe ca sa imi amintesc asta? E, totusi bine. Asta e the bright side of the things.

si stiu ca drumul e greu. ca nothing good comes for free. mai stiu si ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. asta inseamna ca eu trebuie sa merg pana la capat. sa fac tot posibilul sa profit de sansa care mi s-a oferit.

poate ca acum mai mult niciodata sunt recunoscatoare pentru:
-familia mea care trece acum prin momente mai grele decat mine;
-El care ma iubeste asa cum il iubesc si eu pe El;
-prietenii mei care chiar daca sunt la distanta imi trimit mailuri de incurajare, si ma sustin de acolo de unde sunt;
-sanatate;
-sansa de a invata;
-un oras foarte frumos pe nume Strasbourg in care poate voi locui la un moment dat;
-o Biserica luminoasa si calda.

Multe lucruri pentru care sunt recunoscatoare astazi. Si pentru pacea pe care reusesc uneori sa stea la mine-n suflet. Desi zilele astea a fost mai mult zburatacita, cred ca de sapt viitoare are sanse mari sa revina.

De marti incep sa lucrez. O sa fie prima mea zi de lucru :)

Si prima mea zi in camera in care o sa locuiesc 6 luni.

Am atatea ganduri in cap noaptea incat uneori nu pot sa adorm. Sunt ca un roi de albine, albinele lui Andy Anderson :P pentru cunoscatorul care ultima oara a realizat chiar si un sincron cu ele :)

So...have a great day si incercati sa fiti constienti de ce aveti!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Oama fara ceas. Omul fara ceas.





"Shed a tear 'cause I'm missin' you
I'm still alright to smile
Girl, I think about you every day now
Was a time when I wasn't sure
But you set my mind at ease
There is no doubt
You're in my heart now

Said, woman, take it slow
It'll work itself out fine
All we need is just a little patience
Said, sugar, make it slow
And we come together fine
All we need is just a little patience

I sit here on the stairs
'Cause I'd rather be alone
If I can't have you right now
I'll wait, dear
Sometimes I get so tense
But I can't speed up the time
But you know, love
There's one more thing to consider

Said, woman, take it slow
And things will be just fine
You and I'll just use a little patience
Said, sugar, take the time
'Cause the lights are shining bright
You and I've got what it takes
To make it, We won't fake it,
I'll never break it
'cause I can't take it

...little patience, mm yeah, mm yeah
need a little patience, yeah
just a little patience, yeah
some more patience, yeah
need some patience, yeah
could use some patience, yeah
gotta have some patience, yeah
all it takes is patience,
just a little patience
is all you need

I`ve been walkin` the streest at night
Just tryin` to get it right
Hard to see with so many around
You know I don`t like
Being stuck in the crowd
And the streets don`t change
But baby the name.
I ain`t got time for the game
'cause I need you
yeah,yeah but I need you
ooo, all this time!"

Fumul ma invaluie. Nu mai vad clar. Nici unde merg, nici de unde vin, de ce-am venit aici, de ce sa nu mai stau, de ce sa nu ma-ntorc.

Te vad prin el, tremuri, palpai ca si flacara lumanarii pe care am aprins-o inainte sa plec.

Ea s-a stins, a dus o dorinta acolo sus.

Mi-e teama sa nu te stingi si tu.

Uneori cuvintele ies atat de usor...I could see how the devil could be pulled out of me.

Poate nu ti-am zis destule, poate nu ti-am zis tot, poate am zis prea multe dar...simt atat de mult.

Te iubesc. Simplu si clar. Si rabdarea nu a fost, nu este si nu va fi niciodata punctul meu forte dar incerc sa o obtin, sa o stapanesc, sa o imblanzesc, sa o fac prietena mea.

Azi am vorbit cu mama, am si vazut-o pentru prima data in 10 zile si mi-am amintit ca nu am plecat de acasa decat de vreo 10 zile si mie mi se pare o vesnicie. M-a bucurat sa vad ca oamenii sunt tot acolo unde i-am lasat, ca nu s-au schimbat, ca nu ma urasc pentru ca am plecat. Doar ca le este extraordinar de dor de mine dar nu mai dor decat imi e mie de ei.

Si am inceput sa imi vad iar scopul, ceata a mai disparut un pic.

Stiu ce am de facut:
1. rezolvat problemele administrative;
2. lucreaza pana la epuizare si absoarbe cunostinte noi pana la capacitatea maxima;
3. invata pentru rezi;
4. gaseste un profesor de germana si ia-ti ore de 2 ori pe saptamana.
5. roaga-te, iubeste, dormi, mananca.
6. ajuta cat mai mult oamenii din jur.

Tabloul e urias, e cat un perete aproape. Reprezinta un ceas urias cu fond negru si albastru inchis si fulgere, in ceas e un om negru, cu palarie, care priveste in jos si merge. Mi s-a parut atat de familiar cand l-am vazut prima data. Parca ma astepta si imi zicea:"bine ai venit! ti-a luat cam mult timp, dar important e ca ai ajuns." Trebuie sa recunosc ca m-a speriat un pic dar m-a si hipnotizat, nu puteam sa imi iau privirea de la tablou. Nu ma saturam sa il privesc. Il simteam ca pe ceva pierdut si regasit. Oare calatorul care mergea ingandurat prin timp eram eu? Acest tablou exista, e in holul spitalului unde voi lucra eu timp de 6 luni. Si stiti ca de fapt eu eram omul fara ceas? Care zicea ca timpul nu-nseamna nimic?

Nu exista coincidente. Tabloul e acolo si ma asteapta, ma cheama, ma obsedeaza.

Nu pot scapa de el asa cum nu pot scapa de drumul meu, de soarta mea.

Oare ce orb nebun a aruncat zarurile mele?

Te iubesc si oricat fum e momentan, eu te astept ca si in prima zi. Si castanele te asteapta, nucul meu!

duminică, 17 octombrie 2010

Franta

Franta e naspa momentan. Nasoala. Si o urasc. Desi nu e vina ei ca ploua, ca e frig, ca cerul e gri alb si ca sunt singura aici. Si nu cunosc pe nimeni. Si ca am sufletul strans. Facut ghemotoc de frica. Si singuratate.

Imi trebuie un cont in banca. Pentru asta imi trebuie o hartie de la fac de aici cum ca sunt in evidenta lor si...pam,pam...un francez/o frantuzoaica/ orice nationalitate care are o adresa stabila in Franta, care accepta sa vina cu mine la banca, cu buletinul si cu o factura de elctricitate din ultimele 3 luni, platita, and here is the tricky part...factura trebuie sa fie pe numele persoanei respective ori majoritatea francezilor stau in chirie si facturile vin pe numele proprietarilor...so, I`m fucked...but inca incerc si dau telefoane si...mda, o sa fie bine. Sper.

Si apoi nu stiu unde o sa stau, inca fac cocuhsurfing.

O sa incep cu stagiul de adictologie, ceea ce e perfect, e exact ce mi-am dorit...dar si aici e o problema. Problema e ca oraselul in care ma duc e foarte mic...langa Mulhouse, se numeste Pfastatt...in Mulhouse exista in mod cert camine, multe, de diferite tipuri. In Pfastatt nu stiu daca sunt camine. Pfastatt-ul e la 30 de minute de Mulhouse asa ca trebuie sa aflu unde pot sta. Oricum, I`m homeless. So, I really have to solve this!

Meanwhile mi-e dor de El, mi-e dor de ai mei, mi-e dor de prietenii mei...si sunt exact ca si Garfield cand a plecat in expeditie fara provizii...nu trebuie sa parasesc cuibul, nu trebuia sa parasesc cuibul...in final, o sa fie bine, dar imi este atat de dor de...tot.

De-abia astept sa vii in Franta...e atat de gol aici, atat de degeaba...
Si de-abia astept sa incep sa lucrez...sa imi ocup timpul...sunt ca un leu in cusca.
Si,da, nu o sa locuim in Franta dupa ce imi termin rezidentiatul...putem sa plecam la capatul lumii, oriunde, numai sa fim impreuna. TIM!

Si e atat de gri aici, ploua, e frig, e ca o gheara care ma strange si nu ma lasa.

Dar ce nu te omoara te face mai puternic.

Macar orasul e frumos, chiar daca nu o sa lucrez in el de la inceput, at some point I will.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

recomandare de film...

de,de,de...despicable me!!! pentru o dupa-amiaza plina de relaxare, just chillax...and go to this movie...e grozav si te dai si cu rollercoasterul 3d :D...."It`s so fluffyyyyyyyy that I`ll die!!!":P









joi, 7 octombrie 2010

lista cu lucruri de facut....




















inainte sa mor, de preferat cat mai repede, ok, cateva pana martea viitoare:

-poze tip legitimatie...8...la magazinul ala cu oferta...8la8lei;

-sa mergem sa ne tundem...o sa imi lipseasca atat de mult sa facem activitatea asta...el sa rada de parul meu albastru scos prin casca...like a grandma,touched for the very first times...eu sa rad de eventuala lui creasta;

-sa mergem sa vedem "Despicable me"3d;

-sa mai mancam o data la Shanghai pui cu 5 arome;

-sa fac clatite;

-sa il ascult cand imi spune sa nu pun toata cutia cu lapte in budinca;...sorry,really :(

-sa jucam table si sah;

-sa imi cumpar "mecanica inimii";

-sa imi gasesc cs in Strasbourg desi asta nu tine neaparat de mine;

-sa dorm mai putin si sa visez mai mult;



-sa pictez cerul in curcubeu;

-sa nu mai imi fac griji inutile si sa iau lucrurile as they come;

-sa ne plimbam mai mult,sa stam in piata muzeului,sa radem la soare!

-sa nu mai tusesc!

-sa imi cumpar sosete colorate si groase.

poze de AICI.