despre medicii romani

In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?

Competentele noastre?                nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ?                                         nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor?                      ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei?          nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis?  noooooooooo

OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.


Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!

Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"

Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.

Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"

Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!

Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!

Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.

Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.

I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.

Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p

Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! /  medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!

Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!

Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!



Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici

Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!