Mega concertul Aerosmith 18 iunie 2010 Bucuresti

Aerosmith este una dintre sufletele mele de suflet pe care la ascult cu placere inca din generala. Vocea rugoasa a lui Steve Tyler m-a vrajit si m-a dus pe aripile vantului de nenumarate ori. Am dansat pe "Crazy" si pe "Girls of summer" de cate ori am avut ocazia sa o ascult, am plans pe "I don't wanna miss a thing", am sarit pe "Love in an elevator", am strigat din toti plamanii pe "Pink", "Walk this way" si "Dude it looks like a lady". Sunt ferm convinsa ca "Jaded" este una dintre melodiile vietii mele si imi place sa cred ca "I'm livin' on the edge".


"Dream on" mi-a insotit fiecare examen impreuna cu "Livin' on a prayer" de la Bon Jovi.
Ce mai, mi-am trait implinirile, esecurile, iubirile, despartirile, calatoriile spre centrul pamantului mereu insotita de Aerosmith.
Asa ca nu am putut rata ocazia de a-i vedea in concert la Bucuresti. Am avut sansa de a gasi un loc fix in fata scenei si de a ma bucura de o adevarata desfasurare de forte à la Aerosmith.

Asa o energie zdrobitoare, asa un glamour si miscari de scena putine banduri am. Si line up-ul a fost perfect. Ce conta ca era inainte de examene? Eu m-am dus. Si m-am si intors cu o margareta in par si cu un zambet larg cat casa poporului. Este unul dintre concertele care imi vor ramane pe veci in inima pentru ca este un grup care te castiga, pe care il admiri pentru creativitatea si constanta in ciuda lungii lor cariere (si a trecutului incarcat de addictii-la alcool,medicamente si alte droguri- impartit inconstant cu chitaristul Joe Perry), pentru rezolvarea conflictelor in intern si pentru nebunia lor vestimentara. Steven Tyler face parte din grupul Aerosmith de 46 ani si este supranumit "The demon of screamin'" si "The toxic twins" (alaturi de Joe Perry) este atat de usor sa vibrezi pe "Dream on" si "Jaded" si nu vad cum ai putea ramande indiferent la "Cryin" sau la "Janie's got a gun". Cum sa nu fii trist la sfarsitul unei relatii pe "I don't wanna miss a thing" sau pe "Hole in my soul". Eu am fost impacata pe "Nobodys fault" si vrajita pe "Rag doll".

It's a feeling. I love them!



" Dream on, dream on, dream until your dreams come true!"

despre medicii romani

In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?

Competentele noastre?                nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ?                                         nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor?                      ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei?          nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis?  noooooooooo

OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.


Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!

Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"

Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.

Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"

Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!

Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!

Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.

Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.

I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.

Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p

Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! /  medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!

Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!

Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!



Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici

Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!

dude looks like a lady

walk this way...

Ieiiiiiiiiiiii, inca 3 zile si vine El!!! Happy,happy,happy!

concertele lunii Iunie

Anul asta a fost cel mai prolific an din punct de vedere al concertelor EVER!:D

Pe 18.06.2010 avem AEROSMITH si Reamonn, iar pe 26.06.2010 avem Metallica,Slayer,Megadeth si Anthrax...

Now I am overexcited about the AEROSMITH concert...de-abia astept, de-abia astept,de-abia astepttttttttttttttttttttttttttttt!!! Moaaaaaaamaaaaaaaaaaaaaaaaa...sa-i vad pe scena,sa ii aud, sa le vad costumele!!!!! oh boy, oh boy, oh boyyyyyyyyyy....incantarea...cred ca ma postez acolo cu vreo 3 ore inainte de concert ca sa prind un loc cat mai in fata!!!

Si pe 18 implinim 7 luni si sarbatorim cu Aerosmith!!! si cu Reamonn.

Sunt atat de addictve concertele live...sunt ca si tatuajele sau ca si botoxul...once you get one once there is no coming back!

Ieri a fost a fun&full day...m-am intalnit cu Iemu (the devil with purple sun glasses, ok now red) si cu Sory si am povestit despre catarat pe munte, ursi...tari straine...it was a blast!si nu am cheltuit nici un ban pentru ca fiind cu bugetul la limita existentei (again) am stat si am povestit pe trepte,in fata la casa de cultura...si pun pariu ca faceam un trio excentric, colorat si exotic...:)

Am reinceput sa invat pentru examene, ultimele 3 din cei 6 ani de studentie...azi a fost ultima zi de stagiu la spital, ultima zi ca si student...am ajuns mai repede, cu vreo 30 de minute, mi-am luat deja clasicul capucino brazilian de la automat si m-am asezat pe banca,sub bolta de trandafiri cataratori (clinica de , Dermatologie din Cluj Napoca este singura ,din Cluj, care are bolte cu trandafiri rosii, cataratori, la intrare,sunt superbi)...am vrut sa ma gandesc, sa-mi amintesc, sa-mi imprim in memorie ultima zi. Nu mi-a iesit schema chiar asa cum mi-as fi dorit dar a fots bine. Doamne, cum au zburat astia 6 ani, parca ieri eram anul 1, la anatomie, speriati, inghesuiti, cercetatori si cercetati, cu teancurile de carti in fata si cu zecile de pagini de invatat „pe maine”, cu testele din oase (BLEAHHHHHHHHHHHH, probabil ca acum as stii sa orientez coxalul, dar numai poate...acea elice torsionata pentru care primeam la fiecare esec de orientare o privire plictisita si critica de la Dr. Crivii, gen: „idiot!!!!!”) si nu numai, cu boneta alba pe cap,semn de „bobocime”, cu Puiu si castile pe urechi, cata cu avioanele lui, mire si eu cu nasul in carte, robert vrajind-o pe Crivii, cu o Anda mereu in intarziere, cu o Andree extraordinar de ambitioasa si fashionista, cu Radu si Iulia, Psiko cu cealalta facultate in paralel, o Ana mai mult absenta:)...cu morfopatul si Florescu, cu semiologia si Rusu...cu pediatria si cu muuuuuuuulte altele. Dar azi nu, n-am fost tristi, ne-am adunat toti sub trandafiri (toata grupa: Ale, Psiko, Mire, eu, Radu si Robert) si ne-am prefacut ca ne gandim la altele. Am facut conversatie de salon. Ne-am uitat unii la altii si eu am incercat sa-i tin cat mai mult in minte,in suflet, sa nu ii uit, sa nu ma uit, sa ma vad prin ochii lor, sa ii vad prin ochii mei. In fond, am crescut impreuna, ne-am transformat timp de 6 ani, ne-am facut oameni mari, nu mai suntem studenti, suntem aproape rezidenti. Si ce-a fost cel mai frumos a trecut, ne-am sprijinit unii pe altii, am trecut ca un bloc compact prin acesti 6 ani. De-acum suntem pe cont propriu. Ce este mai greu de-abia de-acum incepe. Si, vorba lui Radu, cand ne-o fi mai rau sa ne mearga asa de bine :)



Mie o sa imi fie dor de ei, am fost o grupa frumoasa, unita, am fost norocoasa ca am intalnit asa oameni...mare noroc! :) sper ca viata sa fie blanda cu noi!

Dar orice sfarsit e un nou inceput. Si mereu trebuie sa mergi mai departe, sa evoluezi, you have to see the bigger picture.











„When you walk away
Nothing more to say
See the lightning in your eyes
See ‘em running for their lives”