mama, deci cum a putut sa fie conferinta asta!
a desirat!
genial!
cocaina, atatea lucruri nedescoperite inca si un sevraj atat de complex!
love, live, love!
Se afișează postările cu eticheta the dreamer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta the dreamer. Afișați toate postările
miercuri, 5 iunie 2013
addictologie
addictologie...I'm craving for it...it's in my blood stream, it's in my DNA, it's everything
mama, deci cum a putut sa fie conferinta asta!
a desirat!
genial!
cocaina, atatea lucruri nedescoperite inca si un sevraj atat de complex!
love, live, love!
mama, deci cum a putut sa fie conferinta asta!
a desirat!
genial!
cocaina, atatea lucruri nedescoperite inca si un sevraj atat de complex!
love, live, love!
marți, 28 mai 2013
despre medicii romani
In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
joi, 25 aprilie 2013
most likely...
most likely you go your way. most likely I do go with my way! :) Summer is here.
hiphip vive les thermes! hiphip vive l'Océan. hiphip vive les grandes vacances.
Pampampam et voila LA Martinique!
hiphip vive les thermes! hiphip vive l'Océan. hiphip vive les grandes vacances.
marți, 8 ianuarie 2013
din monstrii si oameni
"... Some days I can't even dress myself
It's killing me to see you this way
Soon it will all be over, and buried with our past
We used to play outside when we were young
And full of life and full of love
Some days I feel like I'm wrong when I am right
Your mind is playing tricks on you my dear
You're gone, gone, gone away
I watched you disappear
All that's left is a ghost of you
Now we're torn, torn, torn apart
There's nothing we can do
Just let me go, we'll meet again soon
Now wait, wait, wait for me
Please hang around
I'll see you when I fall asleep..."
Iar monstrii de sub patul meu nu ma lasa, imi tulbura somnul lin, ma iau in ghearele lor si ma joaca, asemenea unei marionete. Alouette, alouette... Au toate culorile intunericului si nici macar nu cred ca sunt rai monstrii astia, sunt doar tristi. Exista vampiri energetici. Inainte nu credeam asta, acum cred. Explicatia este trista si nu merita expusa aici. Bref, monstrii astia eu cred ca nu asteapta decat un motiv ca sa fie fericiti dupa care isi vor lasa in urma adaposturile intunecoase si vor iesii in lumina. Eu asa cred.
Da, sunt o visatoare incurabila si am nevoie de speranta asa cum am nevoie de oxigen. Ma hranesc zi de zi din zambete, maini maiestre si pricepute care pun diagnostice la minut, sperante si culori.
Problema este ca suntem in mijlocul iernii, este fri, frig, ploua in loc sa ninga si parca totul este pe dos. Au disparut culorile, zambetele oamenilor, de speranta nu mai zic. Zace ingropata la six feet under. Iar mainile maiestre imi ating sufletul dar nu mai ajung ca sa ma aduca la suprafata.
"... And it hurts too much to see you
And how you left yourself behind
You know I wouldn't want to be you
Now there's a hell I can't describe..."
Asa ca dorm prost si deseori insuficient pt ca nu reusesc sa adorm inainte de miizeul noptii. Dimineata, mananc pe fuga, la pranz mananc pe fuga seara la fel. Viata de medic. Era zicala aia cum ca : " Nu fa ce face preotul, fa ce zice el!". Cam asa si cu doctorii. Miscare 0. Stress pana in plafon. Astept primavara. Am devenit cinica. Acum am inteles si am acceptat ca nu poti sa ai nota 10 pe toate planurile. Am invatat ca uneori mai trebuie sa si pierzi. Si ca daca un lucru e stricat si nu mai merge, uneori nu merita reparat. Poate ca nu era facut sa mearga inca de la inceput. Si nu e vina nimanui ca tot ce arde cu flacara se mistuie tot atat de repede...
Recent am vorbit cu Ursii, prietenii mei din Cehia, m-au invitat la ei. Daca as putea, as zbura si in momentul asta. Dar nu se poate. Asa ca raman cu speranta ca ii voi revedea candva si ca ma voi umple din nou cu energie pozitiva din fantana lor nesecata.
Cum inteleg acum mai bine ca niciodata ce vroia sa zica profa de chimie din liceu cu "oamenii simpli".
Si ce bine inteleg acum ca uneori you have to let it go. If it's broken it was never meant to be.
"... I was the one who gave you everything
The one who took the fall
You were the one who would do anything
The one who can't recall..."
Calduri mari, mon chér!
It's killing me to see you this way
Soon it will all be over, and buried with our past
We used to play outside when we were young
And full of life and full of love
Some days I feel like I'm wrong when I am right
Your mind is playing tricks on you my dear
You're gone, gone, gone away
I watched you disappear
All that's left is a ghost of you
Now we're torn, torn, torn apart
There's nothing we can do
Just let me go, we'll meet again soon
Now wait, wait, wait for me
Please hang around
I'll see you when I fall asleep..."
Iar monstrii de sub patul meu nu ma lasa, imi tulbura somnul lin, ma iau in ghearele lor si ma joaca, asemenea unei marionete. Alouette, alouette... Au toate culorile intunericului si nici macar nu cred ca sunt rai monstrii astia, sunt doar tristi. Exista vampiri energetici. Inainte nu credeam asta, acum cred. Explicatia este trista si nu merita expusa aici. Bref, monstrii astia eu cred ca nu asteapta decat un motiv ca sa fie fericiti dupa care isi vor lasa in urma adaposturile intunecoase si vor iesii in lumina. Eu asa cred.
Da, sunt o visatoare incurabila si am nevoie de speranta asa cum am nevoie de oxigen. Ma hranesc zi de zi din zambete, maini maiestre si pricepute care pun diagnostice la minut, sperante si culori.
Problema este ca suntem in mijlocul iernii, este fri, frig, ploua in loc sa ninga si parca totul este pe dos. Au disparut culorile, zambetele oamenilor, de speranta nu mai zic. Zace ingropata la six feet under. Iar mainile maiestre imi ating sufletul dar nu mai ajung ca sa ma aduca la suprafata.
"... And it hurts too much to see you
And how you left yourself behind
You know I wouldn't want to be you
Now there's a hell I can't describe..."
Asa ca dorm prost si deseori insuficient pt ca nu reusesc sa adorm inainte de miizeul noptii. Dimineata, mananc pe fuga, la pranz mananc pe fuga seara la fel. Viata de medic. Era zicala aia cum ca : " Nu fa ce face preotul, fa ce zice el!". Cam asa si cu doctorii. Miscare 0. Stress pana in plafon. Astept primavara. Am devenit cinica. Acum am inteles si am acceptat ca nu poti sa ai nota 10 pe toate planurile. Am invatat ca uneori mai trebuie sa si pierzi. Si ca daca un lucru e stricat si nu mai merge, uneori nu merita reparat. Poate ca nu era facut sa mearga inca de la inceput. Si nu e vina nimanui ca tot ce arde cu flacara se mistuie tot atat de repede...
Recent am vorbit cu Ursii, prietenii mei din Cehia, m-au invitat la ei. Daca as putea, as zbura si in momentul asta. Dar nu se poate. Asa ca raman cu speranta ca ii voi revedea candva si ca ma voi umple din nou cu energie pozitiva din fantana lor nesecata.
Cum inteleg acum mai bine ca niciodata ce vroia sa zica profa de chimie din liceu cu "oamenii simpli".
Si ce bine inteleg acum ca uneori you have to let it go. If it's broken it was never meant to be.
"... I was the one who gave you everything
The one who took the fall
You were the one who would do anything
The one who can't recall..."
Calduri mari, mon chér!
vineri, 8 iunie 2012
sâmbătă, 3 martie 2012
the tallest man on earth
oh sometimes the blues is just a passing bird
and why can`t that always be
tossing aside from your birches crown
just enough dark to see
how you`re the light over me :)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)