13 ganduri bune

vorbe, gesturi, fapte, lucuri...bune, de suflet :

1. curcubeul vazut la sfarsitul unei zile ploioase, de munca, in care banii au tacut

2. oamenii care se dadeau jos din masini, autostrada incremenita ca sa fotografieze curcubeul

3. prima incercare de reducere a unei luxatii de umar, reusita



4. multumiri sincere, diagnostice reusite, puterea de a zice : "Nu! Pana aici!"

5. infirmierele care alearga cu mancarea si ceaiul dupa tine

6. caldura care incepe sa vina si minunatul soara dupa cea mai lunga si gri iarna!

7. un zambet timid, un ras sincer

8. genialul balcon cu vedere la canal, rate, lebede si castori

9. o seara intre prieteni

10. oameni pierduti si regasiti

11. implinirea altora, la care ai participat un pic si tu

12. un radio bun

13. familia e familie!



I wish I could have loved you more by Candy Pain...



"...For the crown you've placed upon my head feels too heavy now
And I don't know what to say to you but I'll smile anyhow
And all the time I'm thinking, thinking

I want to be a hunter again
I want to see the world alone again
To take a chance on life again
So let me go..."

scrisoare

Scrisoare catre cine ar putea fi indreptatit sa o primeasca.

Intotdeauna imi voi aminti de ziua in care am luat decizia sa fac asta. Negru pe alb. Sufletul si mintea impacate. Cand am stiut ca vreau sa fac adictologie. Ca nothing compares to that. Si ca o sa fac si imposibilul ca sa ajung acolo. Chiar daca asta ma va costa multe, pe alte planuri.

Asa ca drumul facut intr-o dimineata de 15 ianuarie, pe o autostrada proaspat ninsa imi va ramane mereu intiparit in inima.  Pentru ca imposibilul este prea putin cand iti doresti ceva cu adevarat. Am reusit sa ajungem intregi la Pfastatt, pentru interviu : eu, Omu' si Mona. In timp ce masinile derapau ca si saniile in jurul nostru, pe contrasens era un tir pus de travers, am reusit sa ne croim drum pana la destinatie. Unde am aflat ca PR ul e in concediu de boala si ca tb sa revenim sapt viitoare. Asa ca am facut drumul si retour. En fin. E tare frumos renovat spitalul.

Ideea este ca uneori o forta superioara ne protejeaza atunci cand trebuie.
Important e ca am ajuns.
Important e ca am o sansa si ca mingea e pe teren neutru.
Acum ramane de vazut daca o sa reusesc sa dau gol sau nu.
Sunt multi tragatori la poarta dar sper sa reusesc!
Oamenii nu inteleg cand nu tine de ei. Nu inteleg ce nu ii implica direct si nici ceva prin ce nu au trecut.

Totul e relativ si mereu problememe noastre sunt mai importante doar pentru ca sunt ale noastre.
Uneori trebuie sa acceptam. Uneori esuam. Sometimes we need to let go. No love without freedom! No freedom without love!



Chiar si atunci cand nu simtim dragostea suntem inconjurati de ea. Atunci cand suntem la captaul puterilor o putem lua de la capat. Asra face diferenta dintre invingatori si invinsi. Ne scriem paginile propriei vieti. Uneori, putem scrie capitole in cartile altora. Ce autoportret mai bun de atat putem avea? Si daca suntem foarte norocosi, scriem paginile multor oameni prin actiunile noastre.



well I can't look at you this morning, maybe I should have a sign...

you've over stayed your time, sometimes's like this!

so I'll just say à la prochaine au adevarata scrisoare, cea a lui Xavier Rudd :

adevarul care conteaza

adevarul care conteaza este mereu in sufletul nostru, ce simti nu ce vezi, nu ce gandesti

alegi mereu, in fiecare clipa

alegi viata sau moartea

bucuria sau tristetea

negrul sau culorile

simplu sau complicat

eu am facut o alegere acum vreo 9-10 ani

si nimeni si nimic nu o sa mi-o schimbe vreodata

am ales viata. culorile. visele. inima deschisa pusa in palma. increderea. puterea. credinta in cel de Sus, in mine, in oameni.

am spus adio lacrimilor, negrului, lanturilor care imi rupeau aripile, cercelului din nas, regretelor si indoielilor.

si de atunci am mers, nu am mai alergat, am ales sa nu imi pese decat de ce simt eu.

fara daca fara candva...

candva povesti s-au scris, s-au intiparit in inimi si pe scoarta. chiar daca nu au dainuit vesnic, in concret, am ales sa fie amintiri fericite si constructive. chiar daca atunci era doar un val de ceata.

acum s-au transformat in oameni dragi alaturi de care sunt chiar la distanta

timpul nu-nseamna nimic. de ce nu m-ai crezut cand ti-am spus asta??

pentru mine nu inseamna nimic. oricum trece asa ca trebuie sa treaca folositor.

am reusit sa fac si sa invat lucruri minunat de complicate, sa evoluez, sa nu mai imi pun 10000 de intrebari care dor/secunda.

traiesc, traim, timpul trece pietrele raman. dar eu prefer sa fiu apa, nu piatra, sa trec peste toate.

si stiu, si stiu atat de bine, cum ma doare de fiecare data cand cineva pleaca. cum sunt trista, bolnava fizic, cum fata mea se transforma intr-o masca de stejar, secerata de ani si de inimi care nu au inteles. si plange, plange, plange stejarul. dar nu moare, nu se apleaca, ci continua sa infrunzeasca mereu. pana cand drujba il va secera. si chiar si atunci...Phoenix exista, pentru ca stiu ca trebuie sa merg mai departe. nu am de ales.

multi oameni au mers alaturi de mine, multi au plecat. m-a durut. atunci. prieteni dragi. apoi te intrebi de ce nu au plecat mai repede? nu poti merge in fata mea. nici in spatele meu. trebuie sa mergem alaturi. and this is the way it is!

am 2 cicatrici pe abdomen, I will always remember. e bine. uneori avem nevoie de un reminder, sa stim de unde am plecat, cine suntem si ce cautam. Dar ce te faci cand esti busola tuturor?

pentru ca, nu-i asa, cautam mereu!

sentimentele se aseaza, mintea se limpezeste, relatiile evolueaza.

imi aranjez cartile in biblioteca si gandurile se randuiesc in sertare.

fac liste si le duc la capat.

traiesc intre 2 garzi si intre 2 lumi, fiecare cu minunile ei.

And I will not give up even if sometimes you have to let go.

Sunt in jungla, pe un pod din scanduri cu funii pe margine care se misca in toate directiile. Dedesubt e haul. De cealalta parte a podului esti tu. Podul se mai tine doar de o franghie. De ce vrei sa o tai? Din asta reies mai multe ipoteze:

- vrei sa continui singur -o sa fii mancat de animale si o sa mori

- o sa gasesti pe altcineva on the other side si o sa traiesti fericit pana la adanci sau not so deep batraneti

- nu mori dar nici nu gasesti pe nimeni

-eu cad in hau dar in hau ma asteapta paradisul nedescoperit; nu pot sa mor; it's not my time today.

E egoista situatia. Dar numai cine nu vede copii murind crede ca tristetea lui e cea mai mare. Daca i-ai vedea, te-ai ridica drept, ti-ai sterge lacrimile, ti-ai da 2 palme si ai merge mai departe. Because this is the life!

Nu cred ca mai sunt cum eram, acum sunt un copil responsabil si asta schimba totul.

Corabia cu panze ma va duce in Neverland.

Are you still with me?

I believe in love, I believe in us.

dido