fauritorii

" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
  Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...

Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."





" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "

Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.



Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.

Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.





Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))



Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.

Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.



Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.

Fête de la musique Strasbourg 2013

Cum noi stim sa petrecem ca tinerii :p ca de la 24 respectiv 18 la ce te poti astepta de la noi? am participat si noi ACTIV la Fête de la musique = Sarbatoarea muzicii = in fiecare an pe data de 21 iunie frantuzii sarbatoresc venirea oficiala a verii cu o noapte plina de concerte, in fiecare oras/sat frantuz/borderline.

A. era dèja in centru in plina verva, eu cu un pic mai putin nerv, venind direct de la munca, mi-am zis ca nu o sa rezist prea mult, pana pe la miezul noptii cel tarziu. Si ajung eu in Place Kleber si sa vezi si sa nu crezi : misuna Strasbourgul de oameni! Dar cand zic misuna zic furnicar! Nu aveai loc sa scapi pe jos un "obect" ca ala erai, ramaneai fara pentru ca nu aveai loc sa te apleci sa recuperezi "obectul"!

Acum sa vezi pozna, cum naiba sa ne reperam in furnicar? Eu, minte de "blonda" : " hei, am ajuns! sunt in stanga scenei langa un mos care danseaza de rupe!" Soc, in jurul meu erau vreo  mosi care dansau de rupeau! Super tare! Ne-am gasit pana la urma, gratiei palariei lui A. Adica el m-a gasit, ca de obicei.

Si atunci am purces la drum, asa ca va invit alaturi de noi sa faceti un mic periplu pe strazile strasbourgului!





Am inceput turul in Piata Kleber pe la ora 19.30 unde canta de rupea o trupa de rock clasic, am fost nostalgica dupa Iris, recunosc!

Apoi am luat-o la pas pe Rue des grandes arcades unde am dat peste mai multe grupuri de Capoeira! Chestie care m-a dus inapoi in Brazilia, pret de cateva minute bune! Imi cer scuze pentru pozele care nu sun t centrate pe protagonistii principali dar am o scuza : am doar 1m60 si nimeresc mereu in spatele unor girafe/girafi astfel incat campul meu vizual este destul de restrans. Data viitoare imi iau o scarita cu mine! Mi-ar placea sa existe una din aia pe care o scuturi si e gata instalata! ( ca si corturile alea de la decathlon, scuturi o data bine si cortul se aseaza instantaneu!).

Apoi am ajuns in Place Guthenberg unde nu era nimic interesant, pentru moment...asa ca am luat-o pe Rue de Tonneliers unde in fata la Jeannette et les cycleux am dat peste tinerii astia care faceau sa, sara scantei din chitari si microfoane!

Apoi am ajuns langa barul Dubliners unde am dat dom'le peste astia care ne-au zburat mintile! Era un fel de banica junior dar de 1000 de ori mai bun care a cantat " Tainted love", "With or without you", " Hit the road Jack" si de aici totul e istorie, poate nu si faptul ca tipul de la orga electronica era un brontozaur de vreo 80 de ani super meserias!

Astia au fost preferatii nostrii!

Apoi am baut! Apoi am ajuns inapoi in Place Kleber unde am dat peste ametitii astia care cantau ceva gen Daft Punk, nu prea pe gustul meu si am intregit cu o pregnant Andreea, Andra si Radu.

Apoi am ajuns pe Rue des Bouchers  unde "se intamplau" 2 gagici si trupa lor care au rupt scena cu Bon Jovi "It's my life" si alte chestii misto de care nu mai imi aduc exact aminte, combinatia bere + vata de zahar cu gust de capsune mi-a fost fatala! Stiu numai ca eram super happy cu 2 bete batand de zor la tobe! Argh, inca un vis devenit realitate! Atentie, urmeaza poze cu fericire suprema, vise implinite, serious had banging si oameni petrecareti!

Dupa ce am sarit si dat din cap si din bete pana nu am mai putut eu si ceilalti au zis sa mai vedem si altceva am pornit-o spre Place Austerlitz, cam obositi ce e drept...unde nu am dat peste mare lucru din punct de vedere muzical dar am dat peste un joc de lumini tare frumos, unde ne-am spart in figuri, de "veseli" ce eram!


Eu si esarfa lui A.

Incaltaminte de tineri!

Ok can we go home now, mood!

Happy shinny people!

 " Sa-ti zic sau sa-ti arat??"

Dar nu ne-am dus la somn ci ne-am reintors la Place Kleber unde am dat peste o trupa super faimoasa franceza de care noi nu auzisem niciodata, obvious, ca na trupe de varietati franceze nu e tocmai pe gsutul nostru, dar am fost tare impresionati sa vedem cum solistul era purtat de brate de multimea de fani!

Apoi restul s-au dus sa se plimbe iar eu si A. am continuat periplul, asa ca am luat-o la talpa pana langa Trolley unde am dat peste niste buntzi buntzi si A. si-a facut o trupa de fane in extaz. Asta in timp ce eu toceam 1m cub de mult ce imi placea zgomotul ala repetitiv. A. :" pfuasi daca nu faceam urbanism precis faceam ceva cu dansul!" Moi, cu mintea aiurea : "Daca nu faceam medicina ma faceam bar woman!"

Apoi am ajuns pe Grande Rue unde am dat peste niste arabi care cantau si dansau genial dar A. era prea ocupat sa se holbeze la o tipa care isi misca toate cele ( in super ritm cu muzica ce e drept!") :))

Si am incheiat seara cu un grup de varietati franceze, foarte misto ce e drept!

Ne-am intors pe jos acasa, in zig zag, pe la 3-4 dimineata! Haaaaaaaaaa! Old school, baby!

Bdi, bdi, bdi, this is all folks! De fapt, va las si cu o bucata muzicala de exceptie!

ganduri

Ideea alearga prin mine, fara preget. Se aprinde, se stinge, ca un uroborus. Alerg si alerg si alerg. Mintea aluneca, se curge, se stinge, se atinge, din foc in foc ajunge si prelinge al timpului orar. Oare de cand, cum, incotro si mai presus de tot, toti si toate : de ce am plecat? De ce plec mereu? Se zice ca dragostea dureaza 3 ani. Eu cred ca uneori chiar mai putin. Dragoste amara ca ploaia de vara si unda sprintara a inimii fugara. M-am pierdut, din nou, printre degete, fara pregete, pe ale mofturoasei primaveri "amestece" de vant cu furtuna si bruma de nebuna speranta. Speranta vibranta in a lumii sansa la o nesperata si duioasa renastere spectaculoasa.
I just thought I knew better.
Lumina din lumina si Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut...
Tintesc peretele alb cu o incapatanare demna de cel mai mare catar.
No one ever told you baby how this is gonna be, what will happen to you baby, guess you'll have to wait and see...
Un Phoenix tasneste din emisfera dreapta iar emisfera stanga incearca sa il prinda si sa il dreseze. Dar Phoenixul nu se lasa. Din cenusa in cenusa, din gand in fapta, din fiinta-n nefiinta si vesnic aprinsa-ntrebare, in zare : de unde sa incepi si unde sa termini? Te lasi dus de val. With all the changing seasons of your life, maybe you'll get it right, next time!



" I've seen everything imaginable
Pass before these eyes
I've had everything that's tangible
Honey you'd be surprised
I'm a sexual innuendo
In this burned out paradise
If you turn me on to anything
You better turn me on tonight...

...I see you standin'
Standin' on your own
It's such a lonely place for you
For you to be
If you need a shoulder
Or if you need a friend
I'll be here standing
Until the bitter end
No one needs the sorrow
No one needs the pain
I hate to see you
Walking out there
Out in the rain
So don't chastise me
Or think I, I mean you harm
Of those that take you
Leave you strung out
Much too far..."

I should have known you're crazy! :))) But guess what : you didn't expect to find someone crazier than you!

Imi amintesc cand am aruncat cu marul ala in perete, asta ca sa nu ti-l arunc in fata! Cum s-a zdrobit, zgomotul, gestul, ura, muschii incordati, mimica ta, totul in reluare, apoi botul tau ca si cum tu ai fii fost singurul care conta pe lumea asta...I would have done everything for you, there was a time! Mansarda aia mica si inghesuita dar cu iz romantic, mersul pe jos care facea piciorul pe jos, emotia, stadionul in picioare, ochi in ochi si suflet in suflet, concertele, drumul inapoi cu o margareta in par si soarele in ochi...formalismele de cacat, teposenia de fatada, ochii lumii, it didn't ever matter to me but to you, yes! there is a special light, it keeps on shinning bright.  Ma simteam permanent ca in videoclipul ala de la Guns N' Roses in care Slash conduce masina aia si sar de pe sosea, in gol. Asta era senzatia zilnica. The thrill and the horror mixed. And still I wish I could have loved you more...dar stii ce? slash eram eu! haha! sac!

the can opener/deschizatorul de conserve/ouvre boîte

Pentru ca eu am de cand ma stiu prostul obicei sa dau tot din casa, as long as I can recall it, voila : scene domestice dubla 1 :



F (chinuindu-se sa deschida o conserva de mango) : "Madaaaaaaaaa, avem deschizator de conserve?"

Moi : "Habemus! In dulapul de jos, primul sertar, compartimentul din spate!"

F (dupa 5 minute de lupte seculare) : "Madaaaa, stii sa folosesti deschizatorul de conserve?"

Moi (razand infundat) : "Nu!" :))))

F (exasperata) : "Si altceva nu avem ca sa deschidem this bloody can?"

Moi (academica) : "Well, avem cutite."

F ( la capatul puterilor si vizibil exasperata de calmul meu :) : "Si care crezi ca ar merge?"

Moi (again academica) : "Al2lea cutit negru!"

...after 5 minutes I heard the can popping! SUCCES!

Iar weekendul vine cu CINCI vesti bune : 

1) am reusit sa imi scriu si sa imi depun raportul de stagiu si mémoire-ul de stagiu prat!

2) am reusit sa imi cumpar super ceasul la care baleam de vreo luna ( pictures soon to come)

3) am invatat sa fac "cartes conceptuelles" ( and,trust me, that it's freaking difficult especially when the tutorial is in Canadian french!)

4) acum pot sa ma apuc sa lucrez la mémoire-ul de DES.

5) mergem la super cafeneaua "Bistrot et chocolat"  de langa catedrala duminica!

I

 Pe de alta parte observ ca absolut nimic nu s-a schimbat din facultate : inca fac totul pe ultima suta de metrii!
Si, ca de obicei, ma gandesc : "Pfuais, daca as invata din timp as avea un potential urias!" BUT THEN AGAIN mereu fac totul atunci cand imi ajunge cutitul la os asa ca nu cred ca o sa imi ating  vreodata adevaratul level. But it's fine with me! Just enjoy the ride and keep smiling!

ceas de seara

de sambata seara. telefonul a reinceput sa sune vioi :
" hei, wazup? it's petra...wanna hang out?"
" salut c'est celine. ca va? on sort ce soir ou quoi?"
" buna, mada, ce faci iesim?"
" hei furtuno, dam o tura?"


... inevitabil, raspunsul robotului este :"bonjour, c'est Madalina, laissez moi un msg...merci!"

imi imaginez ca am o tigara in mana. vad cum iese firul de fum din ea, ii vad capatul rosu lucind frenetic, trag cu sete si apoi scot cerculete. de fapt, eu nu mai fumez cam de 10 ani. nu am fumat niciodata inrait. probabil vreo 30 de tigari in toata viata mea. probabil, cele mai multe cu tudor. "ba, tu nu fumezi cam mult?" "eu nu fumez!" (ziceam adevarul:) seri racoroase pe balconul de langa spital, raul din spatele blocului, muzica buna, gin, un el oarecare gol pusca si oarecum plin de fericire si libertate. idei transpuse in grafuri pe peretii camerei. telefonul suna si atunci. nici atunci nu raspundeam. ciudat cum aceasta perioada a fost cea mai eliberatoare din viata mea. "live, drink, smoke, fuck, jump around do whatever the fuck you feel like, when you feel like doing it. and, most important, have no regrets." casa plina mereu. with our heads in the cloud and our feet on the ground, cu trupurile incolacite, nu cautam nimic. si era atat de bine! just living it and also singing it :)) toti afoni, of course! queen of the gipsy pants, of the red lipstick, metal jeans and black leather jacket. I was sexy and I've known it! I played it well. A fost delirant, a fost VIATA VIATA. no hidden catch, no strings attached, just free love!



apoi trebuie zis ca eu am un dar : intalnesc mereu oameni MINUNATI dar fucked up, fara exceptie.
de unii ma chiar si indragostesc. logic, de cine nu trebuie :) ca altfel nu as fi eu.
si nu plang asta. este o alegere. am vrut punkeri, gentle mani, poeti, raperi, drogati, visatori, play boys, I had them all ( chiar si un sportiv!). cere si ti se va da.
ei bine, aici este punctul nevralgic :"cere si ti se va da!" In cazul meu functioneaza cu o precizie atat de inspaimantatoare incat acum nu stiu ce sa imi mai doresc.



but as the years go by I made you proud : " I really don't have any regrets!" I lived my life exactly as I wanted. I did mistakes. I will not make them again. I took the apple and I bit it, shame less .

curios cum perioada in care eu am fost cea mai libera a fost privita de prietenii mei ca perioada mea cea mai neinteleasa, langa un "looser". well, that looser had it all figured it out! and I also did!

acum joc iar la ruleta. cer un negru, poate o sa iasa un rosu! on verra!

este confusing dar sunt fericita, dupa o perioada sumbra, sunt iarasi eu. ies, merg la concerte, intalnesc oameni faini, muncesc, citesc, I do whatever I feel like doing!

si, mai presus de toate, stiu ca totul o sa fie bine!



am cumparat lacramioare, but they won't flower like they did last spring!

f. si-a adus planta carnivora, named Morticia! As I said oameni minunat de ciudati.

asa ca momentam am cateva dorinte simple :

1. martinica si martini pe un vas in the deep blue caraibean sea
2. pantaloni si geaca din piele
3. mémoireuri depuse la facultate + raport de stagiu.
si cred ca o sa incep cu punctul 3.

ah da 4. japonia la anu, in primavara, cu F. sushi will be ours as well as ciresii infloriti! I don't especially fancy asians but hei!...

karma exists. what you give is what you get!
I will always remeber what T. told me one day, in the way to the flea market : " bine, Regina Gheturilor! Ce castigi daca esti asa?"...well, don't know, se pare ca la mine dragostea dureaza 3 ani. si; sincer, perioada in care nu am fost indragostita si nu am avut nici o asteptare a fost cea mai faina. Ma gandesc sa o repet!



Pana atunci, o sa imi termin de organizat camera si mintea si poate chiar sufletul. Yha!

o poveste despre...

1)  despre seniorii de pe plaiurile Mioritice...click pe seniorii

2) despre seniorii din franta : certareti, indignati, colorati, des bons viveurs.

3) despre agitatia din spital si eterna intrebare : ar trebui sa raman in spital sau sa lucrez in privat?

4) planurile de vacanta in Martinica :D cu plaja si croaziera pe vapor si vulcanul si romul si bastinasii :)

5) despre lucrul la mémoireuri

6) despre prietenii de aproape si de departe si despre vise

7) oare voi cand erati mici aveati cartea "vrei sa fi milionar"? era o carte unde iti alegeai tu variantele de continuare a povestii, era minunata


eu mi-am schimbat inceputurile de cateva ori pana acum
dar se pare ca I always stumble in the middle or at the end
funny how life gives you exactly what you deserve!*

despre tine, despre mine, despre oameni in general

...Now, now, chillax, we're all going down someday, at the basement, someone will judge us maybe but what really matters in this passage called life is never ever to have second thoughts and never ever doubt yourself. 

Because if you do, people will put you down.

The majority of the people you'll meet they'll be indifferent towards you, a minority will try to prove you wrong and put you down and a few will try to help you and bring out the good stuff. Just hang on to those people, you're shinning diamonds!...

It's always so difficult to distinguish what you seriously like : do you like your mentor ( his brightness, his shine, his knowledge, his power...) or do you like what he's teaching? 


Do you choose your life or someone's other life? You're living your dream or THE DREAM.

How do you...

" ...M-am plans odata Parintelui Andrei Scrima ca sunt prea obosit, ca sunt tras in toate partile si fac prea multe lucruri, iar asta ma risipeste. Mi-a spus «draga, gandeste-te ca atragi tipul asta de solicitare, prin ceva vicii de comportament, printr-o greseala a miscarii tale publice. Nu e nimeni vinovat. Esti una cu aceste solicitari bezmetice»..."

              Andrei Plesu


How do you live with your choices? How do you accept that your life is only the consequence of your actions?

scrisoare

Scrisoare catre cine ar putea fi indreptatit sa o primeasca.

Intotdeauna imi voi aminti de ziua in care am luat decizia sa fac asta. Negru pe alb. Sufletul si mintea impacate. Cand am stiut ca vreau sa fac adictologie. Ca nothing compares to that. Si ca o sa fac si imposibilul ca sa ajung acolo. Chiar daca asta ma va costa multe, pe alte planuri.

Asa ca drumul facut intr-o dimineata de 15 ianuarie, pe o autostrada proaspat ninsa imi va ramane mereu intiparit in inima.  Pentru ca imposibilul este prea putin cand iti doresti ceva cu adevarat. Am reusit sa ajungem intregi la Pfastatt, pentru interviu : eu, Omu' si Mona. In timp ce masinile derapau ca si saniile in jurul nostru, pe contrasens era un tir pus de travers, am reusit sa ne croim drum pana la destinatie. Unde am aflat ca PR ul e in concediu de boala si ca tb sa revenim sapt viitoare. Asa ca am facut drumul si retour. En fin. E tare frumos renovat spitalul.

Ideea este ca uneori o forta superioara ne protejeaza atunci cand trebuie.
Important e ca am ajuns.
Important e ca am o sansa si ca mingea e pe teren neutru.
Acum ramane de vazut daca o sa reusesc sa dau gol sau nu.
Sunt multi tragatori la poarta dar sper sa reusesc!
Oamenii nu inteleg cand nu tine de ei. Nu inteleg ce nu ii implica direct si nici ceva prin ce nu au trecut.

Totul e relativ si mereu problememe noastre sunt mai importante doar pentru ca sunt ale noastre.
Uneori trebuie sa acceptam. Uneori esuam. Sometimes we need to let go. No love without freedom! No freedom without love!



Chiar si atunci cand nu simtim dragostea suntem inconjurati de ea. Atunci cand suntem la captaul puterilor o putem lua de la capat. Asra face diferenta dintre invingatori si invinsi. Ne scriem paginile propriei vieti. Uneori, putem scrie capitole in cartile altora. Ce autoportret mai bun de atat putem avea? Si daca suntem foarte norocosi, scriem paginile multor oameni prin actiunile noastre.



well I can't look at you this morning, maybe I should have a sign...

you've over stayed your time, sometimes's like this!

so I'll just say à la prochaine au adevarata scrisoare, cea a lui Xavier Rudd :

don't panic

We live in a beautiful world, yes we do, yes we do...
Where do we go? Nobody knows, I just have to say I'm on my way...



Uneori ai vrea sa te faci mic, mic si sa te bagi in buzunarul de la piept al oamenilor mari, sa vezi si tu pe unde calatoresc, ce lume cunosc ei, cu cine si cum stau la taclale, daca au ticuri enervante ca si restul muritorilor.

Avantajul job-ului meu? Sunt in contact permanent cu Mari Oameni, care ma inspira, care imi restabilesc increderea in umanitate si in lumina. Ei te scot din intuneric, iti lumineaza drumul si, daca ai ochii si mintea deschise, te pun pe traiectoria buna, ca sa nu mai iesi niciodata de pe orbita.

Dezavantajul job-ului meu? Mizeria umana vazuta zi de zi, invidie si faptul ca sunt in contact permanent cu oameni tampiti, prosti, idioti, necultivati, rai.

Bottom line : un idiot reuseste sa puna deseori in umbra un Om Mare doar pentru ca are gura mai mare si soricul mai gros.

My point : nici un job din lume nu te scuteste de micimea sufletului omenesc dar tine numai si numai de tine ca sa iesi in lumina. Iar lucrurile nu devin niciodata mai usoare, numai ca nopi devenim mai buni. Sa stii care iti sunt punctele slabe, sa le recunsoti si sa incerci sa le ameliorezi, asta te face un om mare. Nu aroganta!

O calatorie foarte lunga a inceput cu o plecare in lume, singura, doar cu trollerul meu.

Am fost descurajata si incurajata constant. Am ales sa ii ascult pe cei care ma incurajau. Gura lumii nu o sa o putem inchide niciodata. Iar deseori oamenii vad cu ochii rai rezultatele muncii noastre si asta numai pentru ca nu au fost martorii traseului anevoios pana la atingerea scopului mult dorit. Daca ar stii, nu ar mai judeca atat de mult, poate ca ar intelege...singuratatea alergatorului de cursa lunga.

Poate ca in viata nu le poti avea pe toate. Dar cum ajungi sa te multumesti cu ceea ce ai? Asta e partea cea mai grea, still working on it.

Sa ai curajul sa spui DA si NU. Sa stii ce trebuie sa alegi. Sa poti sa lasi tot ce ai drag in urma si sa pleci, sperand la un viitor mai bun, sperand sa ajungi un Om Mare!

Si drumul e lung si greu, spinos si interesant, dulce si amar, uneori te lasi colpesit de disperare, ca apoi sa o iei de la capat, in lupta contra rutinei, disperarii, confortului...

Nimeni nu resita fara repere, fara puncte de sprijin...I'll wait for you there, like a stone!

Iar apoi sa nu uitam ca oricat de glamorous si happy ar fi aparentele, everybody hurts sometimes :



!!! Nici una dintre poze nu imi apartine, toate sunt preluate de pe FaceBook de pe Art Revolution!

despre fericire

Am gasit un post despre fericire, pe un blog care mie imi place foarte mult. Si pe care il citesc de cate ori am ocazia. Imi place atat de mult incat uneori recitesc articole.

Iar postul asta despre fericire, mi s-a parut foarte cunoscut, poate pentru ca asa gandesc si eu.

M-am gandit sa il impartasesc cu voi, cei 2-3 oameni care imi cititi exercitiile de compunere :)

Et voila!

de pe Verde Ursuz

textul apartine integral acestui blog!

hei, tramvai

nu as schimba pe nimic jumatatea de ora din tramvai.

in fiecare dimineata; spre munca.

timpul MEU, in care pot face fix ceea ce vreau sa fac. momentul in care imi apartin.

asa ca, dimineata in tramvai, ascult muzica, citesc, ma uit la oameni, visez, apoi cobor la faubourg national, tai bulevardul, trec prin cartierul cel mai "colorat" al strasului, cobor in fuga scarile de la gara, iau al 2 lea tramvai si apoi ajung la serviciu.

dar drumul merita totul!

just enjoy the ride :*

*

liniste si pace

what a day. categoric cea mai busy garda de pana acum. pentru liniste si zen...

my baby just cares for me

a venit El! si, deodata, totul este iluminat. zbor,zbor,zbor prin firele verzi de iarba, printre magnoliile inflorite, printre lalele si printre miile de flori inflorite aici. Franta e in plina stare de Primavara. este frumos, cald, bine, liniste. e sigur. azi plecam in expeditie la Strasbourg, pana duminica o sa vanam muzee, libelule, antichitati, verde si vaporase. iei!

:) :) :* he makes my heart smile!

http://youtu.be/f-vFZ7cSSZ8

pentru El!

TIM!

:) imi e dor sa ma pui sa fac exercitii in Parcul Central :p


a se observa hotararea si determinarea din ochii mei si ultima sfortare dinaintea lesinului :))

back in bussines

alive and kicking it!



gonna take you for a ride on a big jet plane...

she smelled like daisies....
he smelled like str8...
they smelled like love!