sâmbătă, 5 iunie 2010

choices

whatever makes you sleep at the end of the day.

gata cu examenele de rezi,a fost greu, au fost lungi, au fost ridicatoare de intrebari.

au scos in evidenta, inca o data, rudimentaritatea sistemul de invatamant medical din romania.

should I stay or should I go?

intotdeauna pierzi ceva,nu poti sa le ai pe toate. cand eram mai tanara nu credeam asta. time prooved me wrong.

sa raman si sa traiesc pe banii alor mei inca „n” ani...cu banii din salariu de rezident sa imi pot plati doar chiria? DAR sa fiu fericita alaturi de OMUL pe care il iubesc din tot sufletul.

sa plec si sa fiu implinita material,profesional, DAR sa fiu singura, trista, inconjurata de oameni xenofobi. ok, nimeni nu te primeste cu bratele deschise dar...e greu sa fii strain intre straini.

cum poti alege? cu ce poti alege?

cu mintea, cu sufletul?

pe principiul „daca e sa fim impreuna,o sa gasim o cale sa facem relatia sa mearga si la distanta!”?

miercuri a fost prima zi cand m-am trezit fara El. nu ma mai tinea nimeni in brate, nu ma mai saruta nimeni,somnoros,de buna dimineata, nu m-am mai gasit in ochii lui verzi, nu m-a mai condus nimeni pana la usa si sarutat de ramas bun, nu m-a mai urmarit nimeni cu privirea.

m-am trezit singura, goala, cu un urs albastru in brate, fara-mbratisare, fara sarut, fara caldura lui...nu m-a condus nimeni, in urma mea s-a trantit o camera de hotel automata,seaca,goala,rece. nu a mai fost langa mine sa traga de strings, sa ma faca sa stau.

sincer,mi-a venit sa urlu. ca un caine. asta a fost primul sentiment cand am ajuns acolo si m-am vazut singura. fara El, fara nimeni.

doar eu. ce mai ramasese din mine.

m-am adunat de pe jos, m-am lipit cum am putut si am incercat sa merg. m-am dus cu pasi din ce in ce mai tremurati la examen,trei zile consecutiv.

cata nevoie am de el si cat as fi vrut sa fie langa mine....



„I thought that I heard you laughing
I thought that I heard you sing
I think I thought I saw you try!”

how can you choose? who do you choose? there must be a middle way!

nu e corect sa alegi intre asa ceva!!!




„So nobody ever told us baby
How it was gonna be
So what'll happen to us baby
Guess we'll have to wait and see


When I find out all the reasons
Maybe I'll find another way
Find another day
With all the changing seasons of my life
Maybe I'll get it right next time
An now that you've been broken down
Got your head out of the clouds
You're back down on the ground
And you don't talk so loud
An you don't walk so proud
Any more, and what for?”

This is a love letter! TIM!

2 comentarii :

  1. Eu, asa, ca o straina care a citit intrebarea ta, spun, cu tarie, sa ramai cu el! Mi se pare atat de dificil ca gasesti o persoana care sa te iubeasca si pe care sa o iubesti in acelasi timp, atat de dificil! Si e asa o binecuvantare cand o gasesti.

    Eu as prefera sa stau intr-o garsoniera inchiriata toata viata decat sa fiu plina de bani, dar neimbratisata, neiubita, fara sa iubesc si fara sa impart un sandwich cu cineva, cum spuneai intr-un post mai sus.
    Definetly stay!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,dar nu e vorba numai de mine si de El,e vor ba si de o datorie morala fata de parinti, fata de cei care au crezut in mine atatia ani...e greu,daca eram numai eu in joc as fi ramas, fara sa stau pe ganduri...dar cum sa le spun alor mei,privindu-i in ochi ca desi as putea sa plec,sa fiu on my own,sa ii ajut la randul meu eu am decis sa raman aici,pe banii lor...inca un numar nedefinit de ani?:(

    RăspundețiȘtergere