happy

I just love this song. It's difficult not to share a smile when you're listening to it. If I am at home I instantly start dancing. It comes naturally. Clap along if you feel like happiness is the truth.

Face asteptarea mai dulce. Pentru ca uneori asteptarea este...lunga. So I just go in my world of fantasies...
Curios cum o seara poate schimba totul. O intalnire cu un irakian muzician, cu vreo 40 de ani mai in varsta decat mine dar cu un suflet de copil! Om frumos si vesel, cu maini magice. Om colorat, om daruit. O m care daruieste si imparte fara regrete. Om care traieste ca si cum maine nu exista. Om care traieste numai si numai in prezent. Cate putem sa invatam de la cei din jurul nostru, este minunat!

Ne facem rau cand criticam. I thought that you were nice but  you were otherwise...

Ne facem rau cand ne agatam de lucruri materiale, cand ne agatam de oameni. Daca cineva decide sa iasa din viata ta inseamna ca nu a trebuit sa fie acolo de la bun inceput. Daca ai invatat ceva din pasajul lui/ei esti norocos. Daca ai reusit sa faci sa tresara ceva in inima celuilalt chiar si pentru cateva minute/zile...e bine; esti bine.

Ochii care nu se vad se uita, din fericire, uneori. Noroc ca Dumnezeu a lasat uitarea pe acest Pamant.
Oare este adevarat ca vezi in jurul tau ceea ce vrei sa vezi? Ca ceea ce esti tu in interior se reflecta in jurul tau? Pentru ca atunci e bine...vad oameni fericiti si dornici sa invete, sa se dezvolte, vad copii in corpuri de adult, vad soare, cer albastru, copaci infloriti, piete de duminica, biciclete...cam asa.

El a fost in Franta dar eu eram la Berlin. Ne-am ratat la cateva zile distanta. Nu a fost sa fie nici de data asta. Dar e OK. Suntem OK after all this years we both healed. And we both grow up in the persons that we've wanted to be, and strangely we did not grow apart. I wish you luck, sun, smiles and love sailor!










Deci e Primavara :)





Meanwhile in Berlin :

Atlasul zilelor sau drumul (in)egal al fiecarei zile

Este o carte care se numeste "Atlasul norilor" si care merita citita. David Mitchell te va purta in lumi utopice, unde lucruri probabil de improbabile se intampla. Este pentru prima oara cand am vazut un film inainte de a citi cartea. Eram in avion, zburam spre Martinica. Si in timp ce asteptam cu nerabdare sa ajung pe taramul magic am decis sa ma uit la un film. Este, totusi, un lung zbor de 8 ore. Imi era tare dor sa zbor cu avionul. It had been a while.



Nu cred ca am povestit vreodata cat de mult imi place sa zbor. Iubesc avioanele, iubesc decolarile, iubesc cerul, norii, oceanele. Tot! Senzatia aia unica la decolare si patura pufoasa de nori. Norii, nu pot sa descriu sentimentul de zbor. Este unic si minunat. Toata lumea ar trebui sa incerce asta macar o data.



Stii, imi amintesc de primul zbor impreuna. De cum am decolat mana in mana. Like we always did. Imi aduc aminte de ochii tai frumosi, de ochii nostri pironiti pe geam, la spectacolul celest. De momentele in care am fost convinsi ca suntem suflete pereche. Si poate ca am fost. Vreau doar sa spun ca pe drumul (in)egal al fiecarei zile I will always remember you and you will always have a special heart ( yes, heart not place)  in my heart. You know that I am easily impressed but that in the end I don't keep a lot of people around me. Vreau sa iti spun ca inca imi esti drag si imi vei fii mereu dar cred ca este bine ca s-a terminat. Ca sooner or later s-ar fi terminat. Si nu imi plac agoniile. Iar nici unul din noi nu (mai) era fericit. Acum vad ca esti bine Omu' meu drag. Si ma bucur foarte mult, zambesc pentru asta. Pentru ca o meriti. Pentru ca esti un Om special. Pentru ca meriti sa fii fericit, iubit, implinit, iar eu cred ca nu as fi putut sa iti ofer toate astea. So this is like a letter to you. Si sper sa ai parte de o dragoste asa cum a fost a noastra la inceput. Si sper ca de data asta sa dureze toata viata! Asa ca cheers to you, darling! Sa nu uiti ca pe orice drum inegal al fiecarei zile o sa mergem tu o sa fii mereu Omu' iar eu libelula. Atat am avut de zis.

Iar dupa minunata decolare, urmeaza zborul. Dupa ce ai cantat in gand lift me up, lift me up, higher and higher. Si atunci am ales filmul asta atata de frumos. Despre drumul unui suflet de-a lungul timpului. Despre cum actiunile noastre ne influenteaza viata/vietile. Nici nu am stiut cand au zburat cele aproape 3 ore de film.
Mi-a amintit de The Fountain.

Cand eram mica am pus ochii pe un super trench coat "petecit". Adica format din multe patratele de diferite culori, cusute intre ele. Era colorat si frumos. Nu mereu armonios dar era real. Cam asa cum e si viata noastra, un roller coaster.

Cunoasteti cartea "Dimineata pierduta" de Gabriela Adamesteanu? Este una dintre cartile mele preferate, am citit-o de 3 ori. Apoi am citit si "Drumul egal al fiecarei zile" scrisa de aceeasi autoare. Minunata. Apoi am cautat informatii despre Gabriela Adamesteanu. Un om modest, un scriitor mare.

Cumva diminetile au un miros al lor. O culoare, o textura, un gust. What are actually the people doing in the mornings? It humors me a lot to thing about people all over the planet doing the same thing in the morning. Like getting up, take the shower, brush your teeth, brush your hair, eat, make up, get dressed and watch the sky, wondering about the meteo forecast...and drink a coffee maybe. Mergeam pe sarma perfect intinsa, cu un echilibru fantastic! De dimineata am descoperit toate lucrurile acestea!



Am reusit sa imi redau diminetile, sa ma trezesc dimineata la 6. Nu e usor, incerc sa imi ofer diminetile. Nu reusesc mereu. Rasaritul e al meu! Uneori trebuie sa reinveti sa vezi rasaritul pe cer si nu in ochii persoanei iubite. Sometimes you just have to make it on your own. Mi-ar placea sa merg la atat de multe concerte! Deocamdata mi-am luat bilete la Travis si Morcheeba! I just love them!



Si viata merge inainte ca si un joc de copii, nu-i asa? Asa e!



I am not your mother, I am not your father, I'm just a punk!




In fiecare zi tesem cu fir de borangic atlasul vietii noastre.
In fiecare zi trebuie sa incercam sa fim mai buni.
In fiecare zi castigam ceva si pierdem altceva.
In fiecare zi ne dam seama de puterile si de limitele noastre.
In fiecare zi putem alege ceea ce vrem sa fim!
Nu-i asa ca viata ne ofera mai multe sanse decat putem duce?

Atlasul tau cum arata, pana acum? Cate cai ai tesut? Pe cati nori ai zburat? Cate oceane strabatute? Cati munti escaladati? Si daca nu sunt multe fire tesute inca no hay problema, nu au intrat zilele in sac. Maine este o noua zi care va fi asa cum vei vrea tu sa fie!

ganduri

Ideea alearga prin mine, fara preget. Se aprinde, se stinge, ca un uroborus. Alerg si alerg si alerg. Mintea aluneca, se curge, se stinge, se atinge, din foc in foc ajunge si prelinge al timpului orar. Oare de cand, cum, incotro si mai presus de tot, toti si toate : de ce am plecat? De ce plec mereu? Se zice ca dragostea dureaza 3 ani. Eu cred ca uneori chiar mai putin. Dragoste amara ca ploaia de vara si unda sprintara a inimii fugara. M-am pierdut, din nou, printre degete, fara pregete, pe ale mofturoasei primaveri "amestece" de vant cu furtuna si bruma de nebuna speranta. Speranta vibranta in a lumii sansa la o nesperata si duioasa renastere spectaculoasa.
I just thought I knew better.
Lumina din lumina si Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut...
Tintesc peretele alb cu o incapatanare demna de cel mai mare catar.
No one ever told you baby how this is gonna be, what will happen to you baby, guess you'll have to wait and see...
Un Phoenix tasneste din emisfera dreapta iar emisfera stanga incearca sa il prinda si sa il dreseze. Dar Phoenixul nu se lasa. Din cenusa in cenusa, din gand in fapta, din fiinta-n nefiinta si vesnic aprinsa-ntrebare, in zare : de unde sa incepi si unde sa termini? Te lasi dus de val. With all the changing seasons of your life, maybe you'll get it right, next time!



" I've seen everything imaginable
Pass before these eyes
I've had everything that's tangible
Honey you'd be surprised
I'm a sexual innuendo
In this burned out paradise
If you turn me on to anything
You better turn me on tonight...

...I see you standin'
Standin' on your own
It's such a lonely place for you
For you to be
If you need a shoulder
Or if you need a friend
I'll be here standing
Until the bitter end
No one needs the sorrow
No one needs the pain
I hate to see you
Walking out there
Out in the rain
So don't chastise me
Or think I, I mean you harm
Of those that take you
Leave you strung out
Much too far..."

I should have known you're crazy! :))) But guess what : you didn't expect to find someone crazier than you!

Imi amintesc cand am aruncat cu marul ala in perete, asta ca sa nu ti-l arunc in fata! Cum s-a zdrobit, zgomotul, gestul, ura, muschii incordati, mimica ta, totul in reluare, apoi botul tau ca si cum tu ai fii fost singurul care conta pe lumea asta...I would have done everything for you, there was a time! Mansarda aia mica si inghesuita dar cu iz romantic, mersul pe jos care facea piciorul pe jos, emotia, stadionul in picioare, ochi in ochi si suflet in suflet, concertele, drumul inapoi cu o margareta in par si soarele in ochi...formalismele de cacat, teposenia de fatada, ochii lumii, it didn't ever matter to me but to you, yes! there is a special light, it keeps on shinning bright.  Ma simteam permanent ca in videoclipul ala de la Guns N' Roses in care Slash conduce masina aia si sar de pe sosea, in gol. Asta era senzatia zilnica. The thrill and the horror mixed. And still I wish I could have loved you more...dar stii ce? slash eram eu! haha! sac!

Brumarel

"Sometimes I need some time...on my
Own
Sometimes I need some time...all alone
Everybody needs some time...
On their own
Don't you know you need some time...all alone



We've been through this such a long long time
Just tryin' to kill the pain

But lovers always come and lovers always go
An no one's really sure who's lettin' go today
Walking away..."

Linistea se-asterne peste camera solara. Stelele si luna imi lumineaza calea. Nu stiu care cale dar calea! When you don't know where you are going any road will take you there.

Linistea curge-n mine.

Aerul este greu ca plumbul si apasa pe mine, la fel ca-n ultimele 3 luni, parca un pic mai greu acum.
O pana daca ar cadea acum in linistea de gheata ar sparge in mii de cadre tabloul nemiscat al inimii mele.
Sufletul este inca acolo. Obosit, ciopartit, insangerat dar este.

I know that you can love me when there is no one left to blame.

Cat te-am iubit, cat te-am vegheat, cat te-am strans in brate ca sa nu te pierd si tot te-am pierdut. Zi de zi, alunecai spre alte ape intunecate.

Se spune ca in viata primim ceea ce meritam. Ca roata e rotunda. Ca there is no wrong, there is no right, the circle only has one side. Oare pentru ce am platit eu acum? Sau tu? De ce am platit noi?



Sing, sing, sing, siiiing!

Cant ca sa imi aud vocea, asa cum scriu ca sa nu ma pierd, ca sa cresc!

Asa cum acum nu pot sa dorm, ma gandesc la El, ce mult l-am iubit, nici nu stie.
Cat de greu mi-a fost si imi este...dar cum hotararea ma ajuta sa merg mai departe.
Hotararea si speranta in ceva mai mult pentru El, pentru mine.

live and let die

makes you give in and try...live and let die!

my all time favourite song!

"Belinda was mine 'til the time that I found her
Holdin' Jim
And lovin' him
Then Sue came along, loved me strong, that's what I thought
Me and SueBut that died, too

Don't know that I will but until I can find me
A girl who'll stay and won't play games behind me
I'll be what I am
A solitary man

I've had it to hear - being where love's a small word
A part time thing
A paper ring
I know it's been done havin' one girl who loved you
Right or wrong
Weak or strong"

din monstrii si oameni

"... Some days I can't even dress myself
     It's killing me to see you this way


     Soon it will all be over, and buried with our past
     We used to play outside when we were young
     And full of life and full of love

    Some days I feel like I'm wrong when I am right
    Your mind is playing tricks on you my dear

    You're gone, gone, gone away
    I watched you disappear
    All that's left is a ghost of you
    Now we're torn, torn, torn apart
    There's nothing we can do
    Just let me go, we'll meet again soon
    Now wait, wait, wait for me
    Please hang around
    I'll see you when I fall asleep..."

Iar monstrii de sub patul meu nu ma lasa, imi tulbura somnul lin, ma iau in ghearele lor si ma joaca, asemenea unei marionete. Alouette, alouette... Au toate culorile intunericului si nici macar nu cred ca sunt rai monstrii astia, sunt doar tristi. Exista vampiri energetici. Inainte nu credeam asta, acum cred. Explicatia este trista si nu merita expusa aici. Bref, monstrii astia eu cred ca nu asteapta decat un motiv ca sa fie fericiti dupa care isi vor lasa in urma adaposturile intunecoase si vor iesii in lumina. Eu asa cred. 



Da, sunt o visatoare incurabila si am nevoie de speranta asa cum am nevoie de oxigen. Ma hranesc zi de zi din zambete, maini maiestre si pricepute care pun diagnostice la minut, sperante si culori.
Problema este ca suntem in mijlocul iernii, este fri, frig, ploua in loc sa ninga si parca totul este pe dos. Au disparut culorile, zambetele oamenilor, de speranta nu mai zic. Zace ingropata la six feet under. Iar mainile maiestre imi ating sufletul dar nu mai ajung ca sa ma aduca la suprafata.



"... And it hurts too much to see you
And how you left yourself behind
You know I wouldn't want to be you
Now there's a hell I can't describe..."

Asa ca dorm prost si deseori insuficient pt ca nu reusesc sa adorm inainte de miizeul noptii. Dimineata, mananc pe fuga, la pranz mananc pe fuga seara la fel. Viata de medic. Era zicala aia cum ca : " Nu fa ce face preotul, fa ce zice el!". Cam asa si cu doctorii. Miscare 0. Stress pana in plafon. Astept primavara. Am devenit cinica. Acum am inteles si am acceptat ca nu poti sa ai nota 10 pe toate planurile. Am invatat ca uneori mai trebuie sa si pierzi. Si ca daca un lucru e stricat si nu mai merge, uneori nu merita reparat. Poate ca nu era facut sa mearga inca de la inceput. Si nu e vina nimanui ca tot ce arde cu flacara se mistuie tot atat de repede...



Recent am vorbit cu Ursii, prietenii mei din Cehia, m-au invitat la ei. Daca as putea, as zbura si in momentul asta. Dar nu se poate. Asa ca raman cu speranta ca ii voi revedea candva si ca ma voi umple din nou cu energie pozitiva din fantana lor nesecata.

Cum inteleg acum mai bine ca niciodata ce vroia sa zica profa de chimie din liceu cu "oamenii simpli".
Si ce bine inteleg acum ca uneori you have to let it go. If it's broken it was never meant to be.



"... I was the one who gave you everything
The one who took the fall
You were the one who would do anything
The one who can't recall..."
Calduri mari, mon chér!