Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.
Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!
No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!
Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.
Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"
Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.
Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.
