Am ajuns aproape la finalul celor 3 ani de internat. Final zbuciumat, cu suisuri si coborasuri, ca o EKG.
Ou il y a de la gêne il n'y a pas du plaisir.
Am de predat 1 raport de stagiu, 2 mémoire-uri si, poate, o teza plus 2 examene ( 1 practic si unul grila).
Uneori trebuie sa te lupti pt drepturile tale. Chiar daca drumul e lung si spinos. Si poate ar fi mai usor sa o lasi balta decat sa lupti. To be a coward is never an option! At least, that's how I've been thought.
Penultimul meu stagiu este cel de medicina de familie ( ceea ce este teoretic specialitatea mea). 6 luni, cate 2 luni la un practician. 2 ok. N° 3 = zero.
Sa ne concentram asupra lui 0 :
- artagos, suspicios ( adica nu esti de acord CU MINE?), fricos ( trebuie neaparat sa urmarim INTOTDEAUNA recomandarile, daca nu o sa ne trezim sigur cu un proces de malpraxis), xenofob ( ce ai spus? mai spui o data? nu inteleg ce spui!), pradator ( nu stii nimic/asta trebuia sa stii deja/nu pot sa te invat toata medicina...)
- un foarte bun doctor ca si cunostinte
- inteligenta emotionala 0 ( eu nu sunt aici ca iti rezolv tie problemele de cuplu!, the fuck...ce am zis eu si ce a inteles el)
- obsesivo-compulsiv : nu ai intrebari? nu ai intrebari? nu ai intrebari? ARGHHHHHHHHHH NU AM INTREBARI!
- un om langa care, in mod normal, nu mi-as fi petrecut mai mult de 10 minute.
Dar ce te faci cand trebuie sa petreci cu 0 2 luni din viata ta? Luni, marti, joi, vineri de la 8.30 la 17.30?
Numai cu el face 2 face, day by day by day...niciodata un minut nu mi s-a parut mai lung. La ora 9 fara un sfert ma uitam deja disperata la ceas!!!
Incerci sa te mulezi pe zero. Sa treci peste faptul ca te trezesti dimineata la 6 ca sa iei trenul o ora, ca seara ajungi franta la 8 acasa. Ca acasa nu te asteapta chiar Raiul. Ca ar trebui sa mai faci si alte treburi casnice. Sa asculti reprosuri sau sa nu asculti nimic. Sa te duci singura la somn pentru ca te culci prea repede, ca gainile. Dar tu ar trebui sa ignori toate astea si sa citesti recomandarile. Ar trebui sa nu mai faci garzi de sambata la urgente, numai ca nu zero o sa iti plateasca facturile. Pentru ca zero nu se gandeste ca pe tine nu te asteapta acasa hainele calcate, gunoiul dus, casa curata, mancarea calda, un sot si 2 copii. Ca poate tu nu ai familia aici sau ca ceea ce credeai tu ca va fi familia ta se destrama sub ochii tai. Si ca doare ca naiba. Depresia, tacerea, lacrimile, ar trebui sa inghiti totul si sa citesti recomandari. Pentru ca asta eviata ta. Medicina.
Am incercat si am esuat mizerabil. Pentru ca :
1) viata mea nu este Medicina, cel putin nu cea somatica
2) nu imi pot separa viata profesionala de cea privata
3) nu vorbesc limba maniacilor
4) I have balls and I shall not eat your crap!
Asa ca daca prima luna a fost o agonie continua din care am iesit convinsa ca si eu sunt un zero, ca nu stiu nimic din ceea ce tine de medicina celelalte 2 au fost de vis. Cu 2 doctori completi care au stiut sa ma aprecieze si sa ma faca sa evoluez. Atat de diferiti, dar atat de umani. Bon. Dupa cele 2 luni de miere m-am intors la zero. Ceilalti 2 mi-au zis : taci si inghite, nu spune nimic, asteapta sa treaca, e doar o luna.
Ei bine, a fost cea mai lunga luna din viata mea. A fost groaznic. In ultimele 3 saptamani cred ca nu am vb 20 de minute. Am plans de mai multe ori : de neputinta, de nervi, de frica.
Timp de 2 luni am avut insomnii, senzatii de greata si dureri de spate atroce. Un fel de somatizare a nefericirii mele sufletesti. A fost doliu. Dar asteaptam sa treaca.
Iar cand mi-a zis la sfarsit ca nu imi valideaza stagiul, am crezut ca lesin...din acealeasi motive : furie, neputinta...asta dupa ce incercasem sa ii explic lui zero ca in viata lucrurile nu sunt numai albe si negre. In fine, nu am avut cu cine.
Asa ca am facut, sfatuita de ceilalti 2 Dr., singurul lucru pe care il puteam face : o reclamatie la responsabilul de stagii. Miercurea viitoare am intalnire cu el si cu un Profesor, sper sa fie bine. O sa repet pentru a mia oara prin ce am trecut timp de 2 luni. Si sper sa se rezolve, sa nu trebuiasca sa repet cele 2 luni. In orice caz, le pot face in alta parte. Dar de ce sa le fac din cauza unui zero?
Nu de alta dar am obtinut postul mult visat de assistante généraliste en addictologie si nu as vrea sa il pierd dintr-o prostie. Ar trebui sa incep din Noiembrie.
Ca de fiecare data, o sa imi sustin cauza. Am emotii dar sper sa fie bine!
Dar de ce oare ceilalti au ales sa taca? Sa se lase calcati in picioare? Cred ca au fost atat de fericiti ca nu o sa il mai vada niciodata incat nu au mai zis nimic. But this is wrong! So wrong! Cati o sa mai terorizeze?
Asa ca deocamadata stau si astept, stau si privesc cum de sus totul e mai bine.
Colegii mei au fost ingroziti, socati de reactia mea, normala, if I might add.
Again, sunt oaia neagra :p trebuia, lili, de 3 ani nu am mai fost :p
" Well my goodness gracious let me tell you the news
My head's been wet with the midnight dew
I've been down on bended knee talkin' to the man from Galilee
He spoke to me in the voice so sweet
I thought I heard the shuffle of the angel's feet
He called my name and my heart stood still
When he said, "John go do My will!"
Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler,
The gambler,
The back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
You can run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Well you may throw your rock and hide your hand
Workin' in the dark against your fellow man
But as sure as God made black and white
What's done in the dark will be brought to the light..."
Cel mai rau este faptul ca m-a denigrat in fata celorlalti Dr., carora le-a spus ca sunt nula si ca sunt un pericol pentru pacienti! Moi! Care fac garzi singura la urgente pediatrice chirurgicale de 1 an. Care nu am avut niciodata probleme cu sefii mei sau cu personalul.
Eu nu pot sa inghit gogoasa. O sa i-o scuip in fata in cel mai legal mod cu putinta.
Asa sa imi ajute Dumnezeu!
Macar sa nu mai ia alti interni.
