Cu L. este o lunga poveste de prietenie si dragoste. Ne cunoastem de aproape 16 ani cred :) O viata de om. Inca de cand eram in generala. Este sufletul meu pereche. Alaturi de care am trecut prin bune si prin rele si impreuna cu care am avut suisuri si coborasuri. Cu ea am colindat Romania, cu ea mi-am impartit indragostelilele, visele, sperantele, mancarea, totul. Ea mi-a facut o zgarda cu STORM si o panza de paianjeni pe, pantaloni. Si stiu ca orice s-ar intampla Ea este mereu acolo. So close no matter how far.
Cam de 2 ani trecem amandoua prin perioade zbuciumate fie profesional fie sentimental si fiecare se lupta in felul ei sa cope with it. But I am proud because united we stand! Ieri a avut un cap mare de trecut dar eu cred ca l-a trecut cu bine si sunt sigura ca lucrurile se vor ameliora si vor revenii pe fagasul cel bun.
What unites us? Many, many memories but most of all our way ob being. We are proud and we don't swallow bullshit and we don't play the little servant. We like rock and roll. We like Vama Veche and Sighisoara and we don't like Braila :)) Si la 60 de ani o sa fumam impreuna!
Este simplu si greu sa mentii o relatie de prietenie atata vreme. Inevitabil multe date ale ecuatiei se schimba. Dar daca ramai infipt in real si esti sincer cu tine si cu persoana respectiva nimic nu te poate rata!
Asa ca mult curaj L. ! You can do it!
Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările
marți, 18 februarie 2014
duminică, 19 ianuarie 2014
you could be happy
... I hope you are!
... I'll never know!
Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.
In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.
Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.
Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".
Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.
Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!
Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.
It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!
... I'll never know!
Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.
In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.
Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.
Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".
Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.
Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!
Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.
It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!
marți, 4 iunie 2013
blue American
" I wrote this novel just for you
It sounds pretentious
But it's true!
That's why it's vulgar
That's why it's blue..."
you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!
" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"
" Just 19 and suckers dream
I guess I thought you had the flavour!"
Placebo, Placebo, Placebo!
again and again and again and again foo fighters!
"what if I say I'm not like the others?
what if I say I'm not just one of your plays!
you're the pretender
what if I say that I'll never surrender?"
Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.
All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.
Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.
Fumul de tigara se amesteca printre firavele raze de soare si simti ca inaintezi. Tragi cu nesat fumul in piept si iti trece pofta asta, love for lust. Uneori soarele se joaca prin parul tau iar tu vorbesti prostii. Ma rog, se juca. Acum nu ne mai vorbim. Nu cred ca e rau dar sa nu ignoram adevarul adevarat : nu ne vom uita niciodata. Asta a zis-o altcineva : "Copilasha, chiar daca tu o sa fii cu alti baieti iar eu alte fete noi 2 o sa fim mereu impreuna! Mada, ai inteles?"..."Da!" Cum sa nu inteleg cand eu credeam asta cu fiecare atom care se zbantuia brownian in mine? Si inca o mai cred.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!
It sounds pretentious
But it's true!
That's why it's vulgar
That's why it's blue..."
you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!
" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"
" Just 19 and suckers dream
I guess I thought you had the flavour!"
Placebo, Placebo, Placebo!
again and again and again and again foo fighters!
"what if I say I'm not like the others?
what if I say I'm not just one of your plays!
you're the pretender
what if I say that I'll never surrender?"
Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.
All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.
Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!
duminică, 2 iunie 2013
Sunday bloody Sunday
duminica, atunci cand nu fac asta :
fac asta :
si stii care e faza tare? ca imi plac amandoua. imi plac de mor!
fac asta :
si stii care e faza tare? ca imi plac amandoua. imi plac de mor!
This is when you say to yourself : it's not bad at all! I made it! Or at least I am on the right track ( if such thing exists).
People come and people go and now I embrace that! I am always open to new encounters, new travel friends. But the hardest part was letting go, not taking part!
miercuri, 13 februarie 2013
live and let die
makes you give in and try...live and let die!
my all time favourite song!
"Belinda was mine 'til the time that I found her Holdin' Jim And lovin' him Then Sue came along, loved me strong, that's what I thought Me and SueBut that died, too Don't know that I will but until I can find me A girl who'll stay and won't play games behind me I'll be what I am A solitary man I've had it to hear - being where love's a small word A part time thing A paper ring I know it's been done havin' one girl who loved you Right or wrong Weak or strong"
marți, 14 decembrie 2010
proiect pentru un viitor mai bun!vote for yourself!
vote for Anca.
pentru ca mai sunt si romani cu idei bune.
pentru ca trebuie sa evoluam, sa lasam in urma ochelarii de cal pe care invatamantul romanesc ii poarta.
deorece copiii au nevoie de noi.
iar Romania are nevoie de o schimbare in bine.
pentru ca picatura cu picatura se umple oceanul, eu votez proiectul Ancai!
aici il gasiti pe larg: http://clipedeinspiratie.ro/2010/12/14/centru-pentru-educa%C8%9Bie-non-formala-si-dezvoltarea-creativita%C8%9Bii/
pentru ca mai sunt si romani cu idei bune.
pentru ca trebuie sa evoluam, sa lasam in urma ochelarii de cal pe care invatamantul romanesc ii poarta.
deorece copiii au nevoie de noi.
iar Romania are nevoie de o schimbare in bine.
pentru ca picatura cu picatura se umple oceanul, eu votez proiectul Ancai!
aici il gasiti pe larg: http://clipedeinspiratie.ro/2010/12/14/centru-pentru-educa%C8%9Bie-non-formala-si-dezvoltarea-creativita%C8%9Bii/
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)