Duminica tihnita. Murakami. Soare.

si nu prea.

stau si ma uit la peretele alb din fata mea. pe el este un calendar cu mignoni. Unique, cu un minion imbracat intr-o haina de iarna, cu un bat care are atarnata la capat o bocceluta rosie cu puncte albe. Aceasta este imaginea lunii februarie 2016. Un mignon unic, pe cale sa plece. Asta imi aduce aminte de o replica din Madagascar(da, iubesc animatiile si de-abia astept sa vizionez Zootopia): "But I am unique!"(Marty, zebra), moment in care toate zebrele care beau apa din lac se intorc spre el si,cu acceasi expresie faciala, zic:"We're all unique!". Cam asa ma simt si eu, uneori.

Constienta de munca pe care o fac ma intreb constant care este limita dintre renuntare, resemnare, traire in prezent si multumire cu ceea ce am(si am destul de multe), aspiratie spre mai bine, mai mult, ambitie, lacomie si mediocritate. Cand cerem prea mult si cand ne multumim cu platitudini pentru ca "nu se poate mai mult"? Discutam despre asta cu Aurea, prietena mea din Mexic care actualmente isi continua PHD-ul in Amsterdam.
Adevarul este ca nu stiu ce sa cred. Constant invatata sa imi imping limitele mai departe si mai departe, cred ca ar trebui sa invat sa ma retrag cand ajung in momentul in care am dat ce am avut mai bun. Carcotasii ar putea spune ca se cheama renuntare, altii intelepciune.

Imi aduc aminte de ziua in care am renuntat la sah, in copilarie. Imi amintesc ca si cum ar fi astazi. Era o zi frumoasa de primavara, cu soare, cred ca aveam vreo 8 ani si le-am zis alor mei, hotarata:
"Eu nu mai vreau sa merg la sah!" 
"De ce, Mada?"
"Pentru ca nu imi place sa pierd. Si nu pot castiga mereu."
"ok. Dar stii, in viata, nu putem mereu sa castigam. Sigur nu mai vrei sa incerci, mami?"
"Sigur. Nu sunt pregatita sa pierd."

Problema este, dupa mine, faptul ca nu invatam niciodata sa pierdem. Cum naiba sa inveti sa pierzi? As zice ca acum accept cu gratie infrangerile si stiu sa ma retrag la timp dar inseamna oare asta ca am invatat sa pierd?! Sau ca m-am resemnat, ca am devenit un om plecat sub furtunile vietii si ca fetita care vroia totul a murit? Inseamna ca am murit? Ca now I settle for less than perfection?

Cum faci sa tragi o linie despartitoare nepartinitoare? Asa, ca sa iesi bine totusi, nu cu mandria sifonata.

El imi spunea ca asta e problema cu oamenii destepti, gandesc prea mult. Ca ar trebui sa traiasca mai mult momentul. Eu nu stiu daca ganditul te face neaparat un om (mai) destept. Ciuma timpurilor noastre este lipsa de gandire.

Si ma gandesc ca acum este momentul meu, momentul in care ma desprind cat mai lin posibil si plec. Pentru prima oara in viata mea, incerc sa nu creez valuri. Mi-am luat hotararea in liniste. A fost un drum sinuos, de luni si luni de zile si de nopti dar am convingerea ca am luat decizia buna.

Imi place tare mult cum scrie Haruki Murakami, mi se pare cusut pe inima cu fir de argint:
"Singur in crangul cimitirului, Sobolanul privea in gol prin parbriz. La cativa metrii in fata masinii, terenul se termina brusc, iar mai incolo se contopea cu intinderea intunecata a cerului, cu marea si cu strazile cufundate in noapte. Si-a
rezemat coatele de volan si privea nemiscat vazduhul. Tinea intre degete o tigara neaprinsa, trasand cu ea in aer desene coplicate si complet lipsite de semnificatie...

... Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am agsit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo treizeci de ani."

Haruki Murakami, "Pinball,1973"

Lumina asta calda care se revarsa in incapere imi da putere. Rocking chair-ul asta este tronul meu iar cartea-mi este sceptru. Am reusit unde altii au esuat. Am gresit unde altii au facut bine si am invatat. Chiar daca marai mereu cred ca m-am si maturizat, asa un pic.

Curios, poate, de data asta nu mai imi este absolut deloc frica de aspectul material al mutarii. De lasarea in urma a memoriilor, a lucrurilor materiale. Nu, de data asta voi pleca cu inima libera si cu aripile marg deschise. Ca un Phoenix. Pentru ca de data asta alegerea de a pleca mai departe imi apartine in totalitate. Nu plec din cauza banilor, a colegilor sau a conditiilor de lucru de toata jena din Romania. Nope. Plec pentru ca am nevoie de o pauza si asum asta pana in varful unghiilor. Asa ca acum incepe cautarea activa. Faza a2a. S-a terminat cu visarea serioasa. Am trecut la faza de actiune.

Bonzaiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Marble mountains, Vietnam, August 2015.

prison break. 2. metal heart.

Everyday I go to work I feel like going on a holiday 'cause I have to pass to the metal detector gate, like at the airport.

The annoying fact is that I have like 399998665 pairs of shoes and every effin one of them makes the detector beep. Every effin day! No matter what shoes I wear, no matter of the rainy/sunny weather I beep.

The strange fact is that even when I take off my shoes and my jacket I still ring sometimes.

I guess I must have an iron heart. I always supposed it was like that.
I've got 3 hearts and ones for sale.
Social distortion, we're all a social distortion.






Three hearts as one. Lion heart. Fearless heart. Never give up!

when in France

First commandment :
- trust I seek and I found in you!

Or 10 basics rules to survive in France (or the beginners guide to France) :
1) try to speak french even if you suck at it. learn the French ABC : Bonjour, s'il vous plaît, merci beaucoup, bon fin de journée/soirée, au revoir!
2) cross the street only when the light is RED
3) tip the waiter and treat it like shit. eye contact battle will always be there before taking your order and you must win it.
4) never ever try to get something done between 12h-14h (lunch break)
5) never ever yell at a person. this will just show them weakness and a huge lack of education (even if you are entitled to yell from the heart of your lungs!)
6) always smile and act polite even if you feel like stabbing someone
7) eat, eat, eat. there is nothing much that french people love and appreciate to do. after all it is a "gourmet" people
8) bring them peace offers like croissants (they're always a good start at a new working place)
9) you will not speak any other language or you will be banned
10) don't use sarcasm. they will never get it!

For further details I recommend reading  :

Stephen Clarke. It's not Platon or Socrate but it gets you closer to the French way of seeing the world.

TIR 28

" A doctor puts on his white coat to save lives, to fight death but once he takes it off he's vulnerable, just like anybody else. Human.
We're all gonna die. We don't get to say much on how or when BUT we do get to decide on how we're gonna live. So do it, decide!
Is this the live you wanna live?
Is this the person you wanna love?
Is this the best you can be?
Can you be stronger, kinder, more compassionate?
Decide. Breathe in, breathe out and decide. The waiting could kill you.
You make a decision and than the world has to turn. The consequences unfall out of your hands.
There is only one thing that seems to be clear in those moments, while you wait, whatever you chose will be wrong..."  G.A.

But make a choice and never regret it! 'cause the thing you once did was the thing that you wanted the most at that moment! So just live and let die!



Azi eram blocata in trafic intre 2 tiruri. Ma claxoneaza tirul din dreapta, ma uit in sus, un nene mustacios numai zambet iesit pe jumatate pe geamul TIRului imi facea cu mana in disperare, zambind. Avea numar de Romania, imi vazuse numarul de Brasov! Faith restored in humanity, it saved the day! Mi-a venit sa ma dau jos din masina, in mijlocul coloanei, sa il imbratisez! Dar in loc de asta am facut si eu entuziasta cu mana si i-am zambit frumos. Apoi am accelerat si l-am lasat in urma. Reach out and touch faith!

momentul prezent

Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat. 

Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.

Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara. 

Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete. 

Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.

Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici. 

Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.

Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.

Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par. 

Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.

Noi la concerte, la Iris, la Cargo.

Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.

Noi simplu.

Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.

Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.

Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.

Noi cantand, plangand, razand, fugind.

Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.

Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada. 

Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.

Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva. 

Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.

Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.

Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine. 

Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)

Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.

D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.

M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.

D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.

Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.

Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.

Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.

Alice freaca menta, as always.

T. face ceasuri.

D. e la Paris.

Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.

Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.

Viitorul mi-l imaginez mereu.

Visarea este starea mea de spirit! :)

Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!

hit the road!

I will go travel east next year. Eatern Asia I would like. A lot!
Daca nu o sa am destui bani, ceea ce este posibil, o sa o iau la talpa prin Europa, asa, vreo 2 luni :)
Si apoi o sa ma apuc de lucru. Asa cum stiu eu. Adica, serios. Pe viata si pe moarte. And nothing else will matter.



Jurnal. Duminica 21 Iulie 2013. Marea Caraibelor.

" Amprenta pasilor mei pe Ocean. Un vechi cantec portughez imi susura in urechea stanga. Un cantec de dor, de jale, de iertare, de doliu, de nou inceput. Va las aici, in Mare, iubiri pierdute sau poate parasite, abandonate. Va las sa va odihniti in tihna, mana in mana cu epavele demult adormite. Va iert, ma iert si va uit. Trec mai departe. Am invatat ce a fost de invatat, am iubit ce a fost de iubit si am lasat sa moara ce nu m-a mai facut sa cresc, in nici un sens. Totul este apa. Totul este praf de stele. Din Mare in Mare, din zare in zare, din Rasarit in Apus. >> Ce a fost si ce-a ramas, ca o furtuna, timpul face-un ultim pas. Ea ma minte, ne minte...ceru-n mine s-a rupt!>>  Cat de mult te-am iubit, nici nu stii. Vine, vine viata. Si se petrece, te intrece, te intoarce, te arunca si te prinde, ca un val. Din Pamant in Pamant. Rodeste, infloreste si uneste!
Doamne, cat de mult mi-am dorit sa ajung aici. Cum mi-ai descalcit tu visele si mi-ai dat exact ce am meritat si fix ce mi s-a potrivit. Uneori nu am inteles, deseori m-am revoltat iar apoi am lasat totul sa curga. Am inteles ca viata se intampla fie ca vrem, fie ca nu, cu noi sau fara noi.
Doamne, cat este de frumos! In ce lume minunata traim, fara sa ne dam seama. Ce sansa am! Ma simt binecuvantata si iubita. Un copil rasfatat al soartei. Where are we going? Where are we really going to?
Remember, remember, speranta nu moare. Totul se schimba, totul se preschimba. Uroburus.
And the hardest part was letting go, not taking part!
Daca ai un har, nu ii da drumul, urmeaza-ti inima! Don't you ever ever let it go.
Si atunci va aparea : amor de mi vida, el rey tormenta!"

J-1

in 12 ore trebuie sa fiu la aeroport si eu de-abia am ajuns in strasbourg.
c'est pas grave, intotdeauna am visat sa imi fac bagajele ca indiana jones, pe ultima suta de metri sa arunc totul in valiza! si asta cred ca o sa si fac! de fapt, asta sunt pe cale sa fac!

muy tranquila! yes...avion, cafea, lonely planet, croaziera...ihaaaa! te gandesti ca au meritat toti neuronii arsi la urgente si toate noptile nedormite.


asa ca vacanta placuta mie! o sa incerc sa va incant cu ceva poze as I go by!

blue American

" I wrote this novel just for you
  It sounds pretentious
  But it's true!
  That's why it's vulgar
   That's why it's blue..."

you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!



" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"



" Just 19 and suckers dream
  I guess I thought you had the flavour!"




Placebo, Placebo, Placebo!





again and again and again and again foo fighters!

"what if I say I'm not like the others?
 what if I say I'm not just one of your plays!
 you're the pretender
 what if I say that I'll never surrender?"

Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.

All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.

Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.

Fumul de tigara se amesteca printre firavele raze de soare si simti ca inaintezi. Tragi cu nesat fumul in piept si iti trece pofta asta, love for lust. Uneori soarele se joaca prin parul tau iar tu vorbesti prostii. Ma rog, se juca. Acum nu ne mai vorbim. Nu cred ca e rau dar sa nu ignoram adevarul adevarat : nu ne vom uita niciodata. Asta a zis-o altcineva : "Copilasha, chiar daca tu o sa fii cu alti baieti iar eu alte fete noi 2 o sa fim mereu impreuna! Mada, ai inteles?"..."Da!" Cum sa nu inteleg cand eu credeam asta cu fiecare atom care se zbantuia brownian in mine? Si inca o mai cred.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!

brooke fraser

deci, DA :)))

bun ziua 0. momentul 0.

blondul se platineaza in timp.

ok.

regim inceput si mentinut. rezultate bune dar vrem mai mult.

so...ce fac fetele cand regimul nu mai ajunge?

se decid sa mearga la sala.

bun. alegerea unei sali necesita o incrcancenare a neuronilor care poate dura pana la 3 saptamani.

attention! nu vorbim aici de pitzipoance. vorbim de 2 fete normale.

buuuuuuuuuuun.

1. locatia ?...nu la mai mult de 20 de min de mers pe jos/tramvai

2. ce ofera sala?...esentialul...PISCINA si BANDA DE ALERGAT

3. cum sunt vestiarele?...ca daca sunt 20 de gagici pe/m2 non, merci, c'est bon!

4. cat costa abonamentul?...ca daca e peste 50 de euro adion si n-am cuvinte!

5. ce fel de muzica au?...ca daca au buntzi buntzi sau habibi habiba nu mergem.

6. timp nelimitat la orice program?

okkkkkkkkkkk, am crezut ca nu se mai termina algerea salii. Intr-un final am gasit una. Miercuri incepem, il luam si pe C cu noi ca sa aiba cine sa ne incurajeze :p

Si dupa toate astea am ajuns la cz ca fetele sunt complicate! Slava Domnului ca am cazut de acord si ca incepem...sa vedem acum ce o sa iasa!

In alta viata

and that full bellied moon she's shining on me

she pulls on this heart like she's pulls on the sea

well you were a dancer, I was a rag

THE SONG IN MY HEAD WAS ALL THAT I HAD

Hope was a letter I never could send

LOVE WAS A COUNTRY WE COULDN'T DEFEND

Well you were a magazine

I was a plane jane

Just walking the sidewalks all covered in rain

Love to just get into your storyes

Just me and all of my jane plane glory!

it's been just one dream

we're livin' in

but you're still

and you're bright

and you're quiet

in the heart of it!

" Suntem doi si singuri, si-n loc de inima ne bate luna." Nichita Stanescu

wanted!

wanted dead or alive for piracy!

kingdom of great britain.

wanted : Captain STORM and Sailor leader Akward!

Reward : 150.000 gold coins.

They were last seen in a shit dump called Mulhouse but captain Storm is sailing to the country of all possibilityes tomorrow. Anchor up at 7 A.M. as in AWESOME MORNING!

aRGHHHHHHHHHHHHHHH...LET`S STEAL THE WAVES PIRATES!

ugly

nu există decât oameni cu suflet urât!

sunt fericită. muncesc pe brânci dar când văd că pacienții mei sunt bine, că sunt mulțumiți și că îi pot ajuta. nu există nimic mai frumos pe lumea asta decât un : "Vă mulțumesc din suflet doamna doctor!"

Da, meseria mea rulează, chiar dacă uneori este al naibii de greu.

Dar am început să mă obișnuiesc să ajung seara acasă mai târziu decât prevede legea pentru că știu ca la sfărșitul zilei sunt cu un pas mai aproape de adictologie! Azi mi-am revăzut un pacient, a venit cu soția la ginecolog și, surpriză, ginecologa eram eu, adică adictologul lui... it was nice, he was doing fine and he was happy!

Nu există profesii urâte și nici ghinion! Viața ți-o construiești singur. Tu și cu tine. Normal că este mai ușor să dăm vina pe alții, pe sistem, pe ghinion dar adevărul este unul singur, there is no other guilty one but you!

30 Mai 2011