First commandment :
- trust I seek and I found in you!
Or 10 basics rules to survive in France (or the beginners guide to France) :
1) try to speak french even if you suck at it. learn the French ABC : Bonjour, s'il vous plaît, merci beaucoup, bon fin de journée/soirée, au revoir!
2) cross the street only when the light is RED
3) tip the waiter and treat it like shit. eye contact battle will always be there before taking your order and you must win it.
4) never ever try to get something done between 12h-14h (lunch break)
5) never ever yell at a person. this will just show them weakness and a huge lack of education (even if you are entitled to yell from the heart of your lungs!)
6) always smile and act polite even if you feel like stabbing someone
7) eat, eat, eat. there is nothing much that french people love and appreciate to do. after all it is a "gourmet" people
8) bring them peace offers like croissants (they're always a good start at a new working place)
9) you will not speak any other language or you will be banned
10) don't use sarcasm. they will never get it!
For further details I recommend reading :
Stephen Clarke. It's not Platon or Socrate but it gets you closer to the French way of seeing the world.
Se afișează postările cu eticheta solitary man. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta solitary man. Afișați toate postările
sâmbătă, 7 decembrie 2013
when in France
Etichete:
always somewhere
,
calator in timp
,
ceai de inimi
,
France
,
francezi
,
i heard of a girl
,
imagine
,
immigrant
,
solitary man
,
valerie
,
wonderlust king
joi, 8 august 2013
hit the road!
I will go travel east next year. Eatern Asia I would like. A lot!
Daca nu o sa am destui bani, ceea ce este posibil, o sa o iau la talpa prin Europa, asa, vreo 2 luni :)
Si apoi o sa ma apuc de lucru. Asa cum stiu eu. Adica, serios. Pe viata si pe moarte. And nothing else will matter.
Jurnal. Duminica 21 Iulie 2013. Marea Caraibelor.
" Amprenta pasilor mei pe Ocean. Un vechi cantec portughez imi susura in urechea stanga. Un cantec de dor, de jale, de iertare, de doliu, de nou inceput. Va las aici, in Mare, iubiri pierdute sau poate parasite, abandonate. Va las sa va odihniti in tihna, mana in mana cu epavele demult adormite. Va iert, ma iert si va uit. Trec mai departe. Am invatat ce a fost de invatat, am iubit ce a fost de iubit si am lasat sa moara ce nu m-a mai facut sa cresc, in nici un sens. Totul este apa. Totul este praf de stele. Din Mare in Mare, din zare in zare, din Rasarit in Apus. >> Ce a fost si ce-a ramas, ca o furtuna, timpul face-un ultim pas. Ea ma minte, ne minte...ceru-n mine s-a rupt!>> Cat de mult te-am iubit, nici nu stii. Vine, vine viata. Si se petrece, te intrece, te intoarce, te arunca si te prinde, ca un val. Din Pamant in Pamant. Rodeste, infloreste si uneste!
Doamne, cat de mult mi-am dorit sa ajung aici. Cum mi-ai descalcit tu visele si mi-ai dat exact ce am meritat si fix ce mi s-a potrivit. Uneori nu am inteles, deseori m-am revoltat iar apoi am lasat totul sa curga. Am inteles ca viata se intampla fie ca vrem, fie ca nu, cu noi sau fara noi.
Doamne, cat este de frumos! In ce lume minunata traim, fara sa ne dam seama. Ce sansa am! Ma simt binecuvantata si iubita. Un copil rasfatat al soartei. Where are we going? Where are we really going to?
Remember, remember, speranta nu moare. Totul se schimba, totul se preschimba. Uroburus.
And the hardest part was letting go, not taking part!
Daca ai un har, nu ii da drumul, urmeaza-ti inima! Don't you ever ever let it go.
Si atunci va aparea : amor de mi vida, el rey tormenta!"
Daca nu o sa am destui bani, ceea ce este posibil, o sa o iau la talpa prin Europa, asa, vreo 2 luni :)
Si apoi o sa ma apuc de lucru. Asa cum stiu eu. Adica, serios. Pe viata si pe moarte. And nothing else will matter.
Jurnal. Duminica 21 Iulie 2013. Marea Caraibelor.
" Amprenta pasilor mei pe Ocean. Un vechi cantec portughez imi susura in urechea stanga. Un cantec de dor, de jale, de iertare, de doliu, de nou inceput. Va las aici, in Mare, iubiri pierdute sau poate parasite, abandonate. Va las sa va odihniti in tihna, mana in mana cu epavele demult adormite. Va iert, ma iert si va uit. Trec mai departe. Am invatat ce a fost de invatat, am iubit ce a fost de iubit si am lasat sa moara ce nu m-a mai facut sa cresc, in nici un sens. Totul este apa. Totul este praf de stele. Din Mare in Mare, din zare in zare, din Rasarit in Apus. >> Ce a fost si ce-a ramas, ca o furtuna, timpul face-un ultim pas. Ea ma minte, ne minte...ceru-n mine s-a rupt!>> Cat de mult te-am iubit, nici nu stii. Vine, vine viata. Si se petrece, te intrece, te intoarce, te arunca si te prinde, ca un val. Din Pamant in Pamant. Rodeste, infloreste si uneste!
Doamne, cat de mult mi-am dorit sa ajung aici. Cum mi-ai descalcit tu visele si mi-ai dat exact ce am meritat si fix ce mi s-a potrivit. Uneori nu am inteles, deseori m-am revoltat iar apoi am lasat totul sa curga. Am inteles ca viata se intampla fie ca vrem, fie ca nu, cu noi sau fara noi.
Doamne, cat este de frumos! In ce lume minunata traim, fara sa ne dam seama. Ce sansa am! Ma simt binecuvantata si iubita. Un copil rasfatat al soartei. Where are we going? Where are we really going to?
Remember, remember, speranta nu moare. Totul se schimba, totul se preschimba. Uroburus.
And the hardest part was letting go, not taking part!
Daca ai un har, nu ii da drumul, urmeaza-ti inima! Don't you ever ever let it go.
Si atunci va aparea : amor de mi vida, el rey tormenta!"
Etichete:
1000 de chipuri
,
be yourself
,
beaches
,
călător în timp
,
heart mechanics
,
holidays
,
i heard of a girl
,
insulele grenadine
,
johnny cash
,
live and let die
,
Martinica
,
solitary man
,
vacanta
miercuri, 17 iulie 2013
pentru tine...
Am plecat pentru ca oricum nu mai eram acolo. Am plecat pentru ca nu pot sa stau intr-un loc, sa apartin cuiva, nu am astampar. Ce mult te-am iubit, nici nu stii! Si nu am mintit! Mai degraba m-am mintit pe mine decat pe tine.
O sa imi amintesc mereu ochii tai frumosi si tristi, imbratisarile stranse, 25 ul, castanele, diminetile albe, lenese, cu perdelele trase, camera roz, camera nostra, lumea noastra in lume, concertele, mana-n mana, ochi in ochi, nights on fire, libelule, cranii, sperante soptite in vantul rece, prin iarna nemiloasa, dragostea neconditionata, fluturii in stomac, mainile tale frumoase pe fata mea.
O sa imi amintesc mereu depresia, expresia goala din ochii tai frumosi, cadenta inimii tale zbatandu-se in cusca, neincrederea, ezitarea, ura, dorul, distanta, indoiala din tine, izolarea, tacerea, furia.
For what it's worth : I never doubt! Pana in dimineata in care am descoperit toate lucrurile acestea + faptul ca nu mai eram acolo. M-ai indepartat usor, usor, dar hotarat cu greutatea sentimentelor tale. Totul dus la extrem. Asa ca m-am tot gandit cum sa retes bornagicul rupt. Desi stiam ca ce e rupt e rupt si dus si nu se mai intoarce. Dar am incercat pana la epuizare. Apoi am renuntat. Oricum, nu mai eram acolo. Te vedeam cum simti asta, cum aluneci pe apele intunecate intins pe o pluta firava, de vise. Nu am putut sa vad viitorul in 2 si atunci mi-am pus jos bratele. But then again I never lied. Am plans pentru noi, peste noi, dupa noi. Ceru-n mine s-a rupt. So close no matter how far! Iar cand te-am condus la aeroport am crezut ca o sa ma prabusesc, ca nu o sa ma mai ridic de pe jos. Dar nu am zis nimic. M-am intors si am plecat, as I always did.
No regrets now, le-am pus pe toate intr-o sticla si le-am aruncat in mare.
Pentru ca eu am un singur drum, cel al inimii. Cer si mi se da. Acum am invatat sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc. Nu imi e frica. Viitorul este suma actiunilor noastre. Totul curge, trebuie sa ne lasam purtati pe drumul nostru. Intr-un final, vom ajunge unde trebuie : tu, eu, toata lumea.
Si iti doresc numai bine, sa iti gasesti drumul si lumina, sa dai drumul la incrancenare, sa ierti si sa te ierti.
Te imbratisez asa cum numai o libelula poate imbratisa un om, inainte sa...moara ( omu' si/libelula).
O sa imi amintesc mereu ochii tai frumosi si tristi, imbratisarile stranse, 25 ul, castanele, diminetile albe, lenese, cu perdelele trase, camera roz, camera nostra, lumea noastra in lume, concertele, mana-n mana, ochi in ochi, nights on fire, libelule, cranii, sperante soptite in vantul rece, prin iarna nemiloasa, dragostea neconditionata, fluturii in stomac, mainile tale frumoase pe fata mea.
O sa imi amintesc mereu depresia, expresia goala din ochii tai frumosi, cadenta inimii tale zbatandu-se in cusca, neincrederea, ezitarea, ura, dorul, distanta, indoiala din tine, izolarea, tacerea, furia.
For what it's worth : I never doubt! Pana in dimineata in care am descoperit toate lucrurile acestea + faptul ca nu mai eram acolo. M-ai indepartat usor, usor, dar hotarat cu greutatea sentimentelor tale. Totul dus la extrem. Asa ca m-am tot gandit cum sa retes bornagicul rupt. Desi stiam ca ce e rupt e rupt si dus si nu se mai intoarce. Dar am incercat pana la epuizare. Apoi am renuntat. Oricum, nu mai eram acolo. Te vedeam cum simti asta, cum aluneci pe apele intunecate intins pe o pluta firava, de vise. Nu am putut sa vad viitorul in 2 si atunci mi-am pus jos bratele. But then again I never lied. Am plans pentru noi, peste noi, dupa noi. Ceru-n mine s-a rupt. So close no matter how far! Iar cand te-am condus la aeroport am crezut ca o sa ma prabusesc, ca nu o sa ma mai ridic de pe jos. Dar nu am zis nimic. M-am intors si am plecat, as I always did.
No regrets now, le-am pus pe toate intr-o sticla si le-am aruncat in mare.
Pentru ca eu am un singur drum, cel al inimii. Cer si mi se da. Acum am invatat sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc. Nu imi e frica. Viitorul este suma actiunilor noastre. Totul curge, trebuie sa ne lasam purtati pe drumul nostru. Intr-un final, vom ajunge unde trebuie : tu, eu, toata lumea.
Si iti doresc numai bine, sa iti gasesti drumul si lumina, sa dai drumul la incrancenare, sa ierti si sa te ierti.
Te imbratisez asa cum numai o libelula poate imbratisa un om, inainte sa...moara ( omu' si/libelula).
Etichete:
1000 de chipuri
,
a song for the lovers
,
furtuna
,
lust for love
,
omu` si libelula
,
secret smile
,
selah sue
,
solitary man
,
vise
,
wings
vineri, 17 mai 2013
these are my patients
" Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?
I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroine?"
Dupa mine exista 3 filme epice care ajuta oarecum la intelegerea adictiei, 2 dintre ele mai serioase.
1) trainspotting ( 1996)
2) requiem for a dream ( 2000)
3) how high ( 2001).
Pe al 3 lea l-am vazut cu L. la mare, cu M. In epoca in care am descoperit si luna amara si tapinarii si ipr si multeeeeeeeeee altele...este o comedie si atat ( desi...I need moeny! head! neeeeeeeeeext!).
Celelalte 2 te pun cel putin pe ganduri.
Just watch them and we'll talk afterwards.
Etichete:
1000 de chipuri
,
addictology
,
for what is worth
,
how high
,
hurt
,
johhny cash
,
ma galaxie
,
music.videos
,
prietenia
,
requiem for a dream
,
solitary man
,
space traveler
,
the road
,
trailer
,
trainspotting
joi, 7 martie 2013
zero
Am ajuns aproape la finalul celor 3 ani de internat. Final zbuciumat, cu suisuri si coborasuri, ca o EKG.
Ou il y a de la gêne il n'y a pas du plaisir.
Am de predat 1 raport de stagiu, 2 mémoire-uri si, poate, o teza plus 2 examene ( 1 practic si unul grila).
Uneori trebuie sa te lupti pt drepturile tale. Chiar daca drumul e lung si spinos. Si poate ar fi mai usor sa o lasi balta decat sa lupti. To be a coward is never an option! At least, that's how I've been thought.
Penultimul meu stagiu este cel de medicina de familie ( ceea ce este teoretic specialitatea mea). 6 luni, cate 2 luni la un practician. 2 ok. N° 3 = zero.
Sa ne concentram asupra lui 0 :
- artagos, suspicios ( adica nu esti de acord CU MINE?), fricos ( trebuie neaparat sa urmarim INTOTDEAUNA recomandarile, daca nu o sa ne trezim sigur cu un proces de malpraxis), xenofob ( ce ai spus? mai spui o data? nu inteleg ce spui!), pradator ( nu stii nimic/asta trebuia sa stii deja/nu pot sa te invat toata medicina...)
- un foarte bun doctor ca si cunostinte
- inteligenta emotionala 0 ( eu nu sunt aici ca iti rezolv tie problemele de cuplu!, the fuck...ce am zis eu si ce a inteles el)
- obsesivo-compulsiv : nu ai intrebari? nu ai intrebari? nu ai intrebari? ARGHHHHHHHHHH NU AM INTREBARI!
- un om langa care, in mod normal, nu mi-as fi petrecut mai mult de 10 minute.
Dar ce te faci cand trebuie sa petreci cu 0 2 luni din viata ta? Luni, marti, joi, vineri de la 8.30 la 17.30?
Numai cu el face 2 face, day by day by day...niciodata un minut nu mi s-a parut mai lung. La ora 9 fara un sfert ma uitam deja disperata la ceas!!!
Incerci sa te mulezi pe zero. Sa treci peste faptul ca te trezesti dimineata la 6 ca sa iei trenul o ora, ca seara ajungi franta la 8 acasa. Ca acasa nu te asteapta chiar Raiul. Ca ar trebui sa mai faci si alte treburi casnice. Sa asculti reprosuri sau sa nu asculti nimic. Sa te duci singura la somn pentru ca te culci prea repede, ca gainile. Dar tu ar trebui sa ignori toate astea si sa citesti recomandarile. Ar trebui sa nu mai faci garzi de sambata la urgente, numai ca nu zero o sa iti plateasca facturile. Pentru ca zero nu se gandeste ca pe tine nu te asteapta acasa hainele calcate, gunoiul dus, casa curata, mancarea calda, un sot si 2 copii. Ca poate tu nu ai familia aici sau ca ceea ce credeai tu ca va fi familia ta se destrama sub ochii tai. Si ca doare ca naiba. Depresia, tacerea, lacrimile, ar trebui sa inghiti totul si sa citesti recomandari. Pentru ca asta eviata ta. Medicina.
Am incercat si am esuat mizerabil. Pentru ca :
1) viata mea nu este Medicina, cel putin nu cea somatica
2) nu imi pot separa viata profesionala de cea privata
3) nu vorbesc limba maniacilor
4) I have balls and I shall not eat your crap!
Asa ca daca prima luna a fost o agonie continua din care am iesit convinsa ca si eu sunt un zero, ca nu stiu nimic din ceea ce tine de medicina celelalte 2 au fost de vis. Cu 2 doctori completi care au stiut sa ma aprecieze si sa ma faca sa evoluez. Atat de diferiti, dar atat de umani. Bon. Dupa cele 2 luni de miere m-am intors la zero. Ceilalti 2 mi-au zis : taci si inghite, nu spune nimic, asteapta sa treaca, e doar o luna.
Ei bine, a fost cea mai lunga luna din viata mea. A fost groaznic. In ultimele 3 saptamani cred ca nu am vb 20 de minute. Am plans de mai multe ori : de neputinta, de nervi, de frica.
Timp de 2 luni am avut insomnii, senzatii de greata si dureri de spate atroce. Un fel de somatizare a nefericirii mele sufletesti. A fost doliu. Dar asteaptam sa treaca.
Iar cand mi-a zis la sfarsit ca nu imi valideaza stagiul, am crezut ca lesin...din acealeasi motive : furie, neputinta...asta dupa ce incercasem sa ii explic lui zero ca in viata lucrurile nu sunt numai albe si negre. In fine, nu am avut cu cine.
Asa ca am facut, sfatuita de ceilalti 2 Dr., singurul lucru pe care il puteam face : o reclamatie la responsabilul de stagii. Miercurea viitoare am intalnire cu el si cu un Profesor, sper sa fie bine. O sa repet pentru a mia oara prin ce am trecut timp de 2 luni. Si sper sa se rezolve, sa nu trebuiasca sa repet cele 2 luni. In orice caz, le pot face in alta parte. Dar de ce sa le fac din cauza unui zero?
Nu de alta dar am obtinut postul mult visat de assistante généraliste en addictologie si nu as vrea sa il pierd dintr-o prostie. Ar trebui sa incep din Noiembrie.
Ca de fiecare data, o sa imi sustin cauza. Am emotii dar sper sa fie bine!
Dar de ce oare ceilalti au ales sa taca? Sa se lase calcati in picioare? Cred ca au fost atat de fericiti ca nu o sa il mai vada niciodata incat nu au mai zis nimic. But this is wrong! So wrong! Cati o sa mai terorizeze?
Asa ca deocamadata stau si astept, stau si privesc cum de sus totul e mai bine.
Colegii mei au fost ingroziti, socati de reactia mea, normala, if I might add.
Again, sunt oaia neagra :p trebuia, lili, de 3 ani nu am mai fost :p
" Well my goodness gracious let me tell you the news
My head's been wet with the midnight dew
I've been down on bended knee talkin' to the man from Galilee
He spoke to me in the voice so sweet
I thought I heard the shuffle of the angel's feet
He called my name and my heart stood still
When he said, "John go do My will!"
Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler,
The gambler,
The back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
You can run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Well you may throw your rock and hide your hand
Workin' in the dark against your fellow man
But as sure as God made black and white
What's done in the dark will be brought to the light..."
Cel mai rau este faptul ca m-a denigrat in fata celorlalti Dr., carora le-a spus ca sunt nula si ca sunt un pericol pentru pacienti! Moi! Care fac garzi singura la urgente pediatrice chirurgicale de 1 an. Care nu am avut niciodata probleme cu sefii mei sau cu personalul.
Eu nu pot sa inghit gogoasa. O sa i-o scuip in fata in cel mai legal mod cu putinta.
Asa sa imi ajute Dumnezeu!
Macar sa nu mai ia alti interni.
joi, 28 februarie 2013
post garda
Etichete:
1000 de chipuri
,
metallica
,
pink floyd
,
secret smile
,
solitary man
,
somewhere only we know
miercuri, 13 februarie 2013
live and let die
makes you give in and try...live and let die!
my all time favourite song!
"Belinda was mine 'til the time that I found her Holdin' Jim And lovin' him Then Sue came along, loved me strong, that's what I thought Me and SueBut that died, too Don't know that I will but until I can find me A girl who'll stay and won't play games behind me I'll be what I am A solitary man I've had it to hear - being where love's a small word A part time thing A paper ring I know it's been done havin' one girl who loved you Right or wrong Weak or strong"
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)