Profesoara de limba si literatura romana, in Brasov.
Sambata, 26 Decembrie 2016, s-a stins din viata Dna Itu, in apartamentul ei din Brasov. Singura.
Pentru multi oameni este doar un nume.
Mie mi-a fost a2a mama, la egalitate cu Alina(prietena ei cea mai buna si matusa mea drag, secerata de un neoplasm acum 5 ani).
Le-am pierdut pe amandoua, in timp ce eu eram in plina lupta pentru ascensiune, departe, in tara decadentei si a modei.
O mare parte din omul care sunt astazi le-o datorez lor. Dna Itu a fost modelul meu feminin de eleganta si de idealism. Femeia independenta, prin excelenta. Cu ea si prin ea am indragit tot ce inseamna moda. Ea m-a pregatit ani intregi pentru olimpiadele de limba romana si pentru viata.
Am crezut,naiv, ca si in acest an o voi revedea in fata unei cesti de cafea la Bistro de l”Arte, ca in fiecare an cand veneam in Romania. Ca sa ne tesem firul povestii de unde il lasasem ultima oara. Anul acesta norocul meu si suferinta ei s-au terminat. Nu m-a mai asteptat vocea ei inconfundabila, plina de bucurie sincera la capatul firului:„Madalinaaaa, esti in Romania!„
Steaua mea s-a stins in deplina discretie pe 26 Decembrie, asa cum a si trait.
Am 3 inimi si una a murit astazi(Alina si Dna Itu au fost una). Mi-au ma ramas 2.
Dar lumea a pierdut un om stralucit(or), un model de integritate si gust cum astazi rar se mai fabrica. Si anul acesta se va termina in intuneric si in durere.
Dna Itu, va iubesc simplu si frumos. Imi lipsiti. Si doare.
Nu pot decat sa sper ca acum sunteti cu Alina, intr-un loc mai bun.
A dumneavostra,
Madalinuța
Se afișează postările cu eticheta infinita tristeza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta infinita tristeza. Afișați toate postările
sâmbătă, 2 ianuarie 2016
joi, 20 iunie 2013
meanwhile
while I was here, with my patients...which I love!...in Brasov was this :
united we stand, divided we fall but my heart no habla ingles!
united we stand, divided we fall but my heart no habla ingles!
Etichete:
1000 de chipuri
,
brasov
,
călător în timp
,
dor
,
infinita tristeza
,
mecanica inimii
,
muzeul casa muresenilor
,
Muzica
,
pian
,
Romanica
duminică, 12 mai 2013
let's roll and rock one more week!
din ciclul " pe vremea mea cantecele erau complexe..."
"... Tidal waves don't beg forgiveness
Crashed and on their way
Father he enjoyed collisions; others walked away
A snowflake falls in may.
And the doors are open now as the bells are ringing out
'Cause the man of the hour is taking his final bow
Goodbye for now.
Nature has its own religion; gospel from the land
Father ruled by long division, young men they pretend
Old men comprehend.
And the sky breaks at dawn; shedding light upon this town
They'll all come around
Cause the man of the hour is taking his final bow
Good bye for now.
And the road
The old man paved
The broken seems along the way
The rusted signs, left just for me
He was guiding me, love, his own way
Now the man of the hour is taking his final bow
As the curtain comes down
I feel that this is just goodbye for now..."
Etichete:
bright
,
fly away
,
for what is worth
,
furtuna
,
happy
,
hardest part
,
heart mechanics
,
infinita tristeza
,
ma galaxie
,
man of the hour
,
music video
,
negru pe alb
,
pearl jam
duminică, 15 aprilie 2012
demult
melodia asta revine ciclic în viața mea și nu sunt mândră de asta dar se pare că nu pot influența acest lucru așa cum nu pot împiedica destinul durerii și al lungului meu șir de puncte de întrebare și de exclamare în dragoste.
într-o zi o să scriu o carte despre asta și o să devin un rock star.
ah, stai așa, sunt deja un rock star!
tot zbor, tot zbor, viața începe iar!
și doare și doare și doare să mă-ngrop între voi, cenușe gri dorian, spălată de ploi, am oasele rupte în somn, violent, sunt o lună amară ce se stinge încet, ce ai stins-o încet mai exact!
Etichete:
eu rad cand imi vine sa plang
,
infinita tristeza
,
on how life is
sâmbătă, 14 aprilie 2012
nintendo
you don`t get a second chance, life is no nintendo game.
dai si primesti.
deci daca dai nimic primesti nimic.
why do all good thing go to an end?
marți, 6 martie 2012
rău
unii oameni sunt mici la suflet și răi.
răi, rai.
dar ce poți face când numai o literă separă rai-ul de rău? de ce nu putem stăpâni răul? de ce îl lăsăm să iasă la suprafață? de ce ne place să umilim? en fin. apa trece pietrele rămân.
vă doresc numai bine domnule ginecolog și să fiți tratat așa cum m-ați tratat pe mine astăzi și când v-o fi mai bine să vă fie cum mi-a fost mie astăzi!
nimic, swallow your pride and say that you will never be like this when you will grow up!
se spune că oamenii care nu fumează sunt copii, atunci o să fiu copil mereu! marfă!
Etichete:
bad day
,
infinita tristeza
,
into the wild
,
linger
,
music video
,
on how life is
,
the cranberries
marți, 25 octombrie 2011
soins palliatifs
photo from "we heart it"Mai pe romaneste ingrijire terminala. Adica ceva ce eu nu as putea face niciodata.
Pe scurt, de cand a plecat seful in vacanta este un haos total. Am cazuri parca mult mai complicate decat inainte si sunt lasata cam de capul meu. Ceea ce e formator dar uneori mi-ar prinde bine un sfat. Colega mea e in concediu si e mai greu.
Am o pacienta X de 50 de ani cu leiomiosarcom uterin mestastazat ( cancer care si-a intins radacinile in tot organismul). Cand a venit la mine pe sectie pentru punctie pleurala am fost optimista. Da, facem, dregem o sa fie bine. Pana cand i-au scazut plachetele la 20.000. Orice interventie e imposibila, riscul hemoragiei, fiind mult prea mare. Am transfuzat-o, se agata de mine in fiecare dimineata..."dar o sa respir mai bine,nu? doar nu o sa dureze asta toata viata!!!" Iar mie imi vine sa urlu, cu lacrimile in ochi, cu nodul in gat, fiindca stiu ca nu pot face NIMIC. Numai sa o "acompaniez", adica sa ii dau morfina si sa astept sa moara. Probabil ca asta e frustrarea cea mai mare a unui medic, pentru mine e sigur. Sa stai acolo, sa vezi cum se stinge. Doar nu a gresit cu nimic mai mult decat alti oameni. E doar un om printre altii. Doar ca unul care probabil nu va mai atinge anul nou.
Si in fiecare dimineata ma duc sa o vad, cu gheara in inima dar cu un zambet incurajator pe buze. "De maine incepem masajul de drenaj limfatic." Imi zambeste si imi multumeste. Eu imi bag picioarele in ea de viata si imi vine sa dau cu ce apuc in zid. Ies zambind din camera. Ma duc la baie si plang. Dupa 3 minute o iau de la capat. Maine ma asteapta din nou mana de om plesuv cu speranta in ochi. Iar eu sunt moartea care zambeste, oricum nu poate face nimic altceva.
"Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi."
Emil Cioran în Pe culmile disperării
"Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor."
Emil Cioran în Pe culmile disperării
"Sunt lacrimi care sfredelesc pământul şi răsar ca aştrii pe alte ceruri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre?"
Emil Cioran în Pe culmile disperării
Was letting go, not taking part
Was the hardest part
And the strangest thing
Was waiting for that bell to ring
It was the strangest start
I could feel it go down
Bittersweet, I could taste in my mouth
Silver lining the cloud
Oh and I
I wish that I could work it out
And the hardest part
Was letting go, not taking part
You really broke my heart
And I tried to sing
But I couldn't think of anything
And that was the hardest part
I could feel it go down
You left the sweetest taste in my mouth
You're a silver lining the clouds
Oh and I
Oh and I
I wonder what it's all about
I wonder what it's all about
Everything I know is wrong
Everything I do, it's just comes undone
And everything is torn apart
Oh and it's the hardest part
That's the hardest part
Yeah that's the hardest part
That's the hardest part."
Coldplay "the hardest part"
Etichete:
believe in me
,
ceai de inimi
,
eu
,
hardest part
,
infinita tristeza
,
mind mechanics
,
where is my mind
luni, 10 octombrie 2011
ieri,azi,maine
drumul egal al fiecarei zile.
mai sar un gard,
ma plimb pe cararea,
strajuita de pomi inalti cu frunze colorate,
in fata mea e covor multicolor de suflete,
cararea merge drept si implacabil,
but I can`t see his end,
they say this is the beauty of life.
We’re walking in the air
We’re floating in the moonlit sky
The people far below are sleeping as we fly
I´m holding very tight
I’m riding in the midnight blue
I’m finding I can fly so high above with you
Far across the world
The villages go by like dreams
The rivers and the hills
The forests and the streams
Children gaze open mouth
Taken by surprise
Nobody down below believes their eyes
We’re surfing in the air
We’re swimming in the frozen sky
We’re drifting over icy mountains floating by
Suddenly swooping low on an ocean deep
Rousing up a mighty monster from his sleep
Etichete:
ceai de inimi
,
infinita tristeza
,
music.videos
,
nightwish
luni, 13 iunie 2011
21721

Un numar sunt de cateva ori pe luna. 21721. nu e usor. cand te cheama trebuie sa te duci. dar ce te faci cand te cheama pentru ca pacienta ta e in coma? nu e de ajuns ca trebuie sa ii spui ca e impanzita de metastaze cand ea vine pentru o banala durere de spate. ce poti face? dupa ce i-ai spus si tu ai plans si ea te-a incurajat. ea e puternica si tu te simti ca ultimul om pentru ca tu i-ai spus ce are. tu i-ai spus indirect ca o sa moara. tu devii domnisoara cu, coasa. si alataieri era bine. si azi o gasesti in coma la urgente cu hernie cerebrala. si o strangi de mana si ii spui sa reziste chiar daca nu te aude. urgentistii te intreaba ce sa faca cu ea? e caz paleativ? o transfera...si tie iti vine sa iti iei campii si iti repeti intr-una alaltaieri era bine, alaltaieri era bine...cum poti sa decizi soarta unui om asa? iar dupa ce am sunat la toate spitalele posibile mi-am dat seama ca asta e. ca nu o sa o ia nici neurochirurgia, nici oncologia, ca e caz terminal, ca trebuie sa ii dau drumul.
dar cum poti sa dai drumul unui om fara macar sa il cunosti.
sometimes you have to let go.
sometimes death is blond with green eyes and glasses and has the voice of a child. and says...ghilimele...debransati-o...the end.
Etichete:
ceai de inimi
,
chasing cars
,
death and his friends
,
how to save a life
,
infinita tristeza
,
music
,
on how life is
,
snow patrol
,
the fray
,
video
vineri, 1 aprilie 2011
Friday
sick as a dog.
ma uit cu groaza-n jurul meu, oare asa va fi mereu?
eu nu mai stiu, nu mai stiu nimic de mine.
așerg si alerg si alerg...si azi am cazut la pat. nu am fost la lucru. am stat in pat printre medicamente, ceaiuri, batiste si siropuri.
corpul meu m-a avertizat to slow down. eu nimic batman,batman. slow and steady boala a pus stapanire pe mine.
asa ca acum stau. si citesc. si astept.
ma uit cu groaza-n jurul meu, oare asa va fi mereu?
eu nu mai stiu, nu mai stiu nimic de mine.
așerg si alerg si alerg...si azi am cazut la pat. nu am fost la lucru. am stat in pat printre medicamente, ceaiuri, batiste si siropuri.
corpul meu m-a avertizat to slow down. eu nimic batman,batman. slow and steady boala a pus stapanire pe mine.
asa ca acum stau. si citesc. si astept.
Etichete:
infinita tristeza
,
into the wild
,
my inner modjo
duminică, 20 martie 2011
there is a wood...

not a Norvegian one, like the one from the book.
am descoperit ca nu departe de locul unde locuiesc eu este o padure. si langa padure o ferma de cai. frumoase si gratioase animale. imi place sa ma plimb prin padure. it clears my mind. azi a fost soare. soarele se juca printre crengile despuiate de vesmintele trecatoare. un soare surd si orb dar stralucitor. am vazut si un lac cu rate. si m-am intalnit cu multi oameni care iesisera la plimbare insotiti de caini sau de copii. parca prima categorie mi se parea mai fericita. si ce ture mai faceau pe acolo cainii. raiul lor. de-abia astept sa ne mutam undeva si sa avem caini! mi-s tare dragi, iubesc cainii, sunt sunt sunt...my thing!
am vazut si casa padurarului, un gater si ce m-a uimit a fost faptul ca toata lumea se saluta ca si pe munte. that was funny.
astept sa ne plimbam prin paduri nebanuite.
the magic wood, the secret wood, it`s ours to be!
home is where your heart is, and my heart is definitely not here!
Etichete:
ceai de inimi
,
fata verde
,
infinita tristeza
,
je ne veux
,
noi
,
phoenix
,
pictures
,
regina de pica
sâmbătă, 12 martie 2011
negru pe alb
negru pe alb
si
morti pe vii
cand o sa vii? cand o sa vii?
cand o sa vii
albul pe negru va fi
soarele rege va fi
iar moartea va muri
nemuritori vom fi.
Etichete:
amy lee
,
broken
,
ceai de inimi
,
infinita tristeza
,
negru pe alb
,
regina de pica
,
seether
duminică, 16 ianuarie 2011
Daca-as fi presedinte tot as face ceva...
"Dac-as fi pentru o zi presedinte as lasa Romania amanet, fara cuvinte. Dac-as fi pentru o zi presedinte v-as amaneta pe toti si nu m-ati prinde..." sau asa ceva. E o melodie veche de la Parazitii. Care imi suna obsesiv in ureche din momentul in care am inceput sa fiu mai aproape de problemele financiare ale romanilor. Bine,stiam ca tara e in deep shit. Dar pana acum mica mea lume nu era afectata extensiv. Direct era deja, prin El. Acum este prinsa in monstrul asta pe moarte familia mea, El, familia lui. Monstrul se zvarcoleste, scoate fum si foc pe nari, da din aripile de dragon, incearca sa se ridice dar nu reuseste, se zbate si dogoarea rasuflarii lui arde totul in jur. Si e un camp de flacari, plin de oameni in flacari care alearga deznadajduiti in toate directiile, incercand sa isi salveze familiile, sa se salveze. Dar putini reusesc. Majoritatea ard de vii, se sting incet, dar tacuti, nu mai au voce sa stige, nu mai au lacrimi sa verse. Poate parea un pic melodramatic. Dar monstrul asta pe moarte este Romania. Si in ea mor cei dragi noua. Se sting usor, nu se mai zbat, nu mai au aripi, nu mai au putere, resemnarea-i tara lor.
Mi-e tare greu sa fiu aici. Acum.
Dar scopul imi este mai clar.
Mi-am intrebat parintii cum au reusit sa se descurce pana acum, cand eram la facultate si imi plateau chiria, cheltuielile, imi dadeau si bani de buzunar. Totul parea bine. Mi-au explicat resemnati:"S-au marit taxele. Salariul e acelasi. Benzina s-a facut 5,5 lei/l. Si ce e mai rau nu e situatia materiala ci felul in care se poarta cu noi patronii. Dispretul, lipsa de respect venite din partea unro oameni cu 8 clase si un pic dar smecheri, descurcareti, care te rezolva."
Asta mi-a amintit de articolul Alinei, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, despre Omul Macaroana. Nu l-am gasit pe internet. O sa il transcriu in concediu, cand plec la Brasov.
Scurt/2 oamenii sufera, tara moare, tinerii pleaca.
Hotii, incultii, curvele, bisnitarii infloresc.
Vorba cantecului:"Doamne, ocroteste-i pe romani!".
Eu am ales sa plec. Mi-e greu, mi-e dor, nu imi gasesc locul, am frustrari. Toata lumea ma felicita pentru ca am reusit sa plec. In curand sper ca o sa vina si El. Atunci o sa fie, in sfarsit, bine si liniste, asa cum a fost cat timp a venit in vacanta. Apoi o sa ii ajutam si pe ai nostrii. O sa ii luam cu noi.
De ce nu am ramas sa lupt? Pentru ce? Contra cui?
Romania pe care eu o iubesc se stinge demult.
Tristete infinita. As fi vrut sa fie altfel.
Mi-e tare greu sa fiu aici. Acum.
Dar scopul imi este mai clar.
Mi-am intrebat parintii cum au reusit sa se descurce pana acum, cand eram la facultate si imi plateau chiria, cheltuielile, imi dadeau si bani de buzunar. Totul parea bine. Mi-au explicat resemnati:"S-au marit taxele. Salariul e acelasi. Benzina s-a facut 5,5 lei/l. Si ce e mai rau nu e situatia materiala ci felul in care se poarta cu noi patronii. Dispretul, lipsa de respect venite din partea unro oameni cu 8 clase si un pic dar smecheri, descurcareti, care te rezolva."
Asta mi-a amintit de articolul Alinei, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, despre Omul Macaroana. Nu l-am gasit pe internet. O sa il transcriu in concediu, cand plec la Brasov.
Scurt/2 oamenii sufera, tara moare, tinerii pleaca.
Hotii, incultii, curvele, bisnitarii infloresc.
Vorba cantecului:"Doamne, ocroteste-i pe romani!".
Eu am ales sa plec. Mi-e greu, mi-e dor, nu imi gasesc locul, am frustrari. Toata lumea ma felicita pentru ca am reusit sa plec. In curand sper ca o sa vina si El. Atunci o sa fie, in sfarsit, bine si liniste, asa cum a fost cat timp a venit in vacanta. Apoi o sa ii ajutam si pe ai nostrii. O sa ii luam cu noi.
De ce nu am ramas sa lupt? Pentru ce? Contra cui?
Romania pe care eu o iubesc se stinge demult.
Tristete infinita. As fi vrut sa fie altfel.
Etichete:
alina iordache
,
brasov
,
El
,
eu
,
infinita tristeza
,
ma galaxie
,
noi
,
omul macaroana
,
parazitii
,
romania
,
tara
sâmbătă, 4 septembrie 2010
speechless
azi am aflat ca poza mea e pe zi ce trece tot mai ciudata si mai plina de pete.
si asta nu pentru oricine ci pentru persoana careia ar trebui sa ii fiu cea mai draga si el cel mai drag mie.
tristete. tristete cat un ocean de infinita si cu gust de fiere.
nu mai am cuvinte. cuvintele dor. asa ca le iau, le ingrop in mine si nu le mai scot afara.
and I know it is complicated but I am a loser in love, so baby rise a glass to mend all the broken hearts of all my wrecked up friends!
si asta nu pentru oricine ci pentru persoana careia ar trebui sa ii fiu cea mai draga si el cel mai drag mie.
tristete. tristete cat un ocean de infinita si cu gust de fiere.
nu mai am cuvinte. cuvintele dor. asa ca le iau, le ingrop in mine si nu le mai scot afara.
and I know it is complicated but I am a loser in love, so baby rise a glass to mend all the broken hearts of all my wrecked up friends!
Etichete:
infinita tristeza
,
noi
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
