Masinile alearga pe strada fara de sfarsit. Rotile aluneca lin pe asfaltul gri, ud. Ploua incet si ploaia ma linisteste. E racoare, timp prielnic pentru munca. Dar si pentru visare. Visez mult, cu ochii larg deschisi la oameni, calatorii, lucruri ce vor venii. Si asta e genial : ca desi visez stiu ca totul e posibil. Ca nimic nu e sigur dar ca totul e posibil.
Telefonul poate suna in orice clipa ca sa ma smulga din cocoonul camerei si sa ma trimita la spital. Sunt de astreint. Asta inseamna ca dublez rezidentul de garda si ca daca este vreun bloc operator sunt chemata la spital pentru a asigura continuitatea la urgente pediatrice chirurgicale. I like it. A lot! Quite strange for someone who doesn't especially like children. Imi place adrenalina, sentimentul de utilitate, imi place la nebunie sa fac suturi, sa reduc fracturi, sa fac gipsuri, sa pun tractiuni la Zenith, sa fac diagnostice chirurgicale. Asta este unul dintre drumurile care m-a gasit si nu pot decat sa ma bucur.
Dar ieri si azi a fost asa, chill.
Cu alta ocazie o sa va povestesc despre couchsurfing. Este un proiect absolut minunat la care particip de vreo 7 ani. Prin intermediul caruia am cunoscut oameni frumosi. Oameni pe care i-am gazduit, care m-au gazduit, sau oameni cu care am baut un pahar, am jucat jocuri de societate, am cantat, am slacuit lineul. O sa va povestesc si despre tipul pe care l-al adoptat, impreuna cu fulga, colega mea de apartament. Cum ea mi-a zis la opra trei dimineata, in camera mea, ca :" You meet the weirdest people, ever!". Asta in conditiile in care ea este o persoana ciudata :) Si cum, uneori, merit un wall head pentru ca o palm face is just not enough!
Ma gandesc la planul viitor and I don't want to jinx it!
Ieri am facut un brunch acasa, cu celine, mathilde si fulga. Pancakes sweet and salty. We just chatted like girls do. And laughed the afternoon away! Am baut cidru si am povestit cate-n luna si-n stele in timp ce lebedele alunecau majestuoase pe apele canalului din spatele balconului. Apoi ne-am uitat la 2 filme. Eu si Celine. Mathilde si Fulga au adormit instantaneu ( au fost de garda Vineri, exista o explicatie). Ma uitam la fetele astea 2 cum dormeam asa duse, si la celine care radea langa mine. Si imi sunt dragi. Pentru ca au incercat sa imi incropeasca o familie departe de acasa. Si au reusit. Acum am cel putin 2 case. O sa le duc curand in Romania, sa imi descopere tara si oamenii.
Iar azi am iesit la un brunch in oras, fix langa catedrala. Cred ca v-am mai povestit eu deja despre
"Bistrot et chocolat" care este situat langa
Catedrala Notre Dame de Strasbourg . Si care face niste minunatii culinare! Ca sa nu mai vorbesc de
cacaoa lor cu gust de portocale, despre diferitele
tipuri de ceaiuri si
ciocolate bio :)
Este foarte special locul asta si nu doar prin locatie. Apoi ni s-a alaturat si Médérik si cum ieri a fost ziua lui, l-am dus la un winstub unde l-am indopat la cererea lui speciala cu
flammekueche aka tarte flambée una dintre specialitatile excelente ale Alsaciei. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a manca tarte flambée fara sa iti lasi acolo jumatate din buget este
Au Brasseur. Iar berile lor artizanale sunt pas mal ( si asta vine de la o persoana care nu apreciaza berea).
So, daca sunteti in trecere prin Strasbourg nu uitati sa dati o tura pe catedrala notre dame de strasbourg, pe la bistrot et chocolat, pe la au brasseur si, categoric, la
Amorino pentru the best gelato in town! Strasbourgul este un oras foarte frumos si practic, o sa revin cu mai multe descrieri si hinturi, candva. Imi dau seama ca traiesc in Strasbourg de un jumate si ca nu stiu cand m-am indragostit de orasul asta atipic si frumos!
A trecut o salvare pe langa casa. Cainele vecinului a inceput sa urle iar. Il sperie groaznic salvarile, de fiecare data urla 5 minute dupa trecerea unei salvari. Este un caine foarte comic : mic, negru, indesat, grasun, trecut bine de prima tinerete, cu o coada scurta si mereu ridicata, care nu stie sa mearga ca toti cainii ci sare! Iar catelul asta sagalnic locuieste intr-o veche casa alsaciana, impreuna cu stapanii lui ( un cuplu de alsacieni destul de varsta a 3a sau seniori asa cum sunt numiti atat de frumos aici). Da, stau langa o casa alsaciana cu un caine minunat si cu flori la ferestre.
O sa ma intorc si eu la oile mele negre. Pe curand!
