Ca sa inteleg adevaratul sens al cuvantului canicula m-am mutat eu in Franta?
NU!
Ca ma topesc ca o inghetata pe canapea, sa transpir iesind de la dus, sa fac alergie, la propriu, m-am mutat eu in Strasbourg?
NU!
Si atunci va intreb eu pe voi WTF??!! 41° toata ziua, 35° grade noaptea! How am I suppose to sleep? How am I suppose to function working all day long without air conditioning? Nu v-ati fi asteptat la asta de la un spital din Franta,nu? Ei bine realitatea este cruda si inflexibila : nu este aer conditionat, avem doar ventilatoare care recircula doar aerul cald (deci, eficienta zero) si lucram cu halatele din bumbac peste hainele de strada. DAR avem dus la munca! Este, dom'le, ca trag cu urechea si cu ochiul toti colegii de sex masculin (cu exceptia celor gay si poate a celui transexual?!) nu mai conteaza. Oricum in momentul in care iesi de la dus esti acoperit de transpiratie, so why bother? (cred ca pe varianta asta functioneaza pacientii mei care isi imagineaza ca, fiind uzi in permanenta nu mai am au nevoie de dus ca doar si ala tot cu apa sa face, macar transpiratia e moka).
In afara de canicula asta infecta am si vesti bune.
De la inceputul lui mai am inceput sa lucrez si la spital, pe addictologie. Finally I am payed for doing the specialty that I was trained to do. And I'm loving it in all her complexity, addictology is the QUEEN! When I am not doing this I am at prison break. Everything advances as planned. Soon I will conquer the world!
Meanwhile I am saving money for buying a car (asta dupa ce mi-am dat seama ca ma pot descurca perfect si fara voiture, mai putin cand sunt de astreint si sunt totusi de astreint o saptamana/5). Deci, desi nu imi face nici o placere deosebita sa fiu eco unfriendly by buying a new car it seems that I don't have a choice.
In august plec in V A C A N T A. Atat de bine ilustrat e cuvantul asta de hit-ul Madonnei :
Plec D O U A SAPTAMANI I N T R E G I in Vietnam! My feet are itchy already! I haven't been on a trip since Mai, S(LOVE)ENIA si Venice (blearch, o sa scriu poate vreodata un post despre cum mi-a displacut profund Venetia si despre cum SLOVENIA KICKS ASS).
Asta daca nu o sa ma descompun pana atunci, din cauza caldurii.
Intr-o zi ma intorceam de la Prison Break, cu tramvaiul, si eram foarte concentrata in unul de cursurile de addicto : cred ca era cel despre complicatiile hepatice ale exogenozei cronice. Si cum aveam castile in urechi, eram concentrata in lumea mea in mod :"vizualizare 3d a cirozei hepatice". La un moment dat mi s-a parut ca barbatul asezat pe scaunul din fata mea incearca sa comunice cu mine asa ca imi scot castile din urechi si intreb, politicos, "pardon?". La care omul ma intreaba daca asta este meseria mea, sa ingrijesc "aceste" persoane. I-am raspuns obosita si mandra ca : "Oui." La care acel necunoscut mi-a zis admirativ si cu ochii plini de bunatate : "C'est ca l'humanité!".
Si atunci m-am gandit cu bucurie ca o umanista idealista pasionata de literatura si-a gasit manusa perfecta in adictologie. No regrets.
O sa revin in curand, sper, cu o postare despre Slovenia si Venetia. Si poate despre Portugalia (I am deeply in love with this country and with her people).
So see you latter alligator!
Se afișează postările cu eticheta fly away. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fly away. Afișați toate postările
duminică, 5 iulie 2015
miercuri, 26 februarie 2014
miercuri, 22 ianuarie 2014
butterfly effect
sau visul :
visam ceva absolut normal, dar imposibil de rememorat si apoi brusc m-am trezit.
m-am dus in bucatarie sa imi fac un ceai. acolo am dat peste F si C care discutau.
brusc am vazut ca in podea era un fel de gura de canalizare in care se misca ceva. hmm, e ciudat ca avem o gura de canalizare in bucatarie!
Dumnezeule, sper ca nu este un sobolan (nu de alta dar dupa ultimul vis cu un sobolan bad things happened).
de fapt, nu era un sobolan, era o pisica gri, tigrata. ok, nu imi plac pisicile, shu, go away, am incercat sa o fac sa plece inapoi in canalizare. pisica a disparut asa cum a venit. ca sa apar inapoi dupa 2 minute cu un cadou minunat : 2 fluturi albastrii minunati! vii! pisica mi-a adus 2 fluturi albastrii vii! si a repetat actiunea de cel putin 2 ori! am vazut cum miscau timid din aripi, gratios! cred ca am si tinut 2 in palma. apoi mi-am dat seama ca visez. ca e un vis in vis. si am deschis, cu greu, ochii. mi-a fost greu sa las fluturii mei albastrii minunati in vis!
nu am avut de multe ori "vise in vise" dar intotdeauna au prevazut ceva cu totul deosebit!
a twist of faith! si asa sa ne ajute Dumnezeu pentru ca asteptarea e tare lunga si apasatoare.
as Coldplay says : "nobody said it would be easy, no one ever said it will be this hard!".
cat de bine este sa te trezesti dintr-un vis frumos, aproape ca uitasem cum e. compenseaza vremea intunecata de afara.
"recunosc ca n-am puterea sa te recunosc..."
visam ceva absolut normal, dar imposibil de rememorat si apoi brusc m-am trezit.
m-am dus in bucatarie sa imi fac un ceai. acolo am dat peste F si C care discutau.
brusc am vazut ca in podea era un fel de gura de canalizare in care se misca ceva. hmm, e ciudat ca avem o gura de canalizare in bucatarie!
Dumnezeule, sper ca nu este un sobolan (nu de alta dar dupa ultimul vis cu un sobolan bad things happened).
de fapt, nu era un sobolan, era o pisica gri, tigrata. ok, nu imi plac pisicile, shu, go away, am incercat sa o fac sa plece inapoi in canalizare. pisica a disparut asa cum a venit. ca sa apar inapoi dupa 2 minute cu un cadou minunat : 2 fluturi albastrii minunati! vii! pisica mi-a adus 2 fluturi albastrii vii! si a repetat actiunea de cel putin 2 ori! am vazut cum miscau timid din aripi, gratios! cred ca am si tinut 2 in palma. apoi mi-am dat seama ca visez. ca e un vis in vis. si am deschis, cu greu, ochii. mi-a fost greu sa las fluturii mei albastrii minunati in vis!
nu am avut de multe ori "vise in vise" dar intotdeauna au prevazut ceva cu totul deosebit!
a twist of faith! si asa sa ne ajute Dumnezeu pentru ca asteptarea e tare lunga si apasatoare.
as Coldplay says : "nobody said it would be easy, no one ever said it will be this hard!".
cat de bine este sa te trezesti dintr-un vis frumos, aproape ca uitasem cum e. compenseaza vremea intunecata de afara.
"recunosc ca n-am puterea sa te recunosc..."
duminică, 22 septembrie 2013
de Duminica
1. sfarsitul asta de saptamana a venit cu vreme minunata! asa ca I felt blessed si m-am plimbat aiurea prin Strasbourg.
2. imi plac la nebunie adunarile tip "vide greniers" unde vine lume multa si frumoasa si vinde lucurile de care nu mai au nevoie (la preturi derizorii, of course). un fel de "talcioc" dar fara rusi si fara tigani.
3. am descoperit un nou local super tare unde prepara brunchuri bio duminica. se numeste "pur etc" si ideea este bestiala.
4. mi-am facut, in sfarsit, programare la coafor pentru sambata viitoare. langa opera. the usual.
5. am descoperit un cartier atat de frumooos (halles tribunal)! parca il si vad. plus ca este destul de aproape de gara. mi-ar placea tare mult sa ma pot muta acolo anul viitor.
6. sushi! Planet sushi
7. just take in the sun. sleep on a bench. enjoy the ride. the calm before the storm.
luni, 20 mai 2013
una calda,una rece
Zilele alea care incep super si se termina mai putin glamour on va dire.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).
Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.
Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.
Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!
Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.
Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".
Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.
Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).
Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.
Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.
Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!
Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.
Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".
Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.
Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.
duminică, 12 mai 2013
let's roll and rock one more week!
din ciclul " pe vremea mea cantecele erau complexe..."
"... Tidal waves don't beg forgiveness
Crashed and on their way
Father he enjoyed collisions; others walked away
A snowflake falls in may.
And the doors are open now as the bells are ringing out
'Cause the man of the hour is taking his final bow
Goodbye for now.
Nature has its own religion; gospel from the land
Father ruled by long division, young men they pretend
Old men comprehend.
And the sky breaks at dawn; shedding light upon this town
They'll all come around
Cause the man of the hour is taking his final bow
Good bye for now.
And the road
The old man paved
The broken seems along the way
The rusted signs, left just for me
He was guiding me, love, his own way
Now the man of the hour is taking his final bow
As the curtain comes down
I feel that this is just goodbye for now..."
miercuri, 1 mai 2013
so don't bother...
I won't die of deception...
10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.
cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...
iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"
one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.
I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most will be the baby.
My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.
There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.
I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!
10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.
cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...
iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"
one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.
I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most will be the baby.
My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.
There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.
I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!
joi, 24 ianuarie 2013
baby sitter for 16 years old me
ca sa cresc mare si increzatoare in viata, cu radacini adanc ancorate in ocean. pentru ca epavele nu mor niciodata iar furtunile renasc mereu, time after time.
once upon a time in a deep green forest...there was a girl who only had one wish : to fly away.
everything seemed unbearable at the moment : her parents, her love life, the city. she had friends and books and dreams and an education that money couldn't buy! she was a beautiful disaster or at least that's how she wanted to believe she was. at the moment, nobody told her that actually : " you don't get better than this!". everybody told her the opposite. so she always keeps a question in a dusty corner of her mind, no matter how good or bad things are : " dar daca dupa colt, te asteapta mai mult?"
so she grabs every opportunity arrives to travel. and that's a thing that she does extremely well : being a tourist! never has problems, always find friends even in the most unfamiliar places.
and one day she found that after the green, green forests is the sea! and after that the Ocean! and the pyramids, and la tour eiffel, the big ben, taipei 101, hong kong,amsterdam, brussels, copacabana, cristo redentor, cascadele iguazu and many many other wonders! it was like a giant caroussel!
they were so many wonderful moments made by wonderful people and wonderful places. of course, couch surfing helped a lot!
and then she, she, she...I don't know, kind of stopped!
'cause it ain't easy being an adult and earning your life responsibly!
if I might add only one thing I would say : Don't grow up! It's a trap!
on the other side life is different now. not worse, not better, just different. of course travelling again would be wonderful but for the moment I just pressed pause...for effect!
once upon a time in a deep green forest...there was a girl who only had one wish : to fly away.
everything seemed unbearable at the moment : her parents, her love life, the city. she had friends and books and dreams and an education that money couldn't buy! she was a beautiful disaster or at least that's how she wanted to believe she was. at the moment, nobody told her that actually : " you don't get better than this!". everybody told her the opposite. so she always keeps a question in a dusty corner of her mind, no matter how good or bad things are : " dar daca dupa colt, te asteapta mai mult?"
so she grabs every opportunity arrives to travel. and that's a thing that she does extremely well : being a tourist! never has problems, always find friends even in the most unfamiliar places.
and one day she found that after the green, green forests is the sea! and after that the Ocean! and the pyramids, and la tour eiffel, the big ben, taipei 101, hong kong,amsterdam, brussels, copacabana, cristo redentor, cascadele iguazu and many many other wonders! it was like a giant caroussel!
they were so many wonderful moments made by wonderful people and wonderful places. of course, couch surfing helped a lot!
and then she, she, she...I don't know, kind of stopped!
'cause it ain't easy being an adult and earning your life responsibly!
if I might add only one thing I would say : Don't grow up! It's a trap!
on the other side life is different now. not worse, not better, just different. of course travelling again would be wonderful but for the moment I just pressed pause...for effect!
marți, 23 octombrie 2012
post it
post it for myself
she smiled to me on the subway...
but she was with another man...
she can see from my face
that I was flying high
...'cause I'll never be with you!
I've kissed your lipd and held your hand
Shared your dreams and shared your bed.
I know you well, I know your smell
I've been addicted to you.
trouble is her only friend
and he's back again!
ain't it funny?
trouble is the only way in this town!
if she would have wings
she would fly away!
she smiled to me on the subway...
but she was with another man...
she can see from my face
that I was flying high
...'cause I'll never be with you!
I've kissed your lipd and held your hand
Shared your dreams and shared your bed.
I know you well, I know your smell
I've been addicted to you.
trouble is her only friend
and he's back again!
ain't it funny?
trouble is the only way in this town!
if she would have wings
she would fly away!
miercuri, 21 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
marry poppins există!
she is alive and kicking it la mulhouse.
azi am avut o zi...plină. și între 2 drumuri la subprefectură, ploaie a venit furtuna!
Dar ce Furtună!
Era să mă ia pe sus. Și mergeam eu vitejește contra vântului ca să merg la cursul de că... deodata...văd o bătrânică cu o umbrelă super colorată, la braț cu bătrânelul ei...si ies ei voioși din gang și...BANGGGGGGGGGGGGGG! umbrela bătrânicii se dă peste cap și o spiță se lovește violent de tâmpla bătrânelului care începe să facă scandal că știe el ca vrea să îl omoare, că vrea moștenirea...la care bătrânica ingenuă și plină de tâlc...nu am fost eu, dragă, Marry Poppins există!
well, Marry Poppins trăiește indeed dragii Furtunii...să ridice mâinile-n aer toate bătrânelele care-și doresc MOȘTENIREA și cred in Marry...nu,mă, nu in Bloody MARRY, în cealaltă Marry, you doosh!
duminică, 3 iulie 2011
fly away
Yey, încă o zi și ajungi aici, in a big jet plane!
Fericire, fericire, fericire. Fericirea-i un lucru mărunt, e o aripă care vibrează, fericirea-i un lucru mărunt, un pitic ce dansează.
Vacanță, vacanță, vacanță, dar mai sunt 5 săptămâni până la vacanță. Și un teanc mare de dosare pe biroul meu care trebuie să fie gata până mâine.
Așa că off to work I go.
Pe mâine!
Fericire, fericire, fericire. Fericirea-i un lucru mărunt, e o aripă care vibrează, fericirea-i un lucru mărunt, un pitic ce dansează.
Vacanță, vacanță, vacanță, dar mai sunt 5 săptămâni până la vacanță. Și un teanc mare de dosare pe biroul meu care trebuie să fie gata până mâine.
Așa că off to work I go.
Pe mâine!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)