inner secret smile

Viata de adult e complicata. Facturi, job, telefoane, responsabilitati. But it also comes along with a lot of cool stuff (no, not only those things you perv :)

Cand job-ul tau e sa ii ajuti pe altii sa fie mai buni, mai rabdatori, mai optimisti, de ce nu mai destepti e al dracu' de greu. De ce? Pentru ca poate tu nu esti master zen. Poate ca tu esti Panda-ul din Kung Fu Panda sau poate ca esti Garfield dar asta e secretul tau si forta ta, de fapt. Pentru ca tu crezi ca poti. Esti naiv, fara indoiala, dar tu crezi ma! Crezi din adancul sufletului tau ca poti schimba ceva! E simplu si greu in acelasi timp. Si cum esti naiv le zici tuturor : "Du-te ma, invartindu-te! Eu pot, eu vreau, eu O SA SCHIMB CEVA!".

Bref, ca sa ii ajuti pe altii intai trebuie sa te ajuti pe tine si sa te instruiesti. Right!

Asa ca o data pe luna imi iau rucsacul in spate si plec in alt oras, sa ma scolesc (yes, it never ends). Si acolo sunt oameni faini. Foarte faini. Invatam si crestem impreuna.

Eu fac couch surfing ca vreau asa sa cunosc orasul ala prin ochii locuitorilor, sa il vad simplu si frumos, amuzant si inteligent. Si asta ne aduce la urmatoare problema : y se duce in orasul x unde sta pe o canapea z intr-o casa PLINA de visatori cu aripi de libelula si vointa de fier. Se dau m sticle de alcool si se w grame de "vegetale". A da si in casa e si o pisica! Cum ajunge y a2a si a3a zi la curs? Foarte, da' foarte fericita si detasata :) Ma rog dar nu asta era morala. Morala era ca oamenii astia in devenire sunt ospitalieri, impart tot ceea ce (n)-au inca cu niste straini. Si stiti ce (n)-au ei? : speranta, voie buna, muzica buna, povesti minunate si induiosatoare, mult umor si multe licori bahice. A, da si paste (cred ca in tot anul nu am mancat atatea paste cat in astea 3 zile). Iar la sfarsit iti zici : "Ba, merci fain, cat de tare a putut sa fie!". Si cum am uitat ca viata e de fapt simpla si frumoasa. Ca o portie buna de ras cu muzica cu licori bahice si ceva fum prin aer te pot ajuta, in anumite momente de criza, if used with moderation! Si cum am din nou cu vreo 8 ani mai putin ca varsta si mai mult ca intelepciune. Cum visatorii imi zic : " AA da si data viitoare cand mai vii poti sa stai de fiecare data la noi! :)". Mamammmaa, cum sa nu ii iubesti? Dai si primesti! Fara sa astepti ceva inapoi. Binele si raul facute in viata sa intorc mereu. Si chiar daca nu am fost niciodata fana Eminem m-am trezit cantand cu ei (nici macar nu stiam ca stiu versurile, omul cat traieste invata...). Mi-a amintit de primul meu interviu de job, cand totul a iesit...pe dos!

http://www.youtube.com/watch?v=bmXumtgwtak

http://www.youtube.com/watch?v=D4hAVemuQXY

http://www.youtube.com/watch?v=YVkUvmDQ3HY

http://www.youtube.com/watch?v=wFsLGh81GeI

Si ca sa ilustrez cum m-am intors eu in timp pentru 3 zile va las cu o poza  :)

Sau cu alte cuvinte : "Cat mi-ai lipsit, Furtuna! Welcome back!".

Concluzia ar fi ca toti suntem oameni cu bune si cu rele dar important e sa incercam sa ne simplificam viata pe cat posibil. Si cand nu mai stii ce sa faci asculta un cantec, citeste ceva inspirational, zi o rugaciune, fa un exercitiu de respiratie sau suna un prieten! And the answers will come!

beautiful people si calul din Marlboro

Lucrurile se aranjeaza. Toate trec si toate intra pe fagasul predestinat. Cand imi zicea Mama : "Toate trec, asa e viata plina de necazuri si, cateodata, mai suntem si fericiti!" nu o credeam. Eram ca si copilul din "Calul din Marlboro" de la Vama Veche...m-astepta strada mea din Franta si calul Troian...





Cand ascultam melodia asta eram in liceu si nu aveam griji. Viata era frumoasa, plina de evenimente "importante", de trenuri spre sighisoara, spre mare, de rockeri, blugi taiati, bratari, cercei in nas, concerte si scoala. Prietenia era totul si nu trada. Era cruda, sincera si bubbly! Era ca o sticla de champagne care nu se mai termina.









Apoi am crescut. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau. "Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...".
Am invatat ca uneori unele lucruri sunt mai bine sa ramana nerostite iar altele nu.
Ca atunci cand ai o problema nu te ajuta decat Dumnezeu. Oricat de melodramatic ar parea, asa este!

Sticla de champagne parea ca e rasuflata dar nu era chiar asa. Chiar daca karma, zenu' si feng shuiu nu erau chiar ok.





Apoi mi-am amintit ca de fapt eu cred ca in oameni. Si cand dai fara sa astepti nimic in schimb primesti inapoi inzecit. Si asa a fost.
Sunt de 3 ani in Franta si am cunoscut oameni minunati.
Am cunoscut si oameni inraiti. A fost amara de tot experienta. Dar sunt inconjurata de atatia oameni speciali incat cei amari se pierd repede. Sunt ca o voce stinsa de laringita. E trist sa fii un om care se cere uitat cat mai repede.
Si, ca sa nu uit, scriu aici, ca sa imi amintesc peste ani : va multumesc Celine, Dominique, Mathilde, Gilles, Dao, Marine, Mederic, Stéphanie, Fanny, Sylvie, Olivia, Corinne, Daniélle, Nora, Dr. Strittmatter, Dr. Michel, Dr. Köll, Dr. Kauffmann, Dr. Hofmann, Dr. Schneider, Dr. Meghit pentru ca m-ati slefuit, m-ati acceptat cum sunt si ati incercat sa ma faceti sa evoluez. Sunt cum sunt datorita voua. Chiar daca nu cunoasteti limba romana. Va multumesc din suflet! Pentru tot!

Iar pe cei "de acasa" nu ii mentionez pentru ca ei fac parte din mine.
Sunt in inima, in ochii, in sangele meu.

Iar Alina de acolo de sus, dintre stele, sper ca esti mandra de mine, de traiectoria mea. Ma gandesc mereu la tine si te port in inima. Am incetat de mult sa "ma mai smiorcai" (multumesc, Dr. Köll : "Je ne veux pas pleurnicher maintenant pour ça! Ca passera!"). Suntem suma actiunilor noastre. Dam si primim.

* note to self :
Aseara m-am intors acasa pe la 23.30 si l-am gasit pe Mederic pe canapeaua noastra, trist tot, la care F. cu un aer doct : "S-a despartit de iubita lui!". Ah bon! Atunci mobilizare de urgenta contra inimilor albastre, les coeurs brisés : filmul 500 days of summer, sticla de vin rosu de zile negre, ciocolata, popcorn si batiste! La ora 1.30 Mederic sforaia pe canapeaua noastra. Celine nu era inca acasa. L-am invelit si am mers la culcare. This is home! *





Am avut 3 zile de vacanta si am dat o fuga pana la Paris, din 2 motive :
1) concertul Travis.
2) expozitia temporara de la muzeul Guimet despre civilizatia cambodgiana si templul Angkor.

Dar despre concertul Travis si muzeele din Paris latter on!
I feel blessed. Si uneori imi e frica sa imi urlu bucuria asa ca am invatat sa o tin inchisa in mine, ca o comoara pretioasa si sa ii dau drumul sa zboare numai la rastimpuri, numai oamenilor alesi.

couch surfing

Despre couch surfing am vrut eu sa povestesc de ceva vreme dar cum e un subiect pasionant, I saved it a special place.
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.

We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)



Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!

Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.

Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.

Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!



Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!

Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!