de Craciun 2015

Craciun fericit!

A mai trecut un an cu bucurii mai mari si mai mici. Mai mult mai mari decat mai mici as fi tentata sa zic.

Pentru mine anul se termina la Craciun. Si incepe in Martie. Pe 1 Martie. Perioada dintre este o perioada de plutire in care te gandesti, razgandesti, hotarasti si reshotarasti ce vei face anul viitor. In cazul meu unde mergi in vacanta(da,stiu, first world problems), daca iti cumperi sau nu masina si daca da de care, mutatul intr-un nou apartament(all bymyselfffff, at last!), daca schimbi locul de munca sau nu(si meanwhile, OMFG mai am si anul asta 2examene de supraspecializare), a depune sau nu cererea de cetatenie franceza si dosarul de ph.

Viata este cum ne-o facem, mereu am sustinut asta. Dar, clar, daca nu ai un dram de noroc este foarte complicat sa iti urmezi visele.

Dutuleii au venit in vacanta la Strasbourg si stau la mine de 3 saptamani. Au fost 3 saptamani de pace, bucurie, plimbari, indestulare, toate asezonate cu zambete multe si voie buna. Este bine cateodata sa ai iar 10 ani, sa-ti aduca parintii cafeaua la pat, sa faca si sa puna masa. Sa fie casa vesela si plina de oameni, constant cel putin 4. Sa mergem sa mancam la prieteni si sa fii mandra de parintii tai ca de astrele de pe cer. Sa zici:"Una este luna si unici sunt parintii mei!". Au niste social skill-uri de ma dau pe spate constant!

Prima cina a fost la un cuplu mixt de prieteni(ea frantuzoaica, el britanic, bebe oscar mixt si pisica Rita tafnoasa), totul a mers ca uns. Am ras, am mancat, am schimbat cadouri, ne-am jucat cu Oscar, am fugarit-o pe Rita(sportul meu preferat de week-end)  iar ai mei au fost ca pestii in apa. Am discutat mai ales despre mirodenii si feluri de mancare. Vinul a curs, la fel si ciocolata si fricile ascunse. Oamenii sunt buni, iar parintii mei sunt geniali!

A doua cina a fost la un cuplu de prieteni iranieni. Dupa ce si-au revenit ai mei din socul initial produs de grandoarea apartamentului si de covoarele persane(de la mama lor) s-au dezlegat limbile datorita caviarului iranian, whiskey-ului si a muzicii(greceasca, iraniana, jazz american). S-au despartit ca fratii, tata primind in cadou argintarie antica, ei fiind colectionari. No bun, oamenii sunt buni, iar parintii mei geniali.

Cina de Craciun am servit-o cu Tina(prietena mea slovena, Dr in bio-chimie, I'm so proud of her!), Fulga(colocatara) si ai mei. Alcoolul a dezlegat limbile si a deschis sufletele iar la sfarsit vorbeam toti "balcanica". Sintagma preferata,fiind:"Haide misco!!" A2a zi Tina a miscat-o spre Slovenia iar noi spre centrul Strasbourg-ului!

Am avut un orar foarte incarcat de citit beletristica, plimbat, pozat si odihnit.
Maine plecam la Brasov iar apoi eu ma intorc la Strasbourg.
Vesti bune noul an imi aduce cu formari la Paris, Nantes, Montpellier, Nancy si Strasbourg.

Asa ca va doresc si voua un an nou plin de bucurii,impliniri personale si profesionale.

La anul si la multi ani!

PS: va las cu un snob si o soparla. Iar sportul nr2, dupa fugarirea Ritei prin apartament, este alergatul diminieata dupa tramway, ca sa nu intarzi la munca.

 

mexicaniada

din mexic cu drag mi-ai adus bratara asta draga Anda.
cum drumurile noastre se intersecteaza mereu.
mi-esti draga tare si mandra esti!

vroiam doar sa iti multumesc pentru dar, e minunat, il port cu placere.
dar cel mai important dar pe care mi l-ai facut a fost in studentie, (si) de la tine am invatat determinarea :)

so, from Strasbourg with love, pana cand viata ne va desparti.

passion with a stranger

call it love, call it whatever you want if it suits you, take what you need, take everything that this world has to give you and you won't owe anyone a thing 'cause it's said and done...go on now and have fun!







sometimes you just have chemistry.
sometimes you don't feel anything at the beginning and after that it comes slowly.
sometimes you have love but you don't have chemistry.
if you have chemistry and love...you're kind of blessed!

it's been like I've been trapped under the ice. nothing to lose, nothing to gain... no regrets! just memories! as many memories as possible!

When in doubt, drink Champagne! :D

Mederic tonight is the night we'll fight 'till is over! So we'll put our hands up like the ceiling can't hold us! :D

Job! Magic pills!

Stras my love!

The old crib! Pe vremea cand aveam o terasa ce bine eraaaaaaaaaaaaaaa!

:))

Moi : "so...what's you age again? you turned like...29?!"
Fulga : "do you want me to kill you now or later on? you know that my biological clock will kill you!"
Moi : "yes, without blinking!"
Fulga : "Why aren't you a guy??!!"
Moi : "Hmmmpfff... I don't know :))"
Fulga : "Anyways you would be too short and not asian!"
Moi : "Yes but you'd love my personality and my guts and other stuff... :D"
Fulga :  "Mmm, yeah... meanwhile let's not talk about my age again..."
Moi :  "Or other weird stuff... :))"
Fulga: "Word!"


Fulga is one of my flatmates!

I would like you to listen to BOY while reading this

L.

Cu L. este o lunga poveste de prietenie si dragoste. Ne cunoastem de aproape 16 ani cred :) O viata de om. Inca de cand eram in generala. Este sufletul meu pereche. Alaturi de care am trecut prin bune si prin rele si impreuna cu care am avut suisuri si coborasuri. Cu ea am colindat Romania, cu ea mi-am impartit indragostelilele, visele, sperantele, mancarea, totul. Ea mi-a facut o zgarda cu STORM si o panza de paianjeni pe, pantaloni. Si stiu ca orice s-ar intampla Ea este mereu acolo. So close no matter how far.


Cam de 2 ani trecem amandoua prin perioade zbuciumate fie profesional fie sentimental si fiecare se lupta in felul ei sa cope with it. But I am proud because united we stand! Ieri a avut un cap mare de trecut dar eu cred ca l-a trecut cu bine si sunt sigura ca lucrurile se vor ameliora si vor revenii pe fagasul cel bun.


What unites us? Many, many memories but most of all our way ob being. We are proud and we don't swallow bullshit and we don't play the little servant. We like rock and roll. We like Vama Veche and Sighisoara and we don't like Braila :)) Si la 60 de ani o sa fumam impreuna!


Este simplu si greu sa mentii o relatie de prietenie atata vreme. Inevitabil multe date ale ecuatiei se schimba. Dar daca ramai infipt in real si esti sincer cu tine si cu persoana respectiva nimic nu te poate rata!


Asa ca mult curaj L. ! You can do it!

beautiful people si calul din Marlboro

Lucrurile se aranjeaza. Toate trec si toate intra pe fagasul predestinat. Cand imi zicea Mama : "Toate trec, asa e viata plina de necazuri si, cateodata, mai suntem si fericiti!" nu o credeam. Eram ca si copilul din "Calul din Marlboro" de la Vama Veche...m-astepta strada mea din Franta si calul Troian...





Cand ascultam melodia asta eram in liceu si nu aveam griji. Viata era frumoasa, plina de evenimente "importante", de trenuri spre sighisoara, spre mare, de rockeri, blugi taiati, bratari, cercei in nas, concerte si scoala. Prietenia era totul si nu trada. Era cruda, sincera si bubbly! Era ca o sticla de champagne care nu se mai termina.









Apoi am crescut. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau. "Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...".
Am invatat ca uneori unele lucruri sunt mai bine sa ramana nerostite iar altele nu.
Ca atunci cand ai o problema nu te ajuta decat Dumnezeu. Oricat de melodramatic ar parea, asa este!

Sticla de champagne parea ca e rasuflata dar nu era chiar asa. Chiar daca karma, zenu' si feng shuiu nu erau chiar ok.





Apoi mi-am amintit ca de fapt eu cred ca in oameni. Si cand dai fara sa astepti nimic in schimb primesti inapoi inzecit. Si asa a fost.
Sunt de 3 ani in Franta si am cunoscut oameni minunati.
Am cunoscut si oameni inraiti. A fost amara de tot experienta. Dar sunt inconjurata de atatia oameni speciali incat cei amari se pierd repede. Sunt ca o voce stinsa de laringita. E trist sa fii un om care se cere uitat cat mai repede.
Si, ca sa nu uit, scriu aici, ca sa imi amintesc peste ani : va multumesc Celine, Dominique, Mathilde, Gilles, Dao, Marine, Mederic, Stéphanie, Fanny, Sylvie, Olivia, Corinne, Daniélle, Nora, Dr. Strittmatter, Dr. Michel, Dr. Köll, Dr. Kauffmann, Dr. Hofmann, Dr. Schneider, Dr. Meghit pentru ca m-ati slefuit, m-ati acceptat cum sunt si ati incercat sa ma faceti sa evoluez. Sunt cum sunt datorita voua. Chiar daca nu cunoasteti limba romana. Va multumesc din suflet! Pentru tot!

Iar pe cei "de acasa" nu ii mentionez pentru ca ei fac parte din mine.
Sunt in inima, in ochii, in sangele meu.

Iar Alina de acolo de sus, dintre stele, sper ca esti mandra de mine, de traiectoria mea. Ma gandesc mereu la tine si te port in inima. Am incetat de mult sa "ma mai smiorcai" (multumesc, Dr. Köll : "Je ne veux pas pleurnicher maintenant pour ça! Ca passera!"). Suntem suma actiunilor noastre. Dam si primim.

* note to self :
Aseara m-am intors acasa pe la 23.30 si l-am gasit pe Mederic pe canapeaua noastra, trist tot, la care F. cu un aer doct : "S-a despartit de iubita lui!". Ah bon! Atunci mobilizare de urgenta contra inimilor albastre, les coeurs brisés : filmul 500 days of summer, sticla de vin rosu de zile negre, ciocolata, popcorn si batiste! La ora 1.30 Mederic sforaia pe canapeaua noastra. Celine nu era inca acasa. L-am invelit si am mers la culcare. This is home! *





Am avut 3 zile de vacanta si am dat o fuga pana la Paris, din 2 motive :
1) concertul Travis.
2) expozitia temporara de la muzeul Guimet despre civilizatia cambodgiana si templul Angkor.

Dar despre concertul Travis si muzeele din Paris latter on!
I feel blessed. Si uneori imi e frica sa imi urlu bucuria asa ca am invatat sa o tin inchisa in mine, ca o comoara pretioasa si sa ii dau drumul sa zboare numai la rastimpuri, numai oamenilor alesi.

momentul prezent

Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat. 

Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.

Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara. 

Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete. 

Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.

Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici. 

Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.

Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.

Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par. 

Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.

Noi la concerte, la Iris, la Cargo.

Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.

Noi simplu.

Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.

Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.

Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.

Noi cantand, plangand, razand, fugind.

Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.

Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada. 

Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.

Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva. 

Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.

Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.

Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine. 

Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)

Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.

D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.

M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.

D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.

Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.

Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.

Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.

Alice freaca menta, as always.

T. face ceasuri.

D. e la Paris.

Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.

Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.

Viitorul mi-l imaginez mereu.

Visarea este starea mea de spirit! :)

Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!

Fête de la musique Strasbourg 2013

Cum noi stim sa petrecem ca tinerii :p ca de la 24 respectiv 18 la ce te poti astepta de la noi? am participat si noi ACTIV la Fête de la musique = Sarbatoarea muzicii = in fiecare an pe data de 21 iunie frantuzii sarbatoresc venirea oficiala a verii cu o noapte plina de concerte, in fiecare oras/sat frantuz/borderline.

A. era dèja in centru in plina verva, eu cu un pic mai putin nerv, venind direct de la munca, mi-am zis ca nu o sa rezist prea mult, pana pe la miezul noptii cel tarziu. Si ajung eu in Place Kleber si sa vezi si sa nu crezi : misuna Strasbourgul de oameni! Dar cand zic misuna zic furnicar! Nu aveai loc sa scapi pe jos un "obect" ca ala erai, ramaneai fara pentru ca nu aveai loc sa te apleci sa recuperezi "obectul"!

Acum sa vezi pozna, cum naiba sa ne reperam in furnicar? Eu, minte de "blonda" : " hei, am ajuns! sunt in stanga scenei langa un mos care danseaza de rupe!" Soc, in jurul meu erau vreo  mosi care dansau de rupeau! Super tare! Ne-am gasit pana la urma, gratiei palariei lui A. Adica el m-a gasit, ca de obicei.

Si atunci am purces la drum, asa ca va invit alaturi de noi sa faceti un mic periplu pe strazile strasbourgului!





Am inceput turul in Piata Kleber pe la ora 19.30 unde canta de rupea o trupa de rock clasic, am fost nostalgica dupa Iris, recunosc!

Apoi am luat-o la pas pe Rue des grandes arcades unde am dat peste mai multe grupuri de Capoeira! Chestie care m-a dus inapoi in Brazilia, pret de cateva minute bune! Imi cer scuze pentru pozele care nu sun t centrate pe protagonistii principali dar am o scuza : am doar 1m60 si nimeresc mereu in spatele unor girafe/girafi astfel incat campul meu vizual este destul de restrans. Data viitoare imi iau o scarita cu mine! Mi-ar placea sa existe una din aia pe care o scuturi si e gata instalata! ( ca si corturile alea de la decathlon, scuturi o data bine si cortul se aseaza instantaneu!).

Apoi am ajuns in Place Guthenberg unde nu era nimic interesant, pentru moment...asa ca am luat-o pe Rue de Tonneliers unde in fata la Jeannette et les cycleux am dat peste tinerii astia care faceau sa, sara scantei din chitari si microfoane!

Apoi am ajuns langa barul Dubliners unde am dat dom'le peste astia care ne-au zburat mintile! Era un fel de banica junior dar de 1000 de ori mai bun care a cantat " Tainted love", "With or without you", " Hit the road Jack" si de aici totul e istorie, poate nu si faptul ca tipul de la orga electronica era un brontozaur de vreo 80 de ani super meserias!

Astia au fost preferatii nostrii!

Apoi am baut! Apoi am ajuns inapoi in Place Kleber unde am dat peste ametitii astia care cantau ceva gen Daft Punk, nu prea pe gustul meu si am intregit cu o pregnant Andreea, Andra si Radu.

Apoi am ajuns pe Rue des Bouchers  unde "se intamplau" 2 gagici si trupa lor care au rupt scena cu Bon Jovi "It's my life" si alte chestii misto de care nu mai imi aduc exact aminte, combinatia bere + vata de zahar cu gust de capsune mi-a fost fatala! Stiu numai ca eram super happy cu 2 bete batand de zor la tobe! Argh, inca un vis devenit realitate! Atentie, urmeaza poze cu fericire suprema, vise implinite, serious had banging si oameni petrecareti!

Dupa ce am sarit si dat din cap si din bete pana nu am mai putut eu si ceilalti au zis sa mai vedem si altceva am pornit-o spre Place Austerlitz, cam obositi ce e drept...unde nu am dat peste mare lucru din punct de vedere muzical dar am dat peste un joc de lumini tare frumos, unde ne-am spart in figuri, de "veseli" ce eram!


Eu si esarfa lui A.

Incaltaminte de tineri!

Ok can we go home now, mood!

Happy shinny people!

 " Sa-ti zic sau sa-ti arat??"

Dar nu ne-am dus la somn ci ne-am reintors la Place Kleber unde am dat peste o trupa super faimoasa franceza de care noi nu auzisem niciodata, obvious, ca na trupe de varietati franceze nu e tocmai pe gsutul nostru, dar am fost tare impresionati sa vedem cum solistul era purtat de brate de multimea de fani!

Apoi restul s-au dus sa se plimbe iar eu si A. am continuat periplul, asa ca am luat-o la talpa pana langa Trolley unde am dat peste niste buntzi buntzi si A. si-a facut o trupa de fane in extaz. Asta in timp ce eu toceam 1m cub de mult ce imi placea zgomotul ala repetitiv. A. :" pfuasi daca nu faceam urbanism precis faceam ceva cu dansul!" Moi, cu mintea aiurea : "Daca nu faceam medicina ma faceam bar woman!"

Apoi am ajuns pe Grande Rue unde am dat peste niste arabi care cantau si dansau genial dar A. era prea ocupat sa se holbeze la o tipa care isi misca toate cele ( in super ritm cu muzica ce e drept!") :))

Si am incheiat seara cu un grup de varietati franceze, foarte misto ce e drept!

Ne-am intors pe jos acasa, in zig zag, pe la 3-4 dimineata! Haaaaaaaaaa! Old school, baby!

Bdi, bdi, bdi, this is all folks! De fapt, va las si cu o bucata muzicala de exceptie!

oare

oare stii cum e cand esti aici? cred ca stii. cam la fel ca atunci cand sunt eu acolo.
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.


is there such thing intre un el si o ea?



si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2.  betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.


poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!

united we stand!





PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!

Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"

these are my patients

"   Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?

I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroine?"

Dupa mine exista 3 filme epice care ajuta oarecum la intelegerea adictiei, 2 dintre ele mai serioase.

1) trainspotting ( 1996)

2) requiem for a dream ( 2000)

3) how high ( 2001).

Pe al 3 lea l-am vazut cu L. la mare, cu M. In epoca in care am descoperit si luna amara si tapinarii si ipr si multeeeeeeeeee altele...este o comedie si atat ( desi...I need moeny! head! neeeeeeeeeext!).

Celelalte 2 te pun cel putin pe ganduri.

Just watch them and we'll talk afterwards.

on the road again

they say that there is nothing that the road can't heal.
I say they are right!
who are they?
that's a secret I'll never tell.

6 ore de condus, imi place mirosul de drum, de motor incins, soarele care ghideaza mereu, schimbarea vitezelor, zgomotul cauciucurilor, benzinaria de pe marginea drumului cu cafeaua vesnica ceamibunacafeadinlumelamomentulrespectiv! tirurile, farurile noaptea, vantul rece, copacii de pe marginea drumului care dau impresia de banda desenata! dar mai ales vitezaa! singurul moment din lume in care poti sa canti din toti rarunchii asta :



cand unii te vad si te plac si ar vrea sa fie ca tine. dar ei nu stiu nimic despre tine.

to live to tell your story.
un mustang si road 66 este visul suprem. poate cu tine sau fara, cel pe care nu l-am cunoscut inca sau l-am cunsocut si l-am lasat sa plece. sau cu un/o total stranger, sau cu un/o cea mai buna prietena.

again and again and again home is your heart is! but my heart has no home!



is there something more important than to have a memorable life?
sometimes I feel like I am 100 years old but still a baby!
60 revolutions per minut, this is my regular speed!



this song that I have sang for just a few!

cateodata te simti atat de bine incat iti este frica sa te bucuri; incat stii ca va urma ceva rau.
dar daca urmezi drumul tau...totul este sa iti asculti inima si mintea.

cand eram mica credeam ca destinul fiecaruia este gravat in scoarta de tei, nu stiu de ce tei, pentru ca imi placea mirosul probabil. in plus tei=mare. cat de singur poti fii inconjurat de oameni.

ti s-a intamplat vreodata sa vezi totul din afara corpului tau, incet, incet sa iesi din tine...and nothing else matters!



sa traiesti atemporal, sa iesi din lumea asta cand vrei, sa iei masina, avionUL, elicopterul, vaporul si sa pleci, sa pleci, sa plecccccccciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

sa-ti fie drumul lin si noaptea aproape
pe-ntinderea de soapte sa-ti mangai parul,
lin
sa ma atingi si sa ma stingi
pe veci,
din cinci in cinci
zile calatoare
iele zburatoare
ierni fulgeratoare
pasari migratoare!

un soare terapeutic si liniste!
tatuajul cu aripile lui hermes!

A très bientôt mes amis!

from France, avec amour

picture from http://vrsdesign.wordpress.com/2009/07/

Iubesc ilustratele. Aș scrie cărți poștale uantruna. Mă relaxează mereu, plus că e minunat să îți imaginezi reacțiile persoanei dragi la vederea/citirea ilustratei. Ieri am fost la Strasbourg și mi-am înnoit sertarul cu sentimente de trimis. Și trebuie precizat că în străinătate e o gamă foarte diversă astfel încât sunt ca un copil in a candy shop când trebuie să le aleg :)

"A postcard or post card is a rectangular piece of thick paper or thin cardboard intended for writing and mailing without an envelope.^[1]

In some places, it is possible to send them for a lower fee than for a letter. "

După Wikipedia

Dar am ales una pentru Germania și patru pentru Românica. Așa că, până nu îmi incepe garda, le voi scrie cu drag și dor. Pentru oameni minunați, pe care îi iubesc și cărora le datorez o parte din mine.

Luni, ilustratele vor pleca spre alte zări și vor lumina fețe și suflete curate.

Vă iubesc!

Cu drag,

Mădă.

Cântecul ăsta e pentru voi...