Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...
Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."
" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "
Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.
Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.
Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.
Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))
Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.
Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.
Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.
