"A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva :
cu umbra unui copac sau, mai bine,
sau mai bine cu umbra ta...
Ma tem ca nu o sa te mai vad, uneori,
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pan'la nori,
Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o sa te-nchida cu o frunza de pelin.
Si atunci ma apropi de pietre si tac
Iau cuvintele si le inec in mare
Suier luna si o rasar si o prefac
Intr-o dragoste mare..."
Fac poze cu telefonul, vorbesc franceza, locuiesc in Strasbourg, conduc masini rapide, plec in vacante exotice, vorbesc repede, zambesc mult, incerc sa simt mai putin si imi zic ca cea mai frumoasa zi...o sa vina. Imi traiesc visul. Rapid, intens. Musc din viata. In fata mea se deschid posibilitatile ca si foile unui physalis. Viata imi surade si sar obstacolele unul cate unul.
Femeie emanciata?! Fetita? Eleva eterna.
Ador florile de physalis. Ador toamna. Ador lumina toamnei, culorile toamnei, mirosurile toamnei, inceputul nou. Premonitia gerului muscator de sincer, al cerului perfect albastru peste marea alba de zapada.
Pofta de viata. Senzualitate.
O bijuterie de bijutier pe o straduta laturalnica din Strasbourg. Un inel de logodna cu un con si frunze tomnatice. Aur galben. Valorile de viata. Familia e familie, ca in viata cu Louie. Ce desen animatic magic.
Astept naturalizarea, astept concursul de PH, inot ca sa imi termin ultimul mémoire.
Incerc sa fiu mai eco. Incerc sa nu ma mai enervez si sa nu mai imi fac griji.
Toamna sa fie cu mine si cu cei dragi mie!
Imi place sa cred ca nu ma las purtata de viata ca o frunza. Imi place sa am o senzatie de control. Iluzorie. In viata nu controlam mare lucru.
" Calatoria asta e un balamuc
Nu-ti face griji pentru nimic in univers
Maine vom rade de azi
Daca vrei sa stii : sunt ABSOLUT TREAZ!"
https://www.youtube.com/watch?v=tLhjo-ahDb0
Se afișează postările cu eticheta adictologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adictologie. Afișați toate postările
vineri, 21 septembrie 2018
duminică, 29 noiembrie 2015
Morphine
Sur la Morphine
" C'est n'est pas "un état d'anxiété", c'est une morte lente qui s'empare du morphinomane pour peu qu'on le prive de sa morphine une heure ou deux. L'air lui fait défaut, il ne peut pas l'avalere...pas une cellule de son corps qui ne soit pas en manque... de quoi? Impossible à définir ou à expliquer. Bref, l'homme n'est plus. Il est déconnecté. Ce qui se meut, ce qui s'angoisse, ce qui souffre, c'est un cadavre. Il n'aspire et ni ne pense à rien d'autre qu'à la morphine.
La morphine!
Mourir de soif est un mort paradisiaque, bienheureuse, comparée à la soif de morphine. C'est ainsi, sans doute, qu'un enterré vivant s'efforce d'attraper les dérisoires dernières bulles d'air de son cercueil et se lacère la poitrine avec les ongles. C'est ainsi qu'un hérétique gémit et se débat sur le bûcher lorsque les premières flames lui léchent les pieds... La mort, une mort à sec, à petit feu ..."
Mikhail Bulgakov, "MORPHINE"
Pentru ca Bulgakov este in topul meu 10.
Pentru ca addictia nu este o probleme de vointa.
Pentru ca addictia te face sa zbori, te ajuta sa traiesti dar te si ingroapa de viu.
Pentru ca oamenii astia sunt oameni speciali.
Pentru ca au nevoie sa fie intelesi, sprijiniti si vazuti.
Pentru ca oamenii astia sunt tot ceea ce este ascuns in noi!
Din punct de vedere muzical cred ca this deep amazing voice sounds a lot like morphine. Mark Sandman died in 1999, infarct.
" C'est n'est pas "un état d'anxiété", c'est une morte lente qui s'empare du morphinomane pour peu qu'on le prive de sa morphine une heure ou deux. L'air lui fait défaut, il ne peut pas l'avalere...pas une cellule de son corps qui ne soit pas en manque... de quoi? Impossible à définir ou à expliquer. Bref, l'homme n'est plus. Il est déconnecté. Ce qui se meut, ce qui s'angoisse, ce qui souffre, c'est un cadavre. Il n'aspire et ni ne pense à rien d'autre qu'à la morphine.
La morphine!
Mourir de soif est un mort paradisiaque, bienheureuse, comparée à la soif de morphine. C'est ainsi, sans doute, qu'un enterré vivant s'efforce d'attraper les dérisoires dernières bulles d'air de son cercueil et se lacère la poitrine avec les ongles. C'est ainsi qu'un hérétique gémit et se débat sur le bûcher lorsque les premières flames lui léchent les pieds... La mort, une mort à sec, à petit feu ..."
Mikhail Bulgakov, "MORPHINE"
Pentru ca Bulgakov este in topul meu 10.
Pentru ca addictia nu este o probleme de vointa.
Pentru ca addictia te face sa zbori, te ajuta sa traiesti dar te si ingroapa de viu.
Pentru ca oamenii astia sunt oameni speciali.
Pentru ca au nevoie sa fie intelesi, sprijiniti si vazuti.
Pentru ca oamenii astia sunt tot ceea ce este ascuns in noi!
Din punct de vedere muzical cred ca this deep amazing voice sounds a lot like morphine. Mark Sandman died in 1999, infarct.
Etichete:
"le songe du docteur"
,
1000 de chipuri
,
addictologie
,
addictology
,
adictologie
,
alice in wonderland
,
asteptarea
,
detachment
,
drugs
,
losing my religion
,
penseeuri
,
white trash beautiful
,
wonderwall
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
Prison break 3. Death and all her friends.
We all know that this could happen.
It happened to my colleagues (nurses and doctors). They all have their graveyard. We all have it,as doctors.
But I remember precisely how it happened to me.
12.02 (I was thinking of going out eating something but still had some paper work to do). Phone rings. A nurse answers. She immediately screams in the medical unit : “We have a patient who hang himself! Fast, fast!”
12.04 We took the emergency backpack and we’ve started running on the empty hall ways. The doors from one sector to another one we’re opening so slow. We were running... The doors were slamming back after our passage. 1.2.3.4.5.6.7. doors and 2 floors.
12.10 He is in the “new comers” wing. Second floor. We split. Take the stair it will be quicker. I jump 2 stairs at a time. Second floor. Full of people. I couldn’t see their faces. I could just see the patient, lying down, not moving and the sheets hanging by the window bars.
12.15 A person was already doing the CPR. The patient was not moving, I didn’t have a pulse. He seemed ... We continue the CPR. We don’t want to loose him, we don’t want to call it, we cannot loose him, breathe God damn it. 1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30 1.2. “all hands off the patient!” again and again and again! God if you can hear me, if you are there, please, don’t let him die! At some point I think I’ve realized I cannot do anything and that he was gone.
“ ... and the hardest part was letting go, not taking part ...” (Coldplay).
12.40 The ambulance arrives. They try to intubate him. They call it off.
I don’t remember doing the way back to the medical unit. I think I’ve cried but silently as the nurse student was in shock. When I’ve arrived to the medical unit everyone knew what happened after the look of my face. I got hugs and everyone kept on saying that we did everything possible. He would have done it any how sooner or latter. Somehow, it didn’t comfort me. How could it?
It was my patient. I did everything. He died, hung, in a prison cell, alone. Young, too young, had a family.
I felt weak. I felt Small, Guilty, Inefficient. He shouldn’t have been dead.
And then I realized he was not my first and he will not be my last. Because I’m a M.D. and sometimes you can simply not save them. It’s just that the whole system is wrong. I dislike prisons and any kind of structure who uses the abuse of power. Maybe this man didn’t belong in prison. When abuse it’s the only way of justice death and all of her friends come along.
And I am tired but I won’t give in (or at least I’ll try).
“ Cause sometimes you just feel tired,
Feel weak, and when you feel weak, you feel like you wanna just give up.
But you gotta search within you, you gotta find that inner strength
And just pull that shit out of you and get that motivation to not give up
And not be a quitter, no matter how bad you wanna just fall flat on your face and collapse.
Till the roof comes off, till the lights go out
Till my legs give out, can’t shut my mouth.
Till the smoke clears out.
Am I high? Perhaps
I'ma rip this s*** till my bones collapse...
...I will not fall, I will stand tall.” (Eminem)
So I hope that he’s in a better place. He would have done it sooner or latter prison or not prison. I have a bitter taste though. See you at a bitter end (Placebo).
And oh I do not fancy your life “dramas” as I know that worse is and always will be possible.
Etichete:
1000 de chipuri
,
addictology
,
adictologie
,
alice in wonderland
,
anotimpurile
,
asteptarea
,
death and his friends
,
detachment
,
doctor
,
prison break
,
prison doctor
,
requiem for a dream
duminică, 5 iulie 2015
canicula.1q84
Ca sa inteleg adevaratul sens al cuvantului canicula m-am mutat eu in Franta?
NU!
Ca ma topesc ca o inghetata pe canapea, sa transpir iesind de la dus, sa fac alergie, la propriu, m-am mutat eu in Strasbourg?
NU!
Si atunci va intreb eu pe voi WTF??!! 41° toata ziua, 35° grade noaptea! How am I suppose to sleep? How am I suppose to function working all day long without air conditioning? Nu v-ati fi asteptat la asta de la un spital din Franta,nu? Ei bine realitatea este cruda si inflexibila : nu este aer conditionat, avem doar ventilatoare care recircula doar aerul cald (deci, eficienta zero) si lucram cu halatele din bumbac peste hainele de strada. DAR avem dus la munca! Este, dom'le, ca trag cu urechea si cu ochiul toti colegii de sex masculin (cu exceptia celor gay si poate a celui transexual?!) nu mai conteaza. Oricum in momentul in care iesi de la dus esti acoperit de transpiratie, so why bother? (cred ca pe varianta asta functioneaza pacientii mei care isi imagineaza ca, fiind uzi in permanenta nu mai am au nevoie de dus ca doar si ala tot cu apa sa face, macar transpiratia e moka).
In afara de canicula asta infecta am si vesti bune.
De la inceputul lui mai am inceput sa lucrez si la spital, pe addictologie. Finally I am payed for doing the specialty that I was trained to do. And I'm loving it in all her complexity, addictology is the QUEEN! When I am not doing this I am at prison break. Everything advances as planned. Soon I will conquer the world!
Meanwhile I am saving money for buying a car (asta dupa ce mi-am dat seama ca ma pot descurca perfect si fara voiture, mai putin cand sunt de astreint si sunt totusi de astreint o saptamana/5). Deci, desi nu imi face nici o placere deosebita sa fiu eco unfriendly by buying a new car it seems that I don't have a choice.
In august plec in V A C A N T A. Atat de bine ilustrat e cuvantul asta de hit-ul Madonnei :
Plec D O U A SAPTAMANI I N T R E G I in Vietnam! My feet are itchy already! I haven't been on a trip since Mai, S(LOVE)ENIA si Venice (blearch, o sa scriu poate vreodata un post despre cum mi-a displacut profund Venetia si despre cum SLOVENIA KICKS ASS).
Asta daca nu o sa ma descompun pana atunci, din cauza caldurii.
Intr-o zi ma intorceam de la Prison Break, cu tramvaiul, si eram foarte concentrata in unul de cursurile de addicto : cred ca era cel despre complicatiile hepatice ale exogenozei cronice. Si cum aveam castile in urechi, eram concentrata in lumea mea in mod :"vizualizare 3d a cirozei hepatice". La un moment dat mi s-a parut ca barbatul asezat pe scaunul din fata mea incearca sa comunice cu mine asa ca imi scot castile din urechi si intreb, politicos, "pardon?". La care omul ma intreaba daca asta este meseria mea, sa ingrijesc "aceste" persoane. I-am raspuns obosita si mandra ca : "Oui." La care acel necunoscut mi-a zis admirativ si cu ochii plini de bunatate : "C'est ca l'humanité!".
Si atunci m-am gandit cu bucurie ca o umanista idealista pasionata de literatura si-a gasit manusa perfecta in adictologie. No regrets.
O sa revin in curand, sper, cu o postare despre Slovenia si Venetia. Si poate despre Portugalia (I am deeply in love with this country and with her people).
So see you latter alligator!
NU!
Ca ma topesc ca o inghetata pe canapea, sa transpir iesind de la dus, sa fac alergie, la propriu, m-am mutat eu in Strasbourg?
NU!
Si atunci va intreb eu pe voi WTF??!! 41° toata ziua, 35° grade noaptea! How am I suppose to sleep? How am I suppose to function working all day long without air conditioning? Nu v-ati fi asteptat la asta de la un spital din Franta,nu? Ei bine realitatea este cruda si inflexibila : nu este aer conditionat, avem doar ventilatoare care recircula doar aerul cald (deci, eficienta zero) si lucram cu halatele din bumbac peste hainele de strada. DAR avem dus la munca! Este, dom'le, ca trag cu urechea si cu ochiul toti colegii de sex masculin (cu exceptia celor gay si poate a celui transexual?!) nu mai conteaza. Oricum in momentul in care iesi de la dus esti acoperit de transpiratie, so why bother? (cred ca pe varianta asta functioneaza pacientii mei care isi imagineaza ca, fiind uzi in permanenta nu mai am au nevoie de dus ca doar si ala tot cu apa sa face, macar transpiratia e moka).
In afara de canicula asta infecta am si vesti bune.
De la inceputul lui mai am inceput sa lucrez si la spital, pe addictologie. Finally I am payed for doing the specialty that I was trained to do. And I'm loving it in all her complexity, addictology is the QUEEN! When I am not doing this I am at prison break. Everything advances as planned. Soon I will conquer the world!
Meanwhile I am saving money for buying a car (asta dupa ce mi-am dat seama ca ma pot descurca perfect si fara voiture, mai putin cand sunt de astreint si sunt totusi de astreint o saptamana/5). Deci, desi nu imi face nici o placere deosebita sa fiu eco unfriendly by buying a new car it seems that I don't have a choice.
In august plec in V A C A N T A. Atat de bine ilustrat e cuvantul asta de hit-ul Madonnei :
Plec D O U A SAPTAMANI I N T R E G I in Vietnam! My feet are itchy already! I haven't been on a trip since Mai, S(LOVE)ENIA si Venice (blearch, o sa scriu poate vreodata un post despre cum mi-a displacut profund Venetia si despre cum SLOVENIA KICKS ASS).
Asta daca nu o sa ma descompun pana atunci, din cauza caldurii.
Intr-o zi ma intorceam de la Prison Break, cu tramvaiul, si eram foarte concentrata in unul de cursurile de addicto : cred ca era cel despre complicatiile hepatice ale exogenozei cronice. Si cum aveam castile in urechi, eram concentrata in lumea mea in mod :"vizualizare 3d a cirozei hepatice". La un moment dat mi s-a parut ca barbatul asezat pe scaunul din fata mea incearca sa comunice cu mine asa ca imi scot castile din urechi si intreb, politicos, "pardon?". La care omul ma intreaba daca asta este meseria mea, sa ingrijesc "aceste" persoane. I-am raspuns obosita si mandra ca : "Oui." La care acel necunoscut mi-a zis admirativ si cu ochii plini de bunatate : "C'est ca l'humanité!".
Si atunci m-am gandit cu bucurie ca o umanista idealista pasionata de literatura si-a gasit manusa perfecta in adictologie. No regrets.
O sa revin in curand, sper, cu o postare despre Slovenia si Venetia. Si poate despre Portugalia (I am deeply in love with this country and with her people).
So see you latter alligator!
Etichete:
addictology
,
adictologie
,
alice in wonderland
,
bulletproof
,
calator in timp
,
canicula
,
fericire
,
fly away
,
France
,
negru pe alb
,
prison break
,
prison doctor
,
strasbourg
,
summer wine
,
vara
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)

