Toamna 2018

"A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva :
cu umbra unui copac sau, mai bine,
sau mai bine cu umbra ta...
Ma tem ca nu o sa te mai vad, uneori,
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pan'la nori,
Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o sa te-nchida cu o frunza de pelin.

Si  atunci ma apropi de pietre si tac
Iau cuvintele si le inec in mare
Suier luna si o rasar si o prefac
Intr-o dragoste mare..."

Fac poze cu telefonul, vorbesc franceza, locuiesc in Strasbourg, conduc masini rapide, plec in vacante exotice, vorbesc repede, zambesc mult, incerc sa simt mai putin si imi zic ca cea mai frumoasa zi...o sa vina. Imi traiesc visul. Rapid, intens. Musc din viata. In fata mea se deschid posibilitatile ca si foile unui physalis. Viata imi surade si sar obstacolele unul cate unul.

Femeie emanciata?! Fetita? Eleva eterna.

Ador florile de physalis. Ador toamna. Ador lumina toamnei, culorile toamnei, mirosurile toamnei, inceputul nou. Premonitia gerului muscator de sincer, al cerului perfect albastru peste marea alba de zapada.

Pofta de viata. Senzualitate.

O bijuterie de bijutier pe o straduta laturalnica din Strasbourg. Un inel de logodna cu un con si frunze tomnatice. Aur galben. Valorile de viata. Familia e familie, ca in viata cu Louie. Ce desen animatic magic.

Astept naturalizarea, astept concursul de PH, inot ca sa imi termin ultimul mémoire.
Incerc sa fiu mai eco. Incerc sa nu ma mai enervez si sa nu mai imi fac griji.
Toamna sa fie cu mine si cu cei dragi mie!

Imi place sa cred ca nu ma las purtata de viata ca o frunza. Imi place sa am o senzatie de control. Iluzorie. In viata nu controlam mare lucru.

" Calatoria asta e un balamuc
Nu-ti face griji pentru nimic in univers
Maine vom rade de azi
Daca vrei sa stii : sunt ABSOLUT TREAZ!"

https://www.youtube.com/watch?v=tLhjo-ahDb0

you could be happy

... I hope you are!
... I'll never know!

Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.


In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.


Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.

Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".

Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.

Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!







Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.


It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!

furtuna

" nu stiu de ce .. dar cand am dat share la poza asta .. m-am gandit la tine :)" by Jointuletz

eu ce am vazut? lumina, culoare, speranta....speranta firava ramane-n cutie, cand relele toate spre noi se reped...



interesanta asocierea mea cu poza asta. 

dar daca asta este perceptia chiar si a unui singur om despre mine, eu sunt cea mai fericita, inseamna ca nu am trait degeaba pana acum. ca am reusit sa inspir sentimente frumoase si speranta!

voi ce vedeti cand va uitati la poza asta? te intreb pe tine soare...

poza nu imi apartine, sursa poza

Sunt ABSOLVENTA!

Nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare : „ Sunt ABSOLVENTTTTTTTT!!!” :)))

Pozele vor spune ceea ce eu nu pot: fericire absoluta!!!

Asta era acum 2 ani jumate. Intre timp s-au schimbat unele lucruri.
Iubirea dureaza 3 ani. Printul nu a fost printul meu. Meseria e bratara de aur dar este si catus in acelasi timp.
Nu este atat de usor sa faci ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Uneori trebuie sa iti amani visele pentru zile mai insorite.
Oamenii se impart in 2 categorii : buni si neintelesi. Nu cred  ca exista oameni cu adevarat rai. Fiecare avem un motor care ne face sa avanasam indiferent de conditii. Iar unii oameni reactioneaza mai urat si mai greoi decat altii in situatii de criza. Criza este un termen imposibil de, definit pentru ca este atat de subiectiv. Just heart no brain in there.

I am a terrible loser, since I was a child and nothing changed. I prefer to run than to face my fears. I cannot bare the thought that I am not good at doing something. I don't know how to accept failure. I mean I know all the theoretical bullshit but I cannot apply it. I simply cannot! I'm working on it but for the moment is difficult as hell.
Uneori poti fii un om prea bun. Uneori altii nu te merita. Than you just have to walk away and avoid those persons. Just walk away! I don't know why I'm writing in English, I thing it's a defense mechanism against French. And if you cannot walk away you are doomed.
Nu ne putem alege familia dar ne putem alege prietenii. Ne putem inconjura de oameni frumosi, buni, blanzi, veseli, pozitivi.

Life is always about choices! The choices you make are defining you. So choose freely but wisely because if you blow it up, you will be the only one to blame.

De vreo 2 saptamani mi-am reinceput activitatea de couch surfing. CS has never been cooler :)

Va doresc o duminica minunata si insorita.
PS : la Strasbourg ploua si este frig dar va veni soarele si pe strada mea!

2013

2013 m-a gasit curata, in pijamale, cu un pahar de vin rosu intr-o mana si un fortune cookie in cealalta.
cu ochii larg deschisi la artificii si urechile larg inchise din cauza numeroaselor petarde lansate de confratii nostrii arabi.
ne-am plimbat cu liftul la toate etajele cu paharele in mana si cu un ras in hohote. la un moment dat a chemat cineva liftul la etajul 2 iar noi eram morti de ras si de frica, avand genunchii moi, crezand ca cineva poate descoperi jocul nostru din prima zi a anului! dar nimeni nu a urcat iar noi am coborat etaj cu etaj pana la parter, la usa din dreapta; unde locuim aproape in fiecare zi. mai putin cand nu suntem acolo, ceea ce este evident.
apoi am mai baut un pahar de cola zero, neaparat zero, am mai jucat un zuma si m-am dus la somn.
nu inainte de a imi admira inca o data minunatele noi manusi gri cumparate special pt noaptea dintre ani ca sa am si eu ceva nou la trecerea dintre ani. si minunata carte Idian trip scrisa de fondatorul Medicinii fara frontiere! pentru ca anul asta va fi plin de calatorii. DIXIT!
de asemenea mai aveam in buzunar un mp3 player sony de care nu ma despart niciodata, un pachet de servetele; bani si un strugurel pt buze.
cu lucrurile clare in minte si sufletul impacat.
dar de departe cel mai tare accesoriu a fost rasul sanatos si tare ca piatra, iute ca sageata, tare ca fierul, iute ca otelul!
LA ANU SI LA MULTI ANI!

PS : iar bradul a clipocit rosu toata noaptea. si ce bine am dormit in cearsafurile proaspat schimbate din bumbac 100%/ sunt unele lucruri in viata care nu pot fi inlocuite : casmirul, matasea, bumbacul, patul cu saltea ergonomica si neaparat papucii de casa comfortabili. cei mai comfortabili!



ROCK ONNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNNN!

nemtoaica din mine :)

azi goneam spre spital cand ma opreste o doamna pe strada si ma intreba in germana daca stiu unde e cafeneaua Rohan sau ceva de genul. a crescut inima-n mine! i-am zis ca nein, nu sprehen germana. si si-a cerut scuze, a crezut ca sunt nemtoaica.

si fie vorba intre noi. asa ca scurta confesiune. prefer de 1000 de ori wissembourg-ul mulhouse-ului si nordul Alsaciei sudului Alsaciei. sunt multumita de locul in care sunt, de oamenii cu care lucrez. simt ca mi-am gasit locul, pentru 6 luni sunt unde trebuie.

e foarte pitoresc orasul, o sa pun in curand niste poze din Wissembourg, asta dupa ce fac postarea despre Berna pe care am promis-o.

pana atunci...keep on shining people!

there is a wood...

not a Norvegian one, like the one from the book.

am descoperit ca nu departe de locul unde locuiesc eu este o padure. si langa padure o ferma de cai. frumoase si gratioase animale. imi place sa ma plimb prin padure. it clears my mind. azi a fost soare. soarele se juca printre crengile despuiate de vesmintele trecatoare. un soare surd si orb dar stralucitor. am vazut si un lac cu rate. si m-am intalnit cu multi oameni care iesisera la plimbare insotiti de caini sau de copii. parca prima categorie mi se parea mai fericita. si ce ture mai faceau pe acolo cainii. raiul lor. de-abia astept sa ne mutam undeva si sa avem caini! mi-s tare dragi, iubesc cainii, sunt sunt sunt...my thing!

am vazut si casa padurarului, un gater si ce m-a uimit a fost faptul ca toata lumea se saluta ca si pe munte. that was funny.

astept sa ne plimbam prin paduri nebanuite.

the magic wood, the secret wood, it`s ours to be!

home is where your heart is, and my heart is definitely not here!