exercitiu de imaginatie

daca atunci cand eram mica vroiam sa fiu doctor
si apoi vroiam sa ma fac amabasador
si apoi m-am gandit ca limbile straine imi vor fi utile la ceva in viata
si cititul meu drag, reading my life away
si mersul pe jos, de pe alexandru vlahuta pana "pe livada" mi-a facut ordine in cap si in suflet

si daca iubirile mele m-au invatat un miliard de lucruri
si daca plecarile mele m-au facut mai puternica
si daca am trait 1000 de vieti si de morti prin calatoriile mele
si daca sentimentele le-am aruncat in Marea Caribelor
si daca am fost impreuna sa vedem Piratii din Caraibe
si ne-am dansat iubirea, durerea, sperantele si deziluziile...

asta inseamna ca in 2 ani voi vorbi germana
asta insemana ca voi avea un nou pasaport
asta inseamna ca toamna asta eu voi fi noi
si noi vom fi casatoriti si curand vom fi 3
si vom scrie si citi alte milioane de carti impreuna
si zambetul nostru va straluci de 1000 de ori mai puternic
si ne vom dansa viata in piruete si fluturari de vant si de par majestuoase
si Ikebana

as vrea ca fiecare om din viata mea sa stie cat de mult a insemnat pentru mine si ce impact puternic a avut pentru traiectoria mea

as vrea sa vad visul romanesc si sa-i spun cat il urasc, in continuare

se pare ca incepe o noua era
Amin!

PS : cat as vrea ca Alina si Viorica sa ma vada acum! Sper ca sunteti mandre de mine, de acolo de sus! Up ^^ never look back!

canicula.1q84

Ca sa inteleg adevaratul sens al cuvantului canicula m-am mutat eu in Franta?
NU!

Ca ma topesc ca o inghetata pe canapea, sa transpir iesind de la dus, sa fac alergie, la propriu, m-am mutat eu in Strasbourg?
NU!

Si atunci va intreb eu pe voi WTF??!! 41° toata ziua, 35° grade noaptea! How am I suppose to sleep? How am I suppose to function working all day long without air conditioning? Nu v-ati fi asteptat la asta de la un spital din Franta,nu? Ei bine realitatea este cruda si inflexibila : nu este aer conditionat, avem doar ventilatoare care recircula doar aerul cald (deci, eficienta zero) si lucram cu halatele din bumbac peste hainele de strada. DAR avem dus la munca!  Este, dom'le, ca trag cu urechea si cu ochiul toti colegii de sex masculin (cu exceptia celor gay si poate a celui transexual?!) nu mai conteaza. Oricum in momentul in care iesi de la dus esti acoperit de transpiratie, so why bother? (cred ca pe varianta asta functioneaza pacientii mei care isi imagineaza ca, fiind uzi in permanenta nu mai am au nevoie de dus ca doar si ala tot cu apa sa face, macar transpiratia e moka).

In afara de canicula asta infecta am si vesti bune.
De la inceputul lui mai am inceput sa lucrez si la spital, pe addictologie. Finally I am payed for doing the specialty that I was trained to do. And I'm loving it in all her complexity, addictology is the QUEEN! When I am not doing this I am at prison break. Everything advances as planned. Soon I will conquer the world!


Meanwhile I am saving money for buying a car (asta dupa ce mi-am dat seama ca ma pot descurca perfect si fara voiture, mai putin cand sunt de astreint si sunt totusi de astreint o saptamana/5). Deci, desi nu imi face nici o placere deosebita  sa fiu eco unfriendly by buying a new car it seems that I don't have a choice.


In august plec in V A C A N T A. Atat de bine ilustrat e cuvantul asta de hit-ul Madonnei :




Plec D O U A SAPTAMANI I N T R E G I in Vietnam! My feet are itchy already! I haven't been on a trip since Mai, S(LOVE)ENIA si Venice (blearch, o sa scriu poate vreodata un post despre cum mi-a displacut profund Venetia si despre cum SLOVENIA KICKS ASS).

Asta daca nu o sa ma descompun pana atunci, din cauza caldurii.

Intr-o zi ma intorceam de la Prison Break, cu tramvaiul, si eram foarte concentrata in unul de cursurile de addicto : cred ca era cel despre complicatiile hepatice ale exogenozei cronice. Si cum aveam castile in urechi, eram concentrata in lumea mea in mod :"vizualizare 3d a cirozei hepatice". La un moment dat mi s-a parut ca barbatul asezat pe scaunul din fata mea incearca sa comunice cu mine asa ca imi scot castile din urechi si intreb, politicos, "pardon?". La care omul ma intreaba daca asta este meseria mea, sa ingrijesc "aceste" persoane. I-am raspuns obosita si mandra ca : "Oui." La care acel necunoscut mi-a zis admirativ si cu ochii plini de bunatate : "C'est ca l'humanité!".

Si atunci m-am gandit cu bucurie ca o umanista idealista pasionata de literatura si-a gasit manusa perfecta in adictologie. No regrets.

O sa revin in curand, sper, cu o postare despre Slovenia si Venetia. Si poate despre Portugalia (I am deeply in love with this country and with her people).

So see you latter alligator!

jardin d'hiver sau "cabana"

Stau cu o cafea calda in fata. Cafea cu aroma de alune de padure. In timp ce sorb fiecare picatura ma uit la cei doi tipi care dorm pe canapeaua mea. Care va sa zica sunt in the pack. That's what they told me yesterday. Si eu, totusi, nu inteleg cum naiba ma bag mereu in rahaturi din astea? Cum nu pot eu sa fiu "the one" for one man but part of the pack. Because I am such a good player, ain't I? Si nu stiu si nu imi sta in fire sa "ma dau la un tip". Nu pot. Si daca imi place de mor. Daca nu face el pasul I shall be forever not his. Poate ca sunt traditionalista dar sangele apa nu se face. Asa ca ma aleg mereu cu o parte din gasca pe canapea dar cu inima plina de amintiri frumoase, un zambet pe buze si acum un loc de cazare la Londra.


Oricum demult nu ma mai intreb "cum ar fi fost daca". Traiesc in prezent.
Iar prezentul este aceasta iarna blanda, cu soare, cu orhideea pe cale sa infloreasca, cu my casa plina, cu prieteni buni si ras nebun. Plimbare prin ger dar cu soare si un cer albastru azuriu. Si, totusi, caut o fata, caut pe cineva dar se pare ca nu am puterea sa il recunosc. Speranta este ca poate el ma va recunoaste.


E cald si placut. E soare. In curand o sa plecam spre centru, o sa bem o cafea cu lapte, o sa mancam un croissant si apoi o sa urcam in catedrala. De pe platforma o sa vedem tot Strasbourgul. Si o sa ne simtim binecuvantati pentru ca locuim aici. Apoi o sa coboram razand, evitand capcana porumbeilor si o sa mergem la muzeu.


I like my days here. It just gets better and better. Chillax. Respira si fii constient de asta, bucura-te de gradina ta de iarna, din interior. Unde sunt multe flori de gheata, cafea geniala si oameni minunati la un garden party! Si fonDU, cougars and the wolf of london aka wolfy!

you could be happy

... I hope you are!
... I'll never know!

Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.


In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.


Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.

Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".

Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.

Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!







Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.


It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!

momentul prezent

Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat. 

Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.

Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara. 

Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete. 

Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.

Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici. 

Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.

Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.

Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par. 

Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.

Noi la concerte, la Iris, la Cargo.

Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.

Noi simplu.

Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.

Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.

Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.

Noi cantand, plangand, razand, fugind.

Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.

Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada. 

Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.

Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva. 

Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.

Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.

Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine. 

Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)

Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.

D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.

M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.

D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.

Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.

Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.

Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.

Alice freaca menta, as always.

T. face ceasuri.

D. e la Paris.

Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.

Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.

Viitorul mi-l imaginez mereu.

Visarea este starea mea de spirit! :)

Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!

Ain't got no...I got life!

in spiritul vacantei!

asa, un mic preview inainte de postarile cu vacanta, care se vor imparti in  parti : oameni, vegetale, peisaje!

Martinica si insulele Grenadine soon to come!

oare

oare stii cum e cand esti aici? cred ca stii. cam la fel ca atunci cand sunt eu acolo.
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.


is there such thing intre un el si o ea?



si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2.  betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.


poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!

united we stand!





PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!

Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"

ceas de seara

de sambata seara. telefonul a reinceput sa sune vioi :
" hei, wazup? it's petra...wanna hang out?"
" salut c'est celine. ca va? on sort ce soir ou quoi?"
" buna, mada, ce faci iesim?"
" hei furtuno, dam o tura?"


... inevitabil, raspunsul robotului este :"bonjour, c'est Madalina, laissez moi un msg...merci!"

imi imaginez ca am o tigara in mana. vad cum iese firul de fum din ea, ii vad capatul rosu lucind frenetic, trag cu sete si apoi scot cerculete. de fapt, eu nu mai fumez cam de 10 ani. nu am fumat niciodata inrait. probabil vreo 30 de tigari in toata viata mea. probabil, cele mai multe cu tudor. "ba, tu nu fumezi cam mult?" "eu nu fumez!" (ziceam adevarul:) seri racoroase pe balconul de langa spital, raul din spatele blocului, muzica buna, gin, un el oarecare gol pusca si oarecum plin de fericire si libertate. idei transpuse in grafuri pe peretii camerei. telefonul suna si atunci. nici atunci nu raspundeam. ciudat cum aceasta perioada a fost cea mai eliberatoare din viata mea. "live, drink, smoke, fuck, jump around do whatever the fuck you feel like, when you feel like doing it. and, most important, have no regrets." casa plina mereu. with our heads in the cloud and our feet on the ground, cu trupurile incolacite, nu cautam nimic. si era atat de bine! just living it and also singing it :)) toti afoni, of course! queen of the gipsy pants, of the red lipstick, metal jeans and black leather jacket. I was sexy and I've known it! I played it well. A fost delirant, a fost VIATA VIATA. no hidden catch, no strings attached, just free love!



apoi trebuie zis ca eu am un dar : intalnesc mereu oameni MINUNATI dar fucked up, fara exceptie.
de unii ma chiar si indragostesc. logic, de cine nu trebuie :) ca altfel nu as fi eu.
si nu plang asta. este o alegere. am vrut punkeri, gentle mani, poeti, raperi, drogati, visatori, play boys, I had them all ( chiar si un sportiv!). cere si ti se va da.
ei bine, aici este punctul nevralgic :"cere si ti se va da!" In cazul meu functioneaza cu o precizie atat de inspaimantatoare incat acum nu stiu ce sa imi mai doresc.



but as the years go by I made you proud : " I really don't have any regrets!" I lived my life exactly as I wanted. I did mistakes. I will not make them again. I took the apple and I bit it, shame less .

curios cum perioada in care eu am fost cea mai libera a fost privita de prietenii mei ca perioada mea cea mai neinteleasa, langa un "looser". well, that looser had it all figured it out! and I also did!

acum joc iar la ruleta. cer un negru, poate o sa iasa un rosu! on verra!

este confusing dar sunt fericita, dupa o perioada sumbra, sunt iarasi eu. ies, merg la concerte, intalnesc oameni faini, muncesc, citesc, I do whatever I feel like doing!

si, mai presus de toate, stiu ca totul o sa fie bine!



am cumparat lacramioare, but they won't flower like they did last spring!

f. si-a adus planta carnivora, named Morticia! As I said oameni minunat de ciudati.

asa ca momentam am cateva dorinte simple :

1. martinica si martini pe un vas in the deep blue caraibean sea
2. pantaloni si geaca din piele
3. mémoireuri depuse la facultate + raport de stagiu.
si cred ca o sa incep cu punctul 3.

ah da 4. japonia la anu, in primavara, cu F. sushi will be ours as well as ciresii infloriti! I don't especially fancy asians but hei!...

karma exists. what you give is what you get!
I will always remeber what T. told me one day, in the way to the flea market : " bine, Regina Gheturilor! Ce castigi daca esti asa?"...well, don't know, se pare ca la mine dragostea dureaza 3 ani. si; sincer, perioada in care nu am fost indragostita si nu am avut nici o asteptare a fost cea mai faina. Ma gandesc sa o repet!



Pana atunci, o sa imi termin de organizat camera si mintea si poate chiar sufletul. Yha!

o poveste despre...

1)  despre seniorii de pe plaiurile Mioritice...click pe seniorii

2) despre seniorii din franta : certareti, indignati, colorati, des bons viveurs.

3) despre agitatia din spital si eterna intrebare : ar trebui sa raman in spital sau sa lucrez in privat?

4) planurile de vacanta in Martinica :D cu plaja si croaziera pe vapor si vulcanul si romul si bastinasii :)

5) despre lucrul la mémoireuri

6) despre prietenii de aproape si de departe si despre vise

7) oare voi cand erati mici aveati cartea "vrei sa fi milionar"? era o carte unde iti alegeai tu variantele de continuare a povestii, era minunata


eu mi-am schimbat inceputurile de cateva ori pana acum
dar se pare ca I always stumble in the middle or at the end
funny how life gives you exactly what you deserve!*

hope

what keeps us alive? hope and dreams.

hope is like a feather, and a beutiful one.

fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza, fericirea-i un lucru lic, un pitic ce danseaza.

TIM!

from France, avec amour

picture from http://vrsdesign.wordpress.com/2009/07/

Iubesc ilustratele. Aș scrie cărți poștale uantruna. Mă relaxează mereu, plus că e minunat să îți imaginezi reacțiile persoanei dragi la vederea/citirea ilustratei. Ieri am fost la Strasbourg și mi-am înnoit sertarul cu sentimente de trimis. Și trebuie precizat că în străinătate e o gamă foarte diversă astfel încât sunt ca un copil in a candy shop când trebuie să le aleg :)

"A postcard or post card is a rectangular piece of thick paper or thin cardboard intended for writing and mailing without an envelope.^[1]

In some places, it is possible to send them for a lower fee than for a letter. "

După Wikipedia

Dar am ales una pentru Germania și patru pentru Românica. Așa că, până nu îmi incepe garda, le voi scrie cu drag și dor. Pentru oameni minunați, pe care îi iubesc și cărora le datorez o parte din mine.

Luni, ilustratele vor pleca spre alte zări și vor lumina fețe și suflete curate.

Vă iubesc!

Cu drag,

Mădă.

Cântecul ăsta e pentru voi...

ultimul examen din cei 6 ani de facultate

Din stanga pozei in dreapta pozei :D
1. Mire aka Sharky (Rînziș)
2. Cristina aka Psiko (Radianov Barna)...haaaaai,treceeeeee-ma prezenta:P
3. Robert aka Robi (Racjsaniy...precis am gresit o litera/ doua...:p)
4. Alexandra (PuȚ)
5. Radu (Pușcaș)
6. Mada,adica Eu:) (Rășină)




Au fost 6 ani frumosi in care ne-au legat bune si rele dar mai ales ne-au legat diminetile foarte de dimineti cand eram toti la spital/ curs incepand cu ora 8 dimineata/ mai repede la chirurgie...cand am inceput sa bem cafea (mai multa) de prin anul 3 de la Semio.

Si totul s-a incheiat ciclic: am inceput in anul 1 cu anatomie si embriologie si am terminat in anul 6 cu medicina legala, in aceeasi cladire, asteptand sa intram la examen in acelasi loc:)














Si, ia-te-ne ajunsi si la sfarsit de drum, tot impreuna, dar DOCTORI nu studenti la Medicina :)

Am depus si juramantul si...de-acum ne luam viata in maini, mai dificil va fi faptul ca luam si vietile pacientilor nostri in maini, e o responsabilitate imensa dar sper ca suntem pregatiti. Nu am vrea sa facem nimic altceva in lumea asta. Noua asta ne place: sa, salvam vieti!


Gaudeamus igitur!