saint nazare. un vis intr-un port.

Din ciclul: "If travelling was free, you'd never see me again!".

Balanta decizionala. Slalom emotional. Spune-i cum vrei tu dar alege. Pick a boo say hello.

La sfarsitul unei lungi sesiuni de formare de 4 zile am iesit "hs" adica sfarsita. Aproape ca nu mai puteam sa deschid gura. O sfarseala psihologica si fizica nefireasca dupa o formare care ar fi trebuit sa imi dea numeroase piste pentru a imi diversifica/imbogati practica profesionala cotidiana. Ei bine, nu. M-am trezit in mijlocul unei hoarde de moase complexate de statutul lor. Cu niste formatori "intepeniti in sistem", dupa cum ar spune "Mia Madre".  Un spatiu care se doreste deschis dialogului dar unde nu exista un spatiu de discutii reale. Oricum, cred ca in Franta nu am nici o sansa de a avea o formare mai buna decat formarea de "Terapii cognitivo-comportamentale si dependente" de la Chambery(avand ca formatori o pshiatra si un psiholog din Geneva), calitate elvetiana.

Tarandu-ma eu(la propriu, devenisem mega ursuza, grumpy cat level) de la o zi la alta de curs(7 ore de curs timp de 4 zile consecutive), ca de nu mai am nici eu 18 gloante, imi zice una dintre formatoare:
"- Si ce ati vizitat pana acum in Nantes?
- Mmm. una alta: baruri, restauri, castelul ducilor de Bretagne, le lieu curieu(locul curios), catedrala, galeriile...en fin una alta.
- Daca stati si in week-end va sugerez sa mergeti la Ocean. 20 de minute cu trenul: Nantes-Saintes Nazaire, este minunat!
- Mhm. Va multumesc frumos de sugestie, sa aveti o seara placuta.."(politeturile de rigoare).

De prisos sa spun ca a2a zi la 9.20 dimineata eram in gara, cu biletul cumparat. Destinatia: OCEANUL ATLANTIC sau mai precis zis cu Golful Biscay? Eram cu zambetul in inima pentru ca ultima mea vizita in Tarile Loarei(Pays de la Loire) dateaza din protoistorie(de acum 8 ani, cand am fost studenta Erasmus timp de un an in Angers). Si,desi, imi amintesc cu precizie ca a fost o experienta umana nu prea reusita cu localnicii("angevini" din cale afara de burghezi si antipatici) mi-am facut buni prieteni expati.
Post experienta Erasmus mi-am promis ca nu o sa mai pun picioarele in Franta pentru nimic in lume. 2 ani mai tarziu ma instalam la Strasbourg si imi incepeam rezidentiatul. No regrets.

Ador Franta ca obiectiv turistic si eram nerabdatoare sa redescopar Oceanul.

Am debarcat in gara Saint Nazaire si uite ce am vizitat eu(in ordine aleatorie fiindca m-am pierdut de nenumarate ori:):
- Dolmenul
- Portul
- Submarinul ESPADON
- Escal-ATLANTIC
- Jardin des plantes
- faleza
- cartierul construit pe vremea cand Saint Nazaire era o statiune balneara, pe la sfarsitul secolului 19
- si Carrefour-ul pentru ca muream de foame dupa 5 ore de mers(pe un perete era scris:"300 de ani de sclavie si tot ce am obtinut este un CDD!", contract de munca de durata determinata. afirmatia este trista dar adevarata).

Submarinul Espadon mi-a placut la nebunie! Este primul submarin francez care a ajuns la Polul Nord in 1964. In 25 de ani de serviciu, submarinul fabricat in 1958 a facut de 17 ori inconjorul pamantului. In timpul zilei submarinul folosea lumina galbena iar in timpul noptii lumina rosie pentru a pastra ritmul nictemeral al echipajului. Ascultarea sonarului a fost un moment foarte intens, deosebirea sunetelui facut de un banc de pesti, de un alt submarin nuclear sau de un iceberg este fascinanta. Escadronul este,la propriu, o bucata de istorie care merita vizitata daca aveti drum pe la Saint Nazaire. Pe o nota amuzanta nu trebuie sa fii nici claustrofob si nici obez ca sa lucrezi intr-un submarin...

De la dolmen nu ma asteptam la nimic dar am fost placut surprinsa
(poate pentru ca nu am termen de comparatie?).

Pozele nu sunt inca descarcate de pe aparatul de fotografiat dar sper sa revin in curand si cu pozele.

Daca doriti detalii despre Espadon:  http://www.saint-nazaire-tourisme.com/page/2/7

un punct

Sunt un punct intr-o mare de puncte. Colorate. Punctele formeaza totul. Apele, pamantul, cerul, focul, vantul. Prezentul, trecutul si viitorul. Poze pixelate si uneori blurate. Dar fara un punct nimic nu mai este la fel?!





Nu mi-am dorit niciodata sa zbor in spatiu. Imi e frica. Incredibil de frica sa imi pierd pamantul de sub picioare. In mod dubios nu imi e frica de ocean, de scufundari, de munti, de prapastii. Dar de spatiu da! Nu m-as urca intr-o naveta spatiala pentru nimic in lume!





In ultima vacanta am fost 8 zile pe vapor. Cu mici acostari in porturi. Totusi, 8 zile pe mare. Nu am stiut cum o sa (imi) fie. Mi-am luat cu mine medicamente contra raului de mare si cu toate panzele sus!





Si, Doamne, cum mi-au fost daramate toate barierele. Sa te vezi inconjurat de apa, cat vezi cu ochii apa. Iar apoi sa vezi bancuri de pesti zburatori care ieseau la aer pentru cate o acrobatie si delfinii care se jucau cu vaorul, il ocoleau, il surpindeau, faceau ture, 8 uri, inotau sarind, parca zambindu-ne. Cate are marea de oferit! In primul rand liniste si mii de stele si bariere de corali si minunate specii acvatice. Cum e sa stai pe punte, cu vantul biciuindu-ti fata? Cum e sa dormi noaptea pe "acoperisul" vaporului, intins pe spate, cu mainile sub cap, contempland spectacolul celest, stelele fara numar, stralucind nebuneste, jucand in constelatii, chemandu-te spre ele? Este PRICELESS !! Asa este! Un asa sentiment de libertate si de curaj rar mi-a fost dat sa experimentez. A fost atat de uimitor incat, in mai multe randuri, mi-am spus : " Doamne, daca mor acum, nu imi pare rau. Sunt fericita! Am facut tot ce am vrut sa fac. I lived by my rules, I did it my way!". Cafeaua bauta inainte de rasarit, invelita in stratul roz de vise! Saritul in apa, snorkelingul, testoasele uriase care treceau pe sub mine, apa clara, pestii, bariera de corali, plajele parasite, palmierii, nisipiul alb si fin, casele de vis, oamenii ciocolatii cu zambetul colgate si miere in ochi. In marea asta mi-am aruncat ultimele regrete. Le-am pus intr-o sticla de sticla imaginara, inchisa cu un dop de pluta sigilat cu ceara rosie pe care erau insemnele Furtunii. Si am aruncat sticla cat am putut eu de departe. Apoi totul a parut mai usor, mai luminos, mai clar. Viitorul nu s-a limpezit dar temerile au disparut.





As putea sa vorbesc ore intregi despre experienta Marii dar prefer sa va las cu niste poze.





Curcubeul vazut in apa, intr-o dimineata, a fost magic. Si nu cred ca voi putea uita vreodata apusul magnific, cu cerul arzand, rosu portocaliu cu irizatii de aur topit, pe marea linistita, umbrita de palmierii cunoscuti din vis, din copilarie ( de pe rochia neagra a mamei cu apusuri insangerate pe fond de palmieri). Nicicand nu am putut visa ca o sa vad asta in realitate. Apoi am invatat ca daca iti doresti ceva cu adevarat, trebuie doar sa ceri si sa crezi pana la ultimul punct din tine ca vei primii ceea ce ai cerut. " Cere si ti se va da!"









Jurnal de bord Iulie, Marea Caraibelor :
" Aici nu avem notiunea timpului. Nu stiu in ce data suntem azi si nici ora nu o cunosc. Stiu doar ca nu e nici prima nici ultima zi pe mare. Restul nu conteaza. Telefonul nu imi mai funtioneaza inca de cand am ajuns in Martinica. Restul lumii imi e strain. Realitatea mea e aici. Acum. Ieri m-am gandit la tine cand lasam urme efemere pe acea plaja quasi pustie. Oare ai fost si tu pe Marea asta? Ai pus si tu piciorul in apa cristal clear si un gand fugar a fugit spre mine? Pentru ca desi incerci sa simplifici totul esti foarte complicat. Atat de complicat incat nici (tu) nu (te) mai recunosti.





Sentimentul asta ca timpul se opreste in loc si ca timpul se dilata nu poate exista in multe locuri pe Pamant!"

most likely...

most likely you go your way. most likely I do go with my way! :)  Summer is here.
hiphip vive les thermes! hiphip vive l'Océan. hiphip vive les grandes vacances.

Pampampam et voila LA Martinique!

seaside

cine merge in vacanta de vara in Martinica? moi! yup, yup!

se zice ca prietenul la nevoie se cunoaste. se mai zice si ca toti cainii ajung in rai.
azi mi-am luat un moment in soare. si am multumit pentru tot ce am si ce nu am.
pentru tot ce am trait, am dat si am primit. am pierdut si nici ca am stiut.
zile-au fost un joc neintrerupt, nu am stiut decat sa uit mereu ca maine voi fi tot eu.



si stiu ca am obosit, dar daca dupa colt ma asteapta mai mult!



marea am sa o ascult, sa imi spuna c-am gresit candva...
de-as vedea ca ai pleca, valuri mari as invoca, sa imi aduca amintirea ta...

de fapt, vezi tu...eu nu am fost niciodata a ta, nici a celui de-al 2 lea...Eu am fost mereu numai a lui. Si nu stiu daca asta o sa se schimbe vreodata.

marea nevazuta

pentru ca unii oameni au darul de a vedea minuni in lucrurile si fenomenele care ii inconjoara. E atat de frumos sa iti deschizi ochii mintii si sa vezi dincolo de aparente. Intr-o zi ploioasa te poti bucura de picaturile perfecte si translucide de ploaie. Intr-o zi friguroasa mintea e mai ascutita ca oricand. Sa nu mai vorbim de minunatii fulgi de zapada. So stop bitching about the fog and the rain and the cold and the people and the "problems" and just enjoy the ride! In fond, suntem responsabili de propria noastra fericire , suntem ceea ce vrem sa fim. Iar viata noastra se modeleaza si construieste dupa trairile noastre interioare, chiar daca noi nu constientizam asta. Degeaba ridica multi sceptici din sprancene cand aud de optimism si de puterea gandirii pozitive. Este adevarat! Culorile vindeca, gandirea pozitiva la fel. Oamenii frumosi, cu mintea limpede care ne inconjoara ne ridica. Trebuie sa cautam clarul, frumosul, pozitivul in ceea ce ne inconjoara. In fond, minunile ne inconjoara, trebuie doar sa avem sufletul deschis pentru a le putea vedea.
Via "Dulapul cu vise" am descoperit marea nevazuta :) M I N U N A T!

"The unseen sea" by SIMON CHRISTEN :

The Unseen Sea from Simon Christen on Vimeo.

"Steaming city" by SIMON CHRISTEN :

Steaming City from Simon Christen on Vimeo.

Morcheeba - "Enjoy the ride"