the golden hour

Cat de multe lucruri poti face intr-o ora?
 Nu foarte multe...sa citesti, sa te plimbi, sa faci sport, sa iesi la o cafea, sa stai in trafic, sa pui benzina, sa faci cumparaturi...sa razi, sa te certi, sa incerci sa intelegi, sa (te) ierti...sau enorm de multe. Sunt sigura ca ati experimentat sentimentul de dilatare a timpului. So many ideas/minut...

In medicina o ora poate schimba viata unui om that's why we call it the golden hour!

Asa ca daca vreodata viata mea o sa fie in mainile unui rezident, vreau sa am o lista pe care sa o rememorez, cu cele mai marete ganduri ale mele. Si voi avea incredere in el asa cum pacientii mei au avut si au incredere in mine.

Asa cum eu am invatat sa go with the flow, it takes years of practice, not knowing when you'll be able to sleep/eat/drink/pee. It's difficult like hell because for 24 golden hours your life doesn't belong to you anymore. You are your patients God. And if anything goes wrong, you're the only responsible.

Suturi, gips, rasini, politraumatizati, abuzati ( fizic sau psihic), apendicite, torsiuni testiculare, invaginatii, traume craniene, politraumatizati...toti sunt in mainile tale. Trebuie sa prioritizezi! Sa inveti sa explici calm, chiar daca pacientul/apartinatorii urla/plang/nu pot ( vor) sa inteleaga. Uneori nu poti face nimic. And then you have to let go!

Nu o sa uit niciodata primul meu anunt de cancer. La o femeie tanara. Nu era cinstit, nu vedeam rostul, nu vedeam de ce eu? De ce ea? Am intrat in camera, i-am explicat, apoi am vazut cum efectiv se micsora, sub ochii mei, in pat. As fi vrut sa fiu tare, ca o stanca. Instead of that I started crying while explaining the treatment options. And then the miracle happened : femeia s-a ridicat din pat, a venit la mine si m-a luat in brate. Mi-a spus ca e ok, ca o sa ma obisnuiesc cu timpul sa dau astfel de vesti, ca asta e destinul ei si ca eu trebuie sa fiu tare pentru ca o sa mai dau vesti din astea. 7  zile mai tarziu eram de garda si am visat 2 ochi care ma priveau ca si cum ma rugau sa ii las sa plece. 2 ore mai tarziu am primit un apel : era la urgente, in coma. Am incercat sa o transfer pe oncologie, pe reanimare, fara succes. 5 ore mai tarziu murea in serviciul meu. Si atunci am inteles ochii : eu nu eram pregatita sa ii dau drumul. But she was never mine. I got attached. It was human, but I am a doctor. So do you do that? Or not. So I learned to let go. To care but without influencing the decisions of my patients.



Eu am ales de multa vreme sa ma implic in viata pacientilor mei daca este dorinta lor. De aceea sunt mult mai inclinata spre partea de psihoterapie decat de medicina. Ma intereseaza pacientul ca si intreg. Dar mai ales mintea, pentru ca de acolo pleaca totul!



Ce fel de doctor este ala care urmeaza niste recomandari si atat? Nu este un doctor, este un robotel fricos! Experienta personala nu ii mai foloseste la nimic, caci ii este prea frica sa iasa din "legea scrisa". Dar ce te faci cand legea scrisa se schimba tot la 2-3 ani? Cine mai e Dumnezeul tau? Si ce folos ca ii tratezi hipertensiunea, diabetul sau astmul daca omul e deprimat? Si daca nu are chef decat sa moara? Why not speak with him? It's so easy. Words always win, even tough we loose.



Sometimes we're angry, tired, we don't have an "easy" job. Being close to your patients it's not easy. It's a choice. Well, I choose life, smile, words. I choose psychiatry over somatic medicine. I choose drug addicts and "crazy people". Because somehow they have a glow! Because that's where I belong! I wanna know that I did something in this life a part from prescribing medicines. I wanna be a part of my patients life and I want to lift him up!

viva la vida!

I used to rule the world and I stopped doing it for all the wrong reasons!
So I told to myself : fuck this!
So I stopped what I thought was love. Crazy passion turned to dust!
It was necessary in order to get wiser but how I payed, how hard I payed.
Bref : I have a plan to reconquer the world!





" I used to rule the world
Seas would rise when I gave the world
Now in the morning I sleep alone
Sweep the streets I used to own.

I used to role the dice
Fear the fear in my enemy's eyes
Listen as the crowd would sing :
" Now the old king is dead! Long live the king!"

Si ca sa imi fie mai usor, iti cer un singur lucru :

don't panic

We live in a beautiful world, yes we do, yes we do...
Where do we go? Nobody knows, I just have to say I'm on my way...



Uneori ai vrea sa te faci mic, mic si sa te bagi in buzunarul de la piept al oamenilor mari, sa vezi si tu pe unde calatoresc, ce lume cunosc ei, cu cine si cum stau la taclale, daca au ticuri enervante ca si restul muritorilor.

Avantajul job-ului meu? Sunt in contact permanent cu Mari Oameni, care ma inspira, care imi restabilesc increderea in umanitate si in lumina. Ei te scot din intuneric, iti lumineaza drumul si, daca ai ochii si mintea deschise, te pun pe traiectoria buna, ca sa nu mai iesi niciodata de pe orbita.

Dezavantajul job-ului meu? Mizeria umana vazuta zi de zi, invidie si faptul ca sunt in contact permanent cu oameni tampiti, prosti, idioti, necultivati, rai.

Bottom line : un idiot reuseste sa puna deseori in umbra un Om Mare doar pentru ca are gura mai mare si soricul mai gros.

My point : nici un job din lume nu te scuteste de micimea sufletului omenesc dar tine numai si numai de tine ca sa iesi in lumina. Iar lucrurile nu devin niciodata mai usoare, numai ca nopi devenim mai buni. Sa stii care iti sunt punctele slabe, sa le recunsoti si sa incerci sa le ameliorezi, asta te face un om mare. Nu aroganta!

O calatorie foarte lunga a inceput cu o plecare in lume, singura, doar cu trollerul meu.

Am fost descurajata si incurajata constant. Am ales sa ii ascult pe cei care ma incurajau. Gura lumii nu o sa o putem inchide niciodata. Iar deseori oamenii vad cu ochii rai rezultatele muncii noastre si asta numai pentru ca nu au fost martorii traseului anevoios pana la atingerea scopului mult dorit. Daca ar stii, nu ar mai judeca atat de mult, poate ca ar intelege...singuratatea alergatorului de cursa lunga.

Poate ca in viata nu le poti avea pe toate. Dar cum ajungi sa te multumesti cu ceea ce ai? Asta e partea cea mai grea, still working on it.

Sa ai curajul sa spui DA si NU. Sa stii ce trebuie sa alegi. Sa poti sa lasi tot ce ai drag in urma si sa pleci, sperand la un viitor mai bun, sperand sa ajungi un Om Mare!

Si drumul e lung si greu, spinos si interesant, dulce si amar, uneori te lasi colpesit de disperare, ca apoi sa o iei de la capat, in lupta contra rutinei, disperarii, confortului...

Nimeni nu resita fara repere, fara puncte de sprijin...I'll wait for you there, like a stone!

Iar apoi sa nu uitam ca oricat de glamorous si happy ar fi aparentele, everybody hurts sometimes :



!!! Nici una dintre poze nu imi apartine, toate sunt preluate de pe FaceBook de pe Art Revolution!

postare nefinalizata

I'll start before I can stop...

A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar povesti, o furtuna.

O Furtuna in regatul care didn't gave a shit about anything.

Quoi que pe vremea Furtunii oamenii erau mai educati, mai pregatiti, mai studiosi si mult mult mult mai respectuosi decat in ziua de azi. Si oarecum constienti de ce au fost o data ca popor.

" Noi nu suntem un popor, suntem o populatie!" ( Alina Mandru)

Pana cand intr-o zi furtuna si-a luat zborul. Initial, cateva zile, apoi cateva saptamani, apoi cateva luni, apoi un an, apoi mai multi.

Caci daca lor nu le pasa, ei de ce i-ar pasa?

Si si-a gasit calmul acolo, intre nori, intre radacini, intre frunze in mlastina si in cer.

Un coleg i-a spus o data, asa, ca o prevestire :

" Ce bine de tine, tu nu ai radacini!" Normal ca nu are, e o Furtuna, care zboara mereu.

Tot zbor, tot zbor, viata-ncepe iar!

A intalnit tot felul de fiinte mitice : unicorni, satiri, sirene, fauni, elfi, monstrii, draci, ingeri, zei si mesageri inaripati. A invatat! " Invata, tata, cu atat o sa ramai!". A ascultat si nu i-a parut rau. Multumim lui zeus si herei pe aceasta cale!

Legendele Olimpului over and over again!

Electrical Storm, U2

be a patient

do you ever switched roles? how is it to be the mouse? who is the lamb and who is the knife?

stăteam întinsă pe masa rece, mă acoperea un cearșaf albastru ca cerul. camera tapetată în alb spunea povești fără cuvinte despre viață, moarte, durere și speranță.

where did I come from and how did I get here?

in a white room.

ok, a fost amuzant dar acum pot să o șterg englezește? să lăsăm pe altă dată intervenția.

nu.

aa, ok, vezi cum apare îngerul albastru, îsi desface trusa, apoi se spală, sterilizeză, îmbracă, mănușile îi îmbracă degetele perfecte.

acum o să piște. ok. bagă mare! auuuuuuu. pișcăăăăăăăă!!! ești ok? da, am avut zile și mai proaste, măcar scap de o jumate de zi de calvar. markerul desenează liniile vieții mele. apoi bisturiul rece, apoi bisturiul electric. tststsssssttttttt. sângerez mult? nu! aha, atunci de ce tamponezi plaga mea de 3 minute? her silence is blue. bun, gata, vrei să vezi piesa? da, bring it on! ook, e destul de mare. da, acum o să te cos. cicatrice de 3 cm aproape invizibilă.

deasupra, discul alb de lumină mă preface în înger. e greu să fii pacient. bun. mai e mult? nu. pun steril stripurile si bandajul si gata. a, ok.

mai facem unul? da! dacă-i bal, bal să fie!

where do we go nobody knows, God put a smile up on your face!

I gotta say I am on my way down

God gave me style and gave me grace

God put a smile upon my face!

auzi da muzică nu ai? ba da! infirmieră radioul! hit it!

radio nostalgia...NO SHIT??? are you fucking kidding me? radio Nostalgia!

and then it hit me, good music, all my senses got lost, puteau să mă charcuteze toată! nu mai mă interesa. și atunci mi-am dat seama încă o dată de puterea muzicii.

știi ce e bizar? că m-a eliberat de o energe negativă incredibilă intervenția asta. în 2 săptămâni o să am rezultatele...aaa ok.

pot să mă aplec? aaa mai bine nu, hai că te ajut eu. ești primul pacient pe care îl închei la șireturi...un zâmbet mi se insinuează șiret pe bune. normal! eu reprezint multe începuturi!

ok,hai acasă, move slowly.

o să adorm iar ținându-mă în brațe și visând la viitor. trecutul este trecut, prezentul este acum, iar despre viitor o să discutăm mai încolo.

you have suffered enough!

hold on, what did you say that for?

hold on, who do youtake me for???

and I am waiting for the day...I hope you will have the heart. can I take you, take you higher?!

flash back, flash back, read all about it! we do not need to take every ones crap!

mănușile aterizeză la coșul de gunoi iar eu mă întreb...where do we go? nobody knows!