duminică, 30 ianuarie 2011

Mecanica inimii


„ Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam „incemdii”. Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor!”

Mathias Malzieu-„Mecanica inimi”.

TIM!

video

luni, 24 ianuarie 2011

dreams


vise invelite-n ciocolata cu aroma de scortisoara si mar copt...vise de iarna pentru concerte primavaratice la Paris....viata e simpla daca alegem sa fie asa!

asta a fost floarea noastra :)

duminică, 23 ianuarie 2011

wish list vs to do list


wish list: unicorns I love them,so an Unicorne please :P
not to go with my parents to hospitals
no more anger, sadness, tears, fear
more positive feelings from now on
wish for Him to come here&,this time,stay here with me
a dog, ok 2 dogs...1 labrador si un vagabond
more synaptic connections please, more brain
focus focus focus
more sun and huge windows
new books, not medical one, of course
better improving skills for my social skills

to do list: make people feel better
go to doctors with my parents and Him
go to doctor for myself
administrative stuff
write more letters or, at least, e-mails
buy a flower!

Learn more, read more, sleep less. Although j`adore faire la grasse matinee ...this is not good for my body nor for my brain so I should stop. I will stop, someday.

I`m going home on 18 February. See my parents after 4 months or more.

I wish I could tell more.

I wish I could help myself and help others more.

I wish I was special.

I wish I was in.

Is it me or from a certain age learning becomes more and more difficult? You get to have focus problems and have the impression that your brain is full of synapses that are not working anymore. There like in Bahamas, just chillin` at a cocktail on a beach party and yelling back at you:"No, we don`t want to learn anymore,bitch!!!" Strike strike strike...



sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Saturday morning


Lazy, quiet morning, have a tea, listen to some peaceful music, make plans, relax, read a book, spend some quality time with yourself...si uita-te la un mic video absolut stupid si inutil dar care te face sa razi si sa uiti de toate pentru un moment :) Apoi povesteste un pic cu iubitul tau si...feel loved and lucky! :* "e magic amorul din noi"



View from my window, pictures made by Omu`& Libelula

luni, 17 ianuarie 2011

14


14 luni de impartit bucurii, furii, furtuni, croziere pe vise de matase, aripi libelulice, priviri si maini impletite, razmerite, acceptari, zambete, priviri complice, pasiuni, iubire, teama, curaj, hotarare, un inel si vise minunate.
:) papoi!

duminică, 16 ianuarie 2011

Daca-as fi presedinte tot as face ceva...

"Dac-as fi pentru o zi presedinte as lasa Romania amanet, fara cuvinte. Dac-as fi pentru o zi presedinte v-as amaneta pe toti si nu m-ati prinde..." sau asa ceva. E o melodie veche de la Parazitii. Care imi suna obsesiv in ureche din momentul in care am inceput sa fiu mai aproape de problemele financiare ale romanilor. Bine,stiam ca tara e in deep shit. Dar pana acum mica mea lume nu era afectata extensiv. Direct era deja, prin El. Acum este prinsa in monstrul asta pe moarte familia mea, El, familia lui. Monstrul se zvarcoleste, scoate fum si foc pe nari, da din aripile de dragon, incearca sa se ridice dar nu reuseste, se zbate si dogoarea rasuflarii lui arde totul in jur. Si e un camp de flacari, plin de oameni in flacari care alearga deznadajduiti in toate directiile, incercand sa isi salveze familiile, sa se salveze. Dar putini reusesc. Majoritatea ard de vii, se sting incet, dar tacuti, nu mai au voce sa stige, nu mai au lacrimi sa verse. Poate parea un pic melodramatic. Dar monstrul asta pe moarte este Romania. Si in ea mor cei dragi noua. Se sting usor, nu se mai zbat, nu mai au aripi, nu mai au putere, resemnarea-i tara lor.
Mi-e tare greu sa fiu aici. Acum.
Dar scopul imi este mai clar.
Mi-am intrebat parintii cum au reusit sa se descurce pana acum, cand eram la facultate si imi plateau chiria, cheltuielile, imi dadeau si bani de buzunar. Totul parea bine. Mi-au explicat resemnati:"S-au marit taxele. Salariul e acelasi. Benzina s-a facut 5,5 lei/l. Si ce e mai rau nu e situatia materiala ci felul in care se poarta cu noi patronii. Dispretul, lipsa de respect venite din partea unro oameni cu 8 clase si un pic dar smecheri, descurcareti, care te rezolva."
Asta mi-a amintit de articolul Alinei, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, despre Omul Macaroana. Nu l-am gasit pe internet. O sa il transcriu in concediu, cand plec la Brasov.
Scurt/2 oamenii sufera, tara moare, tinerii pleaca.
Hotii, incultii, curvele, bisnitarii infloresc.
Vorba cantecului:"Doamne, ocroteste-i pe romani!".
Eu am ales sa plec. Mi-e greu, mi-e dor, nu imi gasesc locul, am frustrari. Toata lumea ma felicita pentru ca am reusit sa plec. In curand sper ca o sa vina si El. Atunci o sa fie, in sfarsit, bine si liniste, asa cum a fost cat timp a venit in vacanta. Apoi o sa ii ajutam si pe ai nostrii. O sa ii luam cu noi.
De ce nu am ramas sa lupt? Pentru ce? Contra cui?
Romania pe care eu o iubesc se stinge demult.
Tristete infinita. As fi vrut sa fie altfel.

vineri, 14 ianuarie 2011

La sfarsit de zi...

Si de saptamana epuizanta, vroiam doar sa-ti zic ca:
"Te iubesc!"
Papoi.
:*

miercuri, 12 ianuarie 2011

Switzerland versus France


Bun. Dupa ce m-am chinuit 1 h sa postez netul meu a decis ca vrea sa pice si sa nu salveze nimic, God damn it!!!
Asa ca this is the shorter version of my previous post about Swiss toilets :D
Ce au elvetienii si nu au francezii? Toalete cantatoare, mon cher. Singing toilets. Si pe langa faptul ca sunt cantatoare mai sunt si super curate. "Curate ca cristalul", vorb-aia. Am fost la o toaleta publica in Basel...ok am fost la mai multe dar asta m-a impresionat in mod deosebit. Bun, vedem noi o usa ca de lift si ne asteptam sa bagam banul si sa vina liftul sa ne duca la toaleta. Ei bine, nu! Bagi fisa, se deschide usa si intrii in necunoscut. Dupa ce am reusit sa trec peste angoasa care a pus stapanire pe mine cand am realizat ca sunt inchisa ermetic intr-o specie necunoscuta mie de toaleta am constatat ca a inceput sa cante muzica de undeva. Apoi s-a tras singura apa...doar asa...de igienizare, hartia venea automat cand intindeai mana, sapun lichid super frumos mirositor. Ce mai, totul stralucea de curatenie pe ritmuri muzicale. Intr-un final am reusit sa scap din "lift", inca buimacita de experienta sf pe care tocmai am trait-o. Si atunci mi-am dat seama in ce lume traim in Romania, cum normalul ni se pare ceva extravagant.

Si apoi a mai fost experienta din muzeu pe care El a si filmat-o. Cand pe langa faptul ca era incredibil de curat si de frumos mirositor si de muzical...colacul de la toaleta se igieniza singur! Adica inainte si dupa ce te asezai pe el colacul facea automat un tur in care era igienizat. Jaw dropping as in literally. M-a speriat atata...civilizatie.

Si ca sa vada francezii ca nu ei sunt buricul lumii, facem o comparatie minimalista. Mc`donalds. Exista in ambele tari. Toaletele din Mc`urile din Franta arata ca niste cocini in cel mai fericit caz. In Elvetia arata ca o toaleta din muzeu. So, you tell me who is gonna win this time? :) si casstigatoarea fara drept de apel este Elvetia! Switzerland beats France at toilets, and not only. Sa nu mai aduc vorba de cetatenii elvetieni trilingvi :)

Dar despre asta in postul urmator.

duminică, 9 ianuarie 2011

Momentul unei zile din Basel

Si ne plimbam noi ca 2 flori prin Basel si la un moment dat ni s-a facut foame. Dar nu asa orice fel de foame ci o foame din aia crunta. Bun, moment de cumpana...ce si unde putem noi manca in Basel? Ca de buget limitat. Hai sa mancam la fratii nostri turci. Ca doar mai ieftin de atat nu gasim iar pozele arata destul de apetisant. Bine, recunoastem, eram atat de infometati incat incepeam sa vedem pui la rotisor in loc de oameni, pe strada. Bun, on y va? On y va, papoi!

Ok, intram noi in fast food sau restaurant rapide depinde in ce tara va aflati :P si comandam un sis kebap si El ceva cu legume. Si primi 2 portii super generoase plus 4 trigoane de paine super buna din partea casei si purcedem noi la devorarea portiilor gargantuesti. Mancarea delicioasa, poate un pic cam spicy. Timp in care incepem noi sa ne minunam de cat de bine au reusit sa se adapteze turcii in Elvetia: tin sa precizez ca fast food-ul sclipea de curatenie, personalul avea uniforme CURATE, era pe acolo o doamna care stergea mesele si gemurile din 5 in 5 minute, toalete super curate ( dar voi reveni in curand cu un post in exclusivitate legat de toaletele din Elvetia, care m-au impresionat profund, nu mai gasesc eu toalete ca alea pe oriunde o sa mai calatoresc), in fine totul incredibil de curat pentru un fast food turcesc.

Pe fundal, normal ca auzeam numai melodii cu "habibi.habibi" si "iala,iala" dar mancarea era atat de buna incat mai ca nu auzeam miorlaielile din fundal cand deodata...pam pam...PAUSE FOR EFFECT...si hai cu maneaua romaneascaaaaaaaa...mai exact,cred ca era guta sau copilul minune, eu nu ii deosebesc dar El sustinea ca e Adi minune...si da-i cu maneaua...hai,hai!
Stupoare: eram intr-un fast food turcesc din Elvetia si ascultam manele romanesti!
Se duce de rapa lumea asta.
Apoi ne-a bufnit un ras isteric pe amandoi si, bineinteles, ca am anuntat lumea ce se asculta in fast foodurile turcesti din Elvetia.
Si, nu, nu a fost doar o coincidenta nefericita pentru ca apoi a mai urmat o melodie de la Akcent :)

Oricum, mancarea a fost ieftina si buna, am iesit de acolo cu burtile pline si cu o manea in repertoriu!

Iar a2a zi am ales un restaurant chinezesc ca sa fim siguri ca evitam incidentele neplacute, am fost la Mr. Wong, al carui pui cu sos dulce-picant ne va ramane in amintire for ever end ever!
God bless Mr. Wong, fast food-ul turces si chinezoii din Paris, unde se mananca extraordinar de bine si de ieftin! si castanele!!!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

"La multi ani si un An Nou fericit!"


I love Basel! Incep sa ma indragostesc de Elvetia, mai ales ca pana acum am vazut cel putin 2 Starbucksuri in Basel, dar trecand peste asta, chiar si femeile de serviciu vorbesc engleza in Basel!!! La youthhostelul unde am stat, pe langa faptul ca absolut totul stralucea de curatenie, personalul vorbea cel putin 3 limbi: germana,franceza si engleza. Si camerele de la hostel au fost mult mai curate, mari, genial mobilate decat orice hostel sau hotel de 2 stele la care am stat in Paris. Plus lumea foarte amabila si cordiala, fara sa fie falsa. Efectiv oamenii pareau mult mai abordabili. Am mancat la un fast food turcesc unde am primit portii delicioase si uriase de mancare, la un pret rezonabil. Si marea surpriza a venit in momentul in care am auzit o manea :)) nu ne-a venit sa credem! in Basel, Elvetia, am ascultat Adi Minune...cred ca el era. Dar s-ar putea sa ma isnel, cert e ca am ascultat o manea romaneasca intr-un fast food turcesc din Elvetia. Si apoi Akcent, asta a fost mai suportabil. In rest, tramwaie frumoase, catedrale superbe si un muzeu magic de papusi!



A mai trecut un An. Privind in urma, un An cu realizari frumoase. Un an cu suisuri si cobarasuri dar una peste alta plin de iubire si de sprijin. Plin de magia bucuriei de a avea parinti minunati, prieteni adevarati si un iubit minunabil!


Eu imi doresc ca anul asta nou sa aduca sanatate pentru mine si pentru toti cei dragi mie. Si pace in lume. Si sa reusesc tot ce mi-am propus anul trecut si nu am reusit sa fac, din diverse motive.

Imi doresc sa devin mai nesimtitoare. Sa devin mai puternica. Sa imi depasesc limitele.

Sa invat sa spun:" NU!".

Sa nu imi refuz micile bucurii cotidiene.

Sa nu uit ca music is the healer no matter who you are!



Si sa incep noul an asa...:)