Adio 2012...si nu numai

La revedere 2012. La revedere tristete, retinere, durere, neputinta, furie, lacrimi. Adio!

Hello 2013. Hello sunshine, colours, addictology, true mind speaking, free feelings, smiling.

People don't change. They never had. They never will change. It's human nature. Let's just face the facts and move on with our lives, shall we?

Intre 2 nu te ploua

dar nici bine nu are cum sa iti fie, nu?
intre Craciun si Revelion oamenii fac liste, multe liste : cu ce a mers bine, dar mai ales cu ce a mers rau pentru ca astia sunt oamenii.
dupa cum ar zice un necunoscut I am allergic to negative people.
eu despre 2012 ... prefer sa nu vb. a fost un an greoi; care a trecut. am cunoscut si oameni faini dar si oameni detestabili, rai, rasisti. chesti asta cu rasistul e relativa dar cand te loveste in fata nu prea ai cum sa o ignori. in fine. c'est passé! dar sper ca sentimentul asta de neputinta, de neajutorare, de durere, de vreau mai mult dar nu se poate, de as vrea sa te ajut dar nu pot mai mult de atat sa ramana in 2012, doar o amintire urata. stiu ca sunt alegeri pe care le facem cu sufletul, cu eminenta cenusie ( asta in cazul fericit in care avem asa ceva) sau cu amandoua. dar uneori este greu sa iti asculti mintea. it fucks with your heart really hard.
in 2013 sper sa fie mai bine pentru toata lumea! sa fie mai vesel, lai norocos!

asa ca deocamdata stau in coltul meu, ma zbat sa imi fac de facut ce am de facut pt facultate si sper din tot sufletul ca lucrurile sa se aranjeze mai bine!

va pup cu drag pe cei 2-3 cititori ai mei! si de asta nu scriu mai des. pentru ca nu vreau ca blogul meu sa ajunga un loc unde imi descarc trairile negative. nu pentru asta a fost creat.



tacerea e mare prin muntii de gheata...
si nopti de gheata, pierdute-ntre stele!
speranta firava ramane-n cutie cand relele toate spre noi se reped
speranta inseamna numai tarie
si viata ce se mai pote trai!



nu-ti cere viata inapoi cum a fost
nu-ti cere iubirea, nu are rost
priveste-nainte si uraste ce vezi
caci uite, cel nou, iti va spune sa pleci!
de lumi si de morti si de vieti mi-e totuna
caci lumea e un netern nesfarsit.

Craciunul

Craciunul este una dintre perioadele mele preferate ale Anului.

Si Craciunul asta este cu atat mai special cu cat este primul Craciun cu Omul aici.
Asa ca,  spre marea mea fericire, am facut primul nostru Brad de Craciun! A fost atat de frumos sa cumparam globurile, sa cautam instalatie, sa cumparam bradutul si sa ila ducem acasa ( momentul cel mai comic a fost legat de alegerea Bradului, cand ma uitam la brazi, vanzatorul a venit la mine si m-a intrebat ce fel de brad dpresc sa cumpar si eu i-am zis ca unul asa, cam cat mine, la care omul serios : " Mais mademoiselle celui ci il est plus grand que vous!...mda, thanks for summing that up :)) Dar fara alte introduceri...Bradul

Apoi am facut cozonaci. Asta cred ca e una dintre amintirile cele mai dragi legate de Craciun, facutul cozonacului cu mama, trezitul la 5 dimineata ca sa tin de lighean...na, memories, apoi tata care facea partea hardcore a meniului ( nu ca batutul cozonacului 1 H nu ar fi fost hardcore!). apoi seara de Ajun cu impodobirea Bradului, in familie.

Without further introductions... cozonacul meu, raciturile Omului, sarmalele noastre :

Asa ca azi o sa ne urnim din casa si o sa mergem si noi in centru, pe Strasse ca doar nu dejeaba stam noi la Strasbourg :)

Va doresc tuturor un Craciun plin de lumina, bucurie si sanatate! Fara excese alimentare daca posibil ( noi am reusit sa taiem de pe lista salata de boeuf care nu e , oricum, de boeuf, pentru ca din principiu la noi in familie se facea cu pui :)

Va las alaturi de cei dragi voua si alaturi de colindatorii dragi.





" 3 pastori se intalnira" este colindul preferat al tatalui meu...

dog days aren`t over

dar azi am cumparat bradul de craciun :)
asa ca e bine.
avem si globuri, un mos si o baba, varf si beteala si tot ce ii mai trebuie unui brad adevarat.
o sa il impodobim numai Sambata. am vazut ca multi francezi il fac inca de la inceputul lui dec dar noi...nu suntem francezi.
cand eram la Brasov il impodobeam numai si numai in ajunul craciunului! fara gresi.
asa ca astept sa se faca sambata si sa treaca sfarsitul lumii!

ieri,adica azi

dimineata asta, pe la ora 2 era sa pierd un copil. e a2a oara cand mi se intampla...e groaznic sa il vezi cumm se scufunda. sala pentru desocare este cosmarul tuturor internilor. nu a murit, este mai bine, pe terapie intensiva.

a fost o garda foarte grea dar foarte instructiva. when you are delivered to yourself you have to step up and asume. every decision that you take we'll mark someones life. you see things, get scared, get sick, get confused and you are in the situation to question everything you are. because at a certain point in your life, you will be standing alone, having a face to face conversation with yourself. and then you have to stand tall and speak clearly for all the decision you've made.

ce garda de uf! sick as a dog, pe de alta parte...ce a fost normal in ultimele 24 h?

imi place sa lucrez la spital. imi place contactul cu infirmierele, cu ceilalti medici, cu pacientii. imi place sa am un rost bine definit, I really do. si imi plac, se pare, urgentele, and this kicks the shit out of me. este subapa mea. cele 24 de ore in care sunt ACOLO! in care nu am timp sa ma gandesc la altceva!

stay with us, child...

all we need it's just a little patience...

12/12/2012

Se pare ca luna asta Soarele se va alinia cu centrul Galaxiei.

Let me ask you something : who cares about that besides scientists or crooks?

Doesn't thinking about how small you are in  this Universe, smaller than a particle of dust, scare the shit out of you?

Niciodata dar niciodata nu mi-a placut sa ma gandesc la Univers. O frica idioata dar tot o frica.

Asa ca eu am preferat sa ma preocup de lucruri pe care le pot vedea si, eventual, controla. Aren't we all small freak controls?

So today to celebrate this inappropiate day I did some sport, some sleep, a lot of reading and watched myth busters all day long 'cause today is my day off! And off it is!

stare de spirit

azi m-am trezit usor intoarsa pe dos, ca si ieri de altfel, ca si ultimele luni din viata mea imi veti spune. nu pot sa va contrazic. I can't shake this feeling that something is going wrong. that I am on the other side of the island, the boring and the not so shiny one. El dormea si am stat un pic sa il privesc. E chinuit si in somn si in viata reala, he can't shake his demons. Eventually they will get him. Apoi am facut cateva nimicuri prin casa. Am citit o tura. Am incercat sa imi fac de mancare dar toate oalele, tigaile, tavile, ceainicele s-au rasculat impotriva mea si era sa ma ard de vreo 2 ori. Apoi a venit intrebarea : "cand te apuci de invatat"? Cred ca asta a fost bonboana de pe coliva. Pentru ca, you see, sometimes it gets so hard...uneori am impresia ca nu mai pot sa invat, ca am atins saturatia, ca nu mai am rabdare, ca nu mai pot si gata. De unde inca o caruta de frustrari! Cum adica NU MAI POT??? Adica eu sunt prosta, nu mai intra, care-i faza, eu nu stiu sa merg pe tocuri? Probabil ca de vina e si stilul meu de invatat, in liniste totala, la biroul meu, in lumina, habar nu am.

Si nu ma simt prea ajutata, nu pot trai in nervi, frustrari, negru, pesimism, nu pot!

Si nu pot sa explic sentimentul asta care ma bantuie, nici nodul de lacrimi care sta sa curga in orice moment, nici greutatea care ma apasa pe piept la fiecare respiratie. Eu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai stiu. Punct. Vreau ceva nou, o veste buna, un lucru care sa ma faca sa merg mai departe, sa fiu Eu din nou.

Ar trebui sa depasesc starea asta si uneori reusesc, as avea indrazneala sa zic chiar : de cele mai multe ori. Si apoi vine un val care ma doboara, out of nowhere.

Probabil ca devenit obositor si pentru cei din jurul meu sa ma vada "transformata". Multi nu inteleg, majoritatea. Iar telefonul nu mai suna ca altadata ca sa "ies in oras". Oamenii nu iti acorda timp ca sa fii slab , sa fii dezarmat, asa cum suntem toti la un moment dat, in viata noastra. Asa ca stau in casa si astept sa imi treaca. Si chiar daca suna, uneori nu mai ai puterea sa zici "Da!". Ai ajuns omul ala pe care il urasti pentru ca nu il intelegi, care nu iese pentru ca e prea ocupat sa stea acasa sa faca nimic.

In the end, we are just moods.
In the end, there are no friends, just people that we meet at some point in our lives, with whom we share stuff, and then we pass the point. Asta ar trebui cel putin sa reusesc sa cred, atunci cand imi e greu sa le dau drumul oamenilor la care tin.

Video luat de pe youtube.
Imagine preulata de pe face book.

Melodia asta am ascultat-o pe repeat cand mi-am dat cambridgeul, pe parcursul celor 3 zile de probe. That I will not forget!

in my secret life

in my secret life I was to guns 'n' fucking roses concert and it was pure awesomeness.

in my secret life am reinceput sa ascult clasica muzica, din cand in cand, cand imi permit luxul acesta timpul si starea de spirit. imi amintesc crystal clear de prima mea caseta, cumparata din banii pusi deoparte. am cumparat-o cand ma intorceam de la meditatiile de chimie. profa statea in Schei si ca sa ma intorc acasa trebuia sa iau 6/34 din Livada Postei. asa ca treceam in fiecare saptamana pe langa libraria St. O. Iosif cea mai mare si mai dotata librarie din Brasov, la vremea respectiva. Eram clasa a 9a. Venind la un profil de bio-chimie fara sa stii o boaba de chimie nu a fost o idee pentru care m-am felicitat. Si asa au inceput meditatiile, influentate mai mult de casa profei, de originea ei nobila, de drumul saptamanal care imi permitea o escapada in centru, prin librarii, de parcul de la Saguna, in fine, in ultimul rand de chimie.

Asa ca am intrat in Steo si tin minte si acum ca standul unde se vindeau casete era in fata. De la intrare, mergeai drept inainte printre sirurile de carti si apoi ajungeai in fata standului magic! Imi aduc aminte si buimaceala : ce sa aleg? Mozart, Bach, Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven, Enescu, Porumbescu...Ce mai! Magazin de bunatati.

Am plecat prin zapada proaspat cernuta pe asfaltul meu drag, ducand in buzunarul de la piept, de langa inima, Anotimpurile lui Vivaldi. And that's a secret I'll never tell!

Nu regret nici astazi alegera facuta. Apoi au urmat altii.

Si nu o sa uit niciodata cum au descoperit parintii mei muzica clasica, prin mine. Nu cred ca este muzica lor de suflet, nu au fost construiti sa rezoneze asa dar tot i-a cuprins fiorul maretiei acestei creatii.

Profa de chimie imi zicea mereu ca "oamenii simplii" nu inteleg multe lucruri. Si ca nici nu este un fapt cugetat si bun sa ii expui la lucruri prea savante. Dupa 27 de ani de viata, ii dau dreptate, pe alocuri. Eu cred ca "oamenii simplii" sunt capabili uneori de mai multa simtire decat oamenii cu arabescuri interioare. Nu cred ca asta ii face nici mai buni, nici mai rai. Oameni suntem cu totii, dar atat de diferiti!



Mereu am visat sa merg la Balul de la Viena! Atata cultura si stralucire, intr-un singur edificiu!

Indianul

SF Cluj...2010...langa TNB

Se uita in vitrina unui fast food nou deschis,foarte shinny and squeeky denumit „Opera” datorita locatiei strategice, a cote de l`Opera... Are pene in parul lung si un profil mandru. Un nas mare,drept, taiat in piatra, o barbie proeminenta si un maxilar mandru. Are profilul asta de indian. Wait a minute, este un indian! Un indian adevarat la Cluj! How on Earth this happened? Dar ce prezenta! Te face sa te simti mic si fara scop in fata idealurilor lui , cu siguranta, marete!

Mi-ar fi placut enorm sa pot detalia aceasta amintire dar, din nefericire, este foarte blurred! Se intampla cum 2 ani si the memory fades away. E trecerea inevitabila a timpului. Memoriile vin, pleaca, se uita, se pierd, se umplu de praf si brusc nu iti mai amintesti exact de ce ai facut o alegere, de ce ai parasit pe cineva, de ce ai plecat, de ce n-ai mai stat, de ce ai ales discursul usor deplasat de sfarsit de clasa a 8a. Dar eu cred ca memoriile cu adevarat importante nu se sterg. Dar era o amintire frumoasa si, totusi, it faded away.

Video luat de pe youtube.
Imagine preluata de aici.

shake it

shake it like a polaroid picture, even if it's freezing cold outside! and it's raining instead of snowing!!! arghhhhh



so :



and to finish the day in a Marie style :

Imaginea nu imi apartine, este luata de pe face book.

Si am gasit un site care mie imi place mult, ma relaxeaza, e ca un fresh de kiwi, e momentul meu de evadare din cotidian. Arata ca de fapt romanii sunt chic at heart and not only. De fapt, intre romance si frantuzoaice este o foarte mare discrepanta la capitolul aspect exterior. Desigur, este o diferenta culturala. Valorile sunt cu totul altele. Si, totusi, un pic de rimel, un pic de pudra si o urma de "rouge" nu a omorat pe nimeni. I'm just saying.

anotimpurile. iarna.

" Libertatea nu inseamna lene si nepasare.
  Libertatea ESTE responsabilitate.
  Daca tu nu iti asumi responsabilitatea, o va face altcineva pentru tine.
  Asa devii sclav."

                      OSHO

Ieri a nins cu fulgi mari, ca atunci cand eram mica. S-a si pus un pic zapada pe acoperisurile adormite. Fumul iese molatic din casele adormite; imi imaginez lemnele rabufnind intr-un semineu dormitand. O pisica se plimba agale prin camera de zi, dand tarcoale vazei chinezesti atat de dragi stapanei ei. Apoi se aseaza langa semineu, picotind fericita : " I haz it all!". In curte, cainele latra vesel, face ture, zburda, e vesel, ce mai : "trezireeeeeeeea, oameni buni! ninge, ninge, ningeeeeeeeeeeeeeeeeee! scoateti-ma si pe mine la plimbare printre fulgii astia minunati, o sa ii prind pe toti cu limba scoasa, va rrrrog!". Iar in casa, ei bine, in casa ea citeste lenes pe un balansoar iar el lucreaza pe laptop. Asta a fost ieri.

Azi ploua si este innorat asa ca motivatia de a iesi de sub plapuma este minima, noroc ca avem indatoriri de rezolvat. Iar, apoi, sala ne asteapta, kg nu o sa se dea jos singure :) Dar, deocamdata, dimineata a inceput linistita cu o cafea, o felie de tarta cu mere si cu " Scrisori din Rusia din 1839".

I zi tihnita va doresc!

the machine

Este intotdeauna intuneric inaintea zorilor.
Vreau un loc doar al meu. Vreau sa ne gasim linistea, noi impreuna.
Vreau sa fiu, pur si simplu.
Vreau sa nu ma mai las constransa de imprejurari.
Vreau sa pot sa imi urmez mereu inima.
Vreau ca lumea sa nu mai fie ipocrita.
Vreau sa pot juca teatru, la propriu si la figurat, seems like I lost my skills or maybe I never had them.
Vreau o cafea buna rau, dimineata, pe terasa, la soare, cu un Om zambitor si cu o carte buna pe masa.


Casa asta devine din ce in ce mai mult a noastra.
Casa asta incepe sa aiba suflet si uneori ne zambeste dar de cele mai multe ori este linistita.
Casa asta este casa noastra, cel putin pentru inca 11 luni.
Casa asta ne va gazdui primul nostru Craciun si Revelion impreuna, la locul nostru.
Casa asta va gazdui primul nostru Brad de Craciun.
Casa asta ne tine in palme visele si ne alunga cosmarurile.


In curand se va face ora de somn.
In curand va incepe o noua zi, la un nou Doctor.
In curand iar imi voi pune sperantele in ochii si sufletul in palma.
In curand o sa visez din nou.
In curand gura mea va avea si mai mult colturile in sus si nu voi mai fi trista.
In curand o vom scoate la capat.


Deocamdata e seara.
Sooner or latter in life you loose the things you love, but you got THE Love!
Deocamdata e bine aici, langa tine, sub pled, uitandun-ne la film imbratisati.
Deocamdata nu ne gandim la maine.
Suntem acum.
Deocamdata ne gandim la ce bun a fost eclaireul de azi dimineata si tarta lui Celine.
Deocamdata suntem recunoscatori pentru ceea ce avem pentru ca am fi putut avea nimic.

Imaginea nu imi apartine, este preluata de pe FB.