Se afișează postările cu eticheta medicinist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta medicinist. Afișați toate postările

duminică, 19 ianuarie 2014

you could be happy

... I hope you are!
... I'll never know!

Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.


In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.


Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.

Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".

Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.

Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!







Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.


It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!






luni, 9 decembrie 2013

Stefan Caltia. Depression.

Despre Stefan Caltia nu stim multe si e pacat pentru ca e brasovean, de-al nostru. Asa ca daca vreti sa aflati o mica parte din viata unui mare artist puteti citi articolul acesta.


About depression we don't speak a lot. We don't really understand it, it's difficult to try to understand what you've never experienced. And then is the popular misbelief that says that only the weak persons are depressed. This is bullshit, depression doesn't mean you're weak. You just have to learn to use better your coping skills. You need to speak about it and sometimes speaking is the most difficult part. You can speak with a loved one, with a professional (and here I include psychiatrists, psychologists, priests, art therapists, nurses and so on). Depression costs people their self-esteem, their family, their friends, their career and their health. It is amazing how a simple fact like exercising or walking 20 minutes every day can keep the depression away. Of course, bindge eating for example it's so much easier than exercising! And I know what I am talking about. It's really hard to break the habit and sometimes you just can't see how you can break it, when even going out of bed, not staying in your pijamas all day long seems impossible. You slip away from life, from people, from light, from yourself.


This is a video made by the world health organisation, trying to explain in simple and powerful images the depression. I think that they did a wonderful job.







I think that depression gives me a headache because I force myself to understand it. Because maybe someday I experienced it and I hated it so much. It is not easy to treat depressive patients but I strive to improve everyday. The most difficult part is to establish a confidence relationship between you and your patient. But if you succeed you're half way there. Step by step, inch by inch, TCC or not you'll make it. Hand in hand.








duminică, 8 decembrie 2013

Medicina generala sau viata ca o prada

"Mais Madalina, ca c'est comme un monument! Ca se visite!"

Era vorba despre o pacienta de 115 ani!!!

The truth is that I am lost! Completely lost! After 9 years I thought that I will finally get to do what I always dreamed to do : Addictology, but in the end things aren't working on exactly as I planned. But I have hope. Because I know that things happen for a reason and I know that someday the pieces of the puzzle will fall down in their right places. Because people aren't able to imagine what a war Med School is, it's impossible for a non-doctor to know. We are suffering a psychological torture during many years. We learn to run before we walk! You have to be though, you have to sometimes walk on bodies in order to get what is yours. For instance nobody imagines how we are treated like a sub-human-race during a lot of our surgical or medical stages. You don't have a name, you're "it", "number zero". You don't sleep, you eat when you can and what you can, you do sometimes everything except medicine. And it's hard as hell to hear from the one who should be your teachers, your role-models : "You're stupid/useless/a disgrace for the medical world, you'll never be a good Dr. In fact, you'll never be a Dr. 'cause you'll never pass my exam!". It happened to my mates, it happened to all of us; medical students. And not just once. Many people will trough in your face the classical phrase : "Don't complain, it's you who have decided to choose this path!". True, but no one can prepare you for what follows. And the internship it's long and we are still underrated, we are not looked as physicians/doctors, we're just "the real doctors mignons". We are trained to work as slaves, fetch food and coffee, and if possible think but always present your idea as your bosses idea. Gratifying isn't it? You learned 6 years to be the "doctors pet". Life in plastic is fantastic. And don't get me start of some patients! (just some, luckily not lots of them). It goes something like THIS.

So you learn what and how you can. And try to get the best out of it!

After 9 years I still don't know what I'll do, exactly. I know what I want to do but I am still not sure how I will get it. And a very old dream rises again : Medicina fara frontiere!

























DON'T TURN YOUR BACK ON ME, I WON'T BE IGNORED!!!

But one thing is cristal clear : what lucky were we to grow up with this amazing music. When rock was still rock! And music was not shit and not porn! Take everything from the inside and trough it all away, 'cause I swear for the last time, I won't trust myself again with you. I WON'T WASTE MYSELF ON YOU!
Anger is good sometimes, it can clear your mind and your guts. And babies, drooling and laughing babies, this also helps, they can take you to a happier place. And dogs, dogs always work!







I know the album "Hybrid theory" by heart, the best LP album.
I also know "Korn", "Life is peachy" and "Follow the leader" by Korn, by heart. That was music.




















And it appears clear to me now that I was never born to do medecine for the rich and ungrateful. I have a mission to help the weak ones. You know that I know that I am no Messia but I will do my best to help the one in need. 'cause I know that a friend in need is a friend in deed. Once I took the HIPPOCRATE OATH and I do not intend to break it. Not for you my rich, fat, ungrateful piece of garbage. Although in the end your ignorance is bliss. People are dying of starvation and you complain that you have to pay 2 euros for a fucking pommade??? When you never worked your entire life, you were just "pretty" besides you're successful husband? As I said ignorance is bliss but I will not be part of your game! And you loose a very good doctor, just so you know!














So humanitarian medicine and addictology here I come!!!






In Martinica cu o doamna comercianta localnica. May the colors be back!!!


sâmbătă, 12 octombrie 2013

"Visul Doctorului" de Durèr

sau "Le songe du Docteur" de Durèr

Iubesc aceasta gravura! Este atat de minunata si de subtila. De fapt, este vorba despre un doctor care nu trebuie sa se opreasca niciodata din munca, dar care adoarme, asezat la birou si despre...ce declanseaza acest fapt.


Le songe du Docteur de Dürer by Rmn-Grand_Palais

vineri, 11 octombrie 2013

bad day



da, it's been a bad day. dar asa e in viata. si bune si rele. cateodata ai impresia ca nu mai vezi binele; ca nu o sa iesi din zona asta gri, fara orizont.

si iar trebuie sa aleg. ca-n viata, nu? sa aleg sa fac ce-mi place sau sa aleg siguranta? sa aleg intre un sef exigent sau un sef tata? sa imi urmez drumul...Sau...poate ca nu asta e drumul meu.

fuck this shit. I'm going to bed.

duminică, 6 octombrie 2013

balciul desertaciunilor sau Sunt student la Medicina!

Acesta este un post pentru viitorii si actualii studenti la Medicina. Si pentru cei care sunt interesati de Medicina sau de parcursul unui doctor.
Este un post personal care nu vrea sa opreasca Pamantul din miscare si nici the brownian motion.

De cand am stiut ca vreau sa ma fac medic? De pe la 9 ani, cred. De ce? I have no fucking idea. Mi se parea incredibil de tare sa fii super erou in halat alb, sa poti zice ca salvezi oameni sa...sa make the world move. Cu timpul aveam sa invat ca the world doesn't revolve around me. Ca de fapt nu se invarte in jurul nici unui om. Si ca nu controlam decat o mica parte din proces dar ca putem ajuta in multe moduri un om in suferinta.

Am avut dubii? Da! Mi-am dorit mult sa devin ambasador dar cum cunosteam prea bine sistemul de PRC stiam ca nu nici o sansa. Mi-am zis ca, oricum, limbile straine le pot invata indiferent de meseria practicata, in timpul liber. Cu timpul, aveam sa invat ca nu prea exista timp liber in medicina.

Asa ca m-am pus pe invatat biologie si chimie pe paine, cu meditatii, cu icnete, cu scrasnet de dinti, cu neuroni arsi, cu lacrimi, cu speranta, cu zambetul pe buze. Si cu o mare deziluzie in dragoste, in paralel. Cum mie mi-a placut asa sa o cam ard aiurea in liceu, nu am rupt norma in clasa a12a (gandindu-ma restrospectiv e o treaba oarecum dubioasa pentru ca desi o ardeam mereu aiurea cu rockerii am avut mereu note foarte bune, pentru ca invatatul ramanea prioritatea mea). Drept urmare am intrat la Facultatea de Medicina din Cluj, la cu taxa. Ceea ce pentru mine era inacceptabil. M-am dat cu fundul de pamant dar ce era sa fac? Nu aveam ce sa fac! I had no plan B (as usual). Asa ca primul an l-am facut la cu taxa, apoi am dat iar admiterea, am intrat a3a si am trecut la fara taxa.

 Imi amintesc si acum garsoniera in care am stat inainte de examen, cat era de mica, de dezordonata, de ...oribila pur si simplu. Mi s-a facut frica si m-am gandit pentru prima oara ca eu nu o sa pot sa locuiesc in asemenea conditii! Din fericire, parintii mei au facut eforturi supraomenesti si de-a lungul celor 5 ani petrecuti in Cluj am stat mereu intr-un apartament mai mult decat decent (de fapt, am schimbat numai 2 apartamente : primii 3 ani in Zorilor, un an in Franta, ultimii 2 ani in Gheorgheni).

Dar sa va povestesc un pic despre anul 1. Ca sa il rezum epic (rezumare care nu imi apartine) :
"First day of med school : I feel like a sir! After the first exam : I am such an embarrassment to human kind! I put shame into my elders!"

De departe, cel mai mult m-au terorizat,de departe, informatica medicala si biofizica. Prima pentru ca am fost mereu un dezastru la tot ce inseamna calculatoare, a2a pentru ca am avut un prof nebun.

Anatomia a fost muuulta dar nu mai grea decat embriologia sau biochimia.
Imi aduc aminte ca dupa primul laborator de anatomie, in care ni s-a spus ca avem de invatat 5 carti pentru examen si 30 de pagini pentru a2a zi am cazut pe spate! Am sunat acasa si am zis ca vreau sa ma intorc pentru ca nu o sa trec nici un examen si pentru ca eu nu vreau sa imi petrec intreaga viata cu nasul in carti. Ai mei mi-au zis sa raman ca oricum era platita chiria pe 3 luni si ca daca chiar imi pic toate examenele, m-oi intoarce acasa ca sa ma fac...bucatar. Well, m-a cam motivat chestia asta. Am terminat anul 1 cu singurele restante din toata facultatea : informatica medicala si biofizica.
That says a lot about my computer skills dar na asta e unul dintre motivele pentru care am dat la medicina : nu aveam nici un mare talent.

Am mancat, invatat, motait langa cadavre. Am facut disectii, am studiat capete de oameni, inimi, plamani, ficati, rinichi chiar si penisuri. Tot! The human body : what a perfect machine! Am iubit anatomia si embriologia! My 2 fav subjects! Ma rog in afara de partea cu oasele, I just hated bones! Eram incapabila sa le orientez in pozitie anatomica. A walking disaster. Poate ca daca m-as fi uitat atunci la Bones as fi avut ceav de castigat!
Imi aduc aminte si acum cartile pe care a trebuit sa le invatam pentru examenul de anatomie :

1. Victor Papilian vol. 1 (Aparatul locomotor) si vol. 2 (Splanhnologia)
2. Ion Albu "Anatomie clinica/topografica"
3. Ion Albu "Inima si nervi cranieni"
4. Ion Albu "Angiologie si nervi spinali"
5. Nadia Schmit "Embriologie generala si speciala"
6. Atlasul SOBOTA

Asta fiind numai o materie. Cand stau si ma uit inapoi la teancurile de carti invatate! nu stiu cum am rezistat, cum am reusit. Cred ca asta inseamna ca asta a fost drumul meu, ca am ales bine, ca am ales cu inima.

Am avut noroc si de colegi mai mult decat minunati! Toti, pana la ultimul! Am fost o grupa unita si frumoasa. Si desteapta. Numai ca nici unul dintre noi nu prea a fost devreme acasa :)) Cu exceptia lui Psyko si a Iuliei. O sa imi amintesc mereu cu placere de Mire, Cris, Cristina, Alexandra, Anda, Andreea, Ana, Iulia 1 si Iulia 2 Puiu, Cata, Radu si Robert. Eram tineri, frumosi, plini de viata si MEDICINISTI!

Imi aduc aminte de primul LP (lucrare practica) de anatomie cu Dna Dr. Crivi Carmen. Luni, 8 dimineata, impartirea pe grupe si pe asistenti de grupa. Muntean Catalin, Puiu Andrei, Puscas Cristina, Puscas Radu (nu, nu sunt frati :) Put Alexandra, Robert Racjcsani (nici in ziua de azi nu stiu cum i se scrie corect numele de familie, numai Mire stie, caci il punea mereu prezent la cursuri :)) Radan Anda, Radianov Cristina, Rasina Madalina, Rinzis Mirela, Iulia Roman, Iulia Ruxandra. Asistent de grupa : Dna Dr Crivi. Toti eram emotionati, cu exceptia lui Puiu care avea ditamai castile pe urechi si asculta System of a Down sau Queens of Stoneage nu imi mai amintesc exact. Am stat in formatia asta primii 3 ani, la bine si la rau, la racoarea frigorifica de la anatomie, in jurul cadavrului NOSTRU, la insuportabila caldura de la biocel sau histologie. A fost tare frumoasa facultatea. Eu cel mai mult m-am apropiat de Mire aka Sharky si de Psyko aka Cristina pe care ii vad de fiecare data cand merg la Cluj, cu religiozitate. Dar toti mi-au fost dragi si ne-am ajutat reciproc, fara exceptie, am fost o grupa unita!

Si ce s-a ales de capul nostru :
1. Muntean Catalin, Franta, Urgente si Reanimare
2. Puiu Andrei Romania, Cluj, Radiologie si Imagistica
3. Puscas Cristina, Germania
4. Put Alexandra, Germania, gastro-enterolog
5. Puscas Radu, Cluj, Chirurgie Buco-maxilo-faciala
6. Robert R. Cluj Medicina Generala
7. Radan Anda, Germania, Obstetrica si Ginecologie
8. Radianov Cristina, Cluj, Medicina Interna
9. Rasina Madalina, Franta, Addictologie
10. Rinzis Mirela, Cluj, Reumatologie
11. Roman Iulia, Cluj, Dermatologie
12. Ruxandra Iulia, UK, Obstetrica si Ginecologie

Deci din 12 : 1 in UK, 2 in Franta, 3 in Germania, restul in CLUJ! :) I'd say we did just fine!

Imi amintesc de tot, cu luciditate :
* de noptile pierdute cu sharky si kowalski si iemu (care este acum rezidenta pe Chirurgie Generala la Cluj, bravooo Iemuuuu! parca acum mi te prezenta Oama la un concert OCS in Irish Pub si imi ziceai ca vrei sa dai la medicina si sa te faci chirurg!) in Janis, mersul a2a zi direct la cursul de Pedi (znorrrrrrrr!) cu stampila pe mana la care Psyko,dormind inca, : "voi nu sunteti normale!"
* sesiunile care durau si 6 saptamani in care tot ce faceai era sa inveti, mananci, bei cafea, faci dus si sa inveti, inveti, inveti!
* asteptarile ca sa intram la examene si , Doamne, multe examene am mai dat! in stress
* asteptarea rezultatelor, cu rugaciuni : "Doamne, daca il iau si pe asta, promit ca data viitoare invat din timp!" (Domnul e bun iar noi porci, niciodata nu am invatat "din timp", at least I never did :)
* bucuria, rasul, sarbatoritul, tristetea "Lasa ma ca il iei data viitoare, a avut ceva cu tine, e clar! Uite, invatam impreuna daca vrei!"
* ceaiurile de la Tea Flowers, Mozart, Quo Quadis, mancarea de la cantina.
* orele de sport din primii 2 ani in care dormeam sistematic
* genetica si imunologia din care nu am inteles mare branza
* igiena, sanatatea publica, medicina muncii si epidemiologia care ne-au plictisit la culme
* stagiul de psihiatrie la care Psyko se ascundea dupa usa sau dupa mine :))
* lucrarea de diploma, licenta
* tot!
* de anul 3 cand am fost Erasmus in Franta, la Angers and I did absolutely verything except medicine which was cool at the moment but quite tragic afterwards.

Nu cred ca as putea spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea pentru ca si liceul a fost grozav iar rezidentiatul in Franta mi-a deschis noi perspective si am cunoscut multi oameni frumosi! Dar, cu siguranta, au fost 6 ani luminosi care m-au format ca Dr. si ca Om.

Anul 3 a fost super interesant cu semiologia, mersul la pacienti, primul contact cu pacientii dar si cu boala, cu degradarea fizica, cu moartea, cu neputinta. Saracia din spitalele noastre, medicii nostrii extraordinari, care fac minuni cu mijloacele pe care (nu) le au. Facatorii de minuni.

Atunci mi-am dat seama ca sunt mai apropiata de minte decat de corp. Am vrut sa fiu chirurg cardiac initial. Apoi, din varii motive personale, am vrut sa fiu addictolog. Si sunt pe drumul cel bun. E un drum lung pentru ca the more you know, the more questions you have!



Faza e ca nu exista : "daca nu esti bun la matematica, fa medicina!", nu e chiar asa. Ca sa fii doctor trebuie sa fii intai om, and this is the hardest par. Cere si ti se va da! Dai si primesti!

Cu Sharky!



Cu Psyko si cu Sharky! muhahaha!


Be curious, be active, learn, search, travel, love, trust, do!