sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Calatorie spre centrul Pamantului

I am not Jules Vernes but I still have some stories to tell.
Travelling stories because I love traveling. For me it's a way of life. After 3 years I get itchy feet and I have to move forward. And I have to do at least 1 BIG TRAVEL every year. Unfortunately the last year was poor in traveling events but I will catch up the next year and that's a promise. This year it was Martinica (island). Next year there will be Reunion (island), Portugal and Italy.

But in order to remember my dear stories 'cause "verba volant scripta manent" I have decided to make a part of my blog a travelling one. Like a road journal which I am to lazy to keep properly. So the aquarelle of the first countries I visited will be made of scratches.

I will tell you stories about :
1) Serbia
2) Egypt
3) Taiwan
4) France
5) Bresil
6) Belgium
7) The Netherlands
8) UK
9) Germany
10) Spain
11) Swiss
12) Martinica
13) Italy
14) Croatia
15) Czeck Republic
16) Hungary

And I have to keep on travelling because it's such an amazing experience! Somehow it teaches you what you never learn in school. It makes you aware of your power to change yourself and the world but it also teaches you about how small you are in the universe. And I will stop traveling only when my hearts stop because traveling is time with myself, it's my source of energy and mainly because it makes me like this :

Take me on a spin with the mad hatter @ Europa Park



Let's drink some wine in Strasbourg and sail the seas of concrete!



Party with dear friends in Strasbourg some while ago.




Party in Mulhouse :)



Les arts scéniques at Selestat.




Music is my drug of choice and also people who laugh!



I'm always chasing dragons!



Familia e familie la Piraul Rece.


Vremea trece dar prietenii raman la Cluj :)




Brasov-ul meu drag si mama.





When in Paris Champs Elysées is a must!




And les Tuileries aussi...




My favourite place in Paris...le Pantheon : pendulul lui Foucault!!!




When in Montmartre laugh you heart out!





And dance with Pan in the Jardins de Luxembourg!





Christmas market in Colmar and friend gatering!




When in the Caraibean Sea : dive...




And drink some more until all gets blurry...




But all the good things come to an end!



Try not to dry out...





Make new friends...





And get to know the local culture....






And blend into the local colours...





So where do we go now???




To drink a Cosmopolitan, of course...





And eat some thai food...





Bananaaaaaaaaaaas!!!




And end it with a new adventure!





To start it over on top of the world...





With fire works




And crazy friends!!



Of course, that most of the time life is like this :




But who cares only about that part? :) Traveling is my drug of choice 'cause no one ends in addictology with no reason!

luni, 18 noiembrie 2013

When life gives you...

...lemons, make lemonade.

I heard this once and since it has been stuck in my head. Always take the best part out of harsh situations. Optimismul te va salva caci daca dupa colt, te asteapta mai mult??
Something borrowed, something new, every me and every you. A friend in need is a friend in deed, a friend with weed is better.

Va las cu o serie de poze minunate! AICI!




Dorothy : "how can you talk if you don't have a brain?"
The scare crow : "Well, some people without brains do an awful lot of talking, don't they?"
The wizard of oz









duminică, 17 noiembrie 2013

stirile de la ora 5

Inima imi este usoara si corpul fara vlaga, mintea imi este plina de idei care ma bombardeaza neincetat.

Nu incetez sa am anumite idei macabre care revin. Mereu si mereu si mereu.
De fiecare data cand cobor scarile imi imaginez ca fac o entorsa si cad pe scari, imi fracturez ceva si sfarsesc intr-un pat de spital. Cand trec strada imi imaginez ca o sa fiu spulberata de o masina si ca o sa devin praf de human remains ci nu praf de stele. Not glamorous at all. Mai ales pentru cineva care vrea isi doneze organele. Sick imagination? Maybe.

As I lay here in my bed everything seems so peaceful. it's Sunday the 17 of November, 11 AM.
It's very unusual for me to be in bed at this hour, usually at 6.50 AM I'm up and ready for a brand new day of action and fight (although I hate mornings from the bottom of my heart) . But not today since my body has been defeated by bacterias. yes, I am sick as a dog. it was the candy on the funerary cake. With all the stress that I had lately it was kind of predictable. I haven't sleep all night : the fever made me dance in my bed until exhaustion. I finally felt asleep at 6 AM after changing 4 rounds of p-jas. I asked myself how would it be if I would not wake up? What have I done well and what have I done wrong?

 Ma si vedeam la stirile de la ora 5 : "Tanar medic generalist gasit mort in patul sau din cartierul Montagne Verte, Strasbourg. Madalina era plecata de 3 ani in Franta, unde exercisa functia de medic rezident de Medicina generala. Moarte naturala sau... Tanara locuia impreuna cu inca 2 colegi de apartament, care i-au gasit cadavrul in jurul orei 12, cand s-au ingrijorat datorita absentei ei din bucataria animata a apartamentului" (suspans). Probabil ca m-ar fi pus in grila de program undeva intre baba violata si ucisa cu bestialitate de nepotul ei si intre baiatul vreunui grangur local care a omorat/ranit grav vreo 5 oameni pe trecerea de pietoni, pe verde, cum altfel?

Hell, no! I have so much more to give and I have so many places to visit and so many people to meet!

So as I lie here I just enjoy the silence. The appartement seemed deserted. No noise. I imagined myself back to the Caraibes. Floating on a sea of secrets, under the burning sun. Like a pirate! And then I asked myself : what the fuck is wrong with me? How could I let the disease take control over me? I guess I was so exhausted and just at the idea that the holidays are just in one month my body just shut down. The reality is that I can't stand on my feet more than one hour. I like to call it the glass hour. It's the day that I remembered my strenght and my limits. I walked down the limit of my thoughts and there was no place for words. There was no place for regrets and it was definitely no time left for pain or sorrow.

I just floated on my dreams, my sea of dreams. I went through my accomplished dreams and imagined others to come. I felt good. Like this :
















Nu stiu cine a avut ideea sa transforme stirile de la ora 5 intr-o parada a grotescului. De ce nu ar putea sa fie stirile de la ora 5 pline de vesti bune, interesante? Sa stim si noi cine a mai castigat o medalie la un concurs, ce carti au mai iesit pe piata, ultimele noutati muzicale de calitate, o decizie buna luata de conducatorii nostrii (pentru moment, o utopie), proteste din suflet si cu suflet, o natiune care se trezeste la viata si devine constienta de resursele ei. Oameni uniti pentru un ideal. No, Sir, why would we talk about that? We like dirt! Sa aruncam cu noroi in vecini, in rude, in politicieni, in medici, sa aratam crime, sa abrutizam natiunea! Si nici in alte tari nu este mai bine, cel putin in Franta este la fel. Nivelul intelectual ar natiunii scade. Non valorile urca. Showuri "pacatoase", detectivi care dezvaluie mizeria de sub pres, taclale de doi bani, banul vorbeste. Iar Omul Macaroana conduce.





As I was lying on my bed, looking at the sea of dreams, I decided to dive 'cause if you never try you'll never know!






vineri, 15 noiembrie 2013

Concertul Morcheeba

Strasbourg 13 Noiembrie 2013.
Am ajuns cam cu 10 minute inainte sa inceapa concertul si am fost surpinsa de marea de oameni de toate varstele, most of them geeks :)

In fata mea stateau doua tipe care...semanau cu noi (L always on my mind...) : aveau ruj rosu inchis, unghii negre, par lung, imbracate in negru si tipau si sareau si urlau cat le tineau vocile. Mai tii minte cand ne-am intors pe jos de la concertul Cargo din Livada si ploua? Era toamna si ne tineam de mana. Cantam tare si saream in balti. Alergam : "camaradul meu de sange, doar de tine imi e dor, va spun tot ce am in matze and I don't care about you at all...'cause I love chaos!"













She looks like an angel, she sings like an angel, she's Skye Edwards from Morcheeba!
" I thought that you were wise but you were otherwise!"


Am si cateva melodii filmate dar nu reusesc sa le uploadez :( it was awesome!
Asa ca va las cu un mini clip de la Paris, tot de anul asta!Lovely song, lovely lady, amazing group!







vineri, 8 noiembrie 2013

beautiful people si calul din Marlboro

Lucrurile se aranjeaza. Toate trec si toate intra pe fagasul predestinat. Cand imi zicea Mama : "Toate trec, asa e viata plina de necazuri si, cateodata, mai suntem si fericiti!" nu o credeam. Eram ca si copilul din "Calul din Marlboro" de la Vama Veche...m-astepta strada mea din Franta si calul Troian...





Cand ascultam melodia asta eram in liceu si nu aveam griji. Viata era frumoasa, plina de evenimente "importante", de trenuri spre sighisoara, spre mare, de rockeri, blugi taiati, bratari, cercei in nas, concerte si scoala. Prietenia era totul si nu trada. Era cruda, sincera si bubbly! Era ca o sticla de champagne care nu se mai termina.









Apoi am crescut. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau. "Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...".
Am invatat ca uneori unele lucruri sunt mai bine sa ramana nerostite iar altele nu.
Ca atunci cand ai o problema nu te ajuta decat Dumnezeu. Oricat de melodramatic ar parea, asa este!

Sticla de champagne parea ca e rasuflata dar nu era chiar asa. Chiar daca karma, zenu' si feng shuiu nu erau chiar ok.





Apoi mi-am amintit ca de fapt eu cred ca in oameni. Si cand dai fara sa astepti nimic in schimb primesti inapoi inzecit. Si asa a fost.
Sunt de 3 ani in Franta si am cunoscut oameni minunati.
Am cunoscut si oameni inraiti. A fost amara de tot experienta. Dar sunt inconjurata de atatia oameni speciali incat cei amari se pierd repede. Sunt ca o voce stinsa de laringita. E trist sa fii un om care se cere uitat cat mai repede.
Si, ca sa nu uit, scriu aici, ca sa imi amintesc peste ani : va multumesc Celine, Dominique, Mathilde, Gilles, Dao, Marine, Mederic, Stéphanie, Fanny, Sylvie, Olivia, Corinne, Daniélle, Nora, Dr. Strittmatter, Dr. Michel, Dr. Köll, Dr. Kauffmann, Dr. Hofmann, Dr. Schneider, Dr. Meghit pentru ca m-ati slefuit, m-ati acceptat cum sunt si ati incercat sa ma faceti sa evoluez. Sunt cum sunt datorita voua. Chiar daca nu cunoasteti limba romana. Va multumesc din suflet! Pentru tot!

Iar pe cei "de acasa" nu ii mentionez pentru ca ei fac parte din mine.
Sunt in inima, in ochii, in sangele meu.

Iar Alina de acolo de sus, dintre stele, sper ca esti mandra de mine, de traiectoria mea. Ma gandesc mereu la tine si te port in inima. Am incetat de mult sa "ma mai smiorcai" (multumesc, Dr. Köll : "Je ne veux pas pleurnicher maintenant pour ça! Ca passera!"). Suntem suma actiunilor noastre. Dam si primim.

* note to self :
Aseara m-am intors acasa pe la 23.30 si l-am gasit pe Mederic pe canapeaua noastra, trist tot, la care F. cu un aer doct : "S-a despartit de iubita lui!". Ah bon! Atunci mobilizare de urgenta contra inimilor albastre, les coeurs brisés : filmul 500 days of summer, sticla de vin rosu de zile negre, ciocolata, popcorn si batiste! La ora 1.30 Mederic sforaia pe canapeaua noastra. Celine nu era inca acasa. L-am invelit si am mers la culcare. This is home! *





Am avut 3 zile de vacanta si am dat o fuga pana la Paris, din 2 motive :
1) concertul Travis.
2) expozitia temporara de la muzeul Guimet despre civilizatia cambodgiana si templul Angkor.

Dar despre concertul Travis si muzeele din Paris latter on!
I feel blessed. Si uneori imi e frica sa imi urlu bucuria asa ca am invatat sa o tin inchisa in mine, ca o comoara pretioasa si sa ii dau drumul sa zboare numai la rastimpuri, numai oamenilor alesi.




miercuri, 6 noiembrie 2013

the dog days are over!



dupa 6 ani de facultate,
dupa 3 ani de rezidentiat,
un examen de licenta si o teza sustinute in Romania
un examen de admitere in rezidentiat in Franta
2 examene de sfarsit de rezidentiat si 2 mémoire-uri...ma apropi de sfarsitul rezidentiatului in Franta.
mai am 2 luni si am terminat rezidentiatul de Medicina Generala.
incepand cu anul viitor o sa fiu Doctor Specialist de Medicina Generala.



azi la ora 15h00 am dat, inca o data, TCS-ul, singurul examen picat in timpul rezidentiatului.
azi la ora 16h00 am aflat ca l-am trecut.

nu va pot explica fericirea nebuna care m-a invadat.
am sarit, am topait, am ras singura.
m-am intors pe jos acasa.

the dog days are over!
greul abia de acum incepe.
responsabilitatea este si va fi numai a mea pentru deciziile luate.
vietile pacientilor mei sunt doar in mainile mele.
I waited and prepared for this for so long that it seems unreal.

dezmagire mai crunta decat atunci cand am aflat ca am picat TCS-ul nu cred ca am mai avut din februarie, de cand nu mi-au fost validate 2 luni de medicina generala. anxietate. o frica reala ca, pentru prima oara, nu o sa reusesc sa termin ce am inceput.






am simitit nevoia sa fac ceva la care ma pricep bine : sa fug din fata greutatilor.
dar am ales sa le infrunt si a fost bine!
apoi mi-am adus aminte de Micul Print si mi-am dat seama ca desi multe mi-au mers nu bine in ultima vreme sunt si alte lucruri foarte importante care au mers in sensul bun al lucrurilor.

grijile noastre sunt intotdeauna atat de relative.
simplify, simplify and amplify your life!


In ziua in care am aflat ca am picat examenul de TCS am primit acest minunat cadou aniversar de la Anda (fosta mea colega de facultate de la Cluj, sora de suferinta in ale Medicinei, medic rezident de obstetrica-ginecologie in Germania, for the moment :)) and I felt blessed! 






Si voyage-ul la Paris a fost minunat, cu un concert Travis exceptional si cu vizitarea muzeelor Guimet, Quai Branly, Pompidou si a Centrului Brancusi :)

I am alive again! Si fix intr-o sapatamana, concertul Morcheeba! Pampampammmm.