joi, 28 februarie 2013
post garda
Etichete:
1000 de chipuri
,
metallica
,
pink floyd
,
secret smile
,
solitary man
,
somewhere only we know
marți, 26 februarie 2013
greu
greul ne invata sa apreciem usorul.
raul binele.
durerea bucuria.
sa blestemi si sa invinuiesti este mai usor decat sa incerci sa intelegi.
I used to love him but I'd had to kill him....
...and I can still hear him complain!
cs is back!
Etichete:
1000 de chipuri
,
la mecanique du coeur
,
la vita e bella
,
losing my religion
,
vise
,
wonderlust king
duminică, 24 februarie 2013
Despre ingeri
Pentru ca sunt "indragostita" iremediabil de Andrei Plesu :
" Noi suntem înclinaţi în mod natural - şi educaţi în mod iresponsabil - să credem că, pentru chiverniseala destinului nostru, nu ne sunt trebuincioase decât împrejurări favorabile, bunătăţi, răsfăţuri şi noroace. Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eşec. Şi nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobşte, ca un produs de cofetărie.
Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deşi e unul din cele mai caracteristice portrete ale sale. Preferăm varianta mămoasă, infantilizantă a unei creaturi care are ca sarcină zilnică să ne scutească de necazuri.
Scripturile nu promit nicăieri aşa ceva."
"Despre ingeri", Andrei Plesu
" Noi suntem înclinaţi în mod natural - şi educaţi în mod iresponsabil - să credem că, pentru chiverniseala destinului nostru, nu ne sunt trebuincioase decât împrejurări favorabile, bunătăţi, răsfăţuri şi noroace. Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eşec. Şi nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobşte, ca un produs de cofetărie.
Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deşi e unul din cele mai caracteristice portrete ale sale. Preferăm varianta mămoasă, infantilizantă a unei creaturi care are ca sarcină zilnică să ne scutească de necazuri.
Scripturile nu promit nicăieri aşa ceva."
"Despre ingeri", Andrei Plesu
Etichete:
1000 de chipuri
,
andrei plesu
,
anger management
,
citate
,
politically corect
,
space traveler
sâmbătă, 23 februarie 2013
Brumarel
"Sometimes I need some time...on my
Own
Sometimes I need some time...all alone
Everybody needs some time...
On their own
Don't you know you need some time...all alone
We've been through this such a long long time
Just tryin' to kill the pain
But lovers always come and lovers always go
An no one's really sure who's lettin' go today
Walking away..."
Linistea se-asterne peste camera solara. Stelele si luna imi lumineaza calea. Nu stiu care cale dar calea! When you don't know where you are going any road will take you there.
Linistea curge-n mine.
Aerul este greu ca plumbul si apasa pe mine, la fel ca-n ultimele 3 luni, parca un pic mai greu acum.
O pana daca ar cadea acum in linistea de gheata ar sparge in mii de cadre tabloul nemiscat al inimii mele.
Sufletul este inca acolo. Obosit, ciopartit, insangerat dar este.
I know that you can love me when there is no one left to blame.
Cat te-am iubit, cat te-am vegheat, cat te-am strans in brate ca sa nu te pierd si tot te-am pierdut. Zi de zi, alunecai spre alte ape intunecate.
Se spune ca in viata primim ceea ce meritam. Ca roata e rotunda. Ca there is no wrong, there is no right, the circle only has one side. Oare pentru ce am platit eu acum? Sau tu? De ce am platit noi?
Sing, sing, sing, siiiing!
Cant ca sa imi aud vocea, asa cum scriu ca sa nu ma pierd, ca sa cresc!
Asa cum acum nu pot sa dorm, ma gandesc la El, ce mult l-am iubit, nici nu stie.
Cat de greu mi-a fost si imi este...dar cum hotararea ma ajuta sa merg mai departe.
Hotararea si speranta in ceva mai mult pentru El, pentru mine.
Etichete:
1000 de chipuri
,
ceai de inimi
,
El
,
furtuna
,
guns `n' roses
,
i remeber you
,
on how life is
,
travis
,
wonderlust king
joi, 21 februarie 2013
hero
I'm the hero of the day,
I don't need to be saved.
I'm the hero of the star,
Don't need to be saved...no one has it all...
Padurea nu moare iar copacii renasc. Deseori mai drepti si mai frunzosi decat inainte. Aducatori de liniste si pace.
Torsiune, detorsiune, din pamant in pamant, Dumnezeul meu sarac, ajuta-ma!
Luna canta valsul tau.
Cuvantul neterminat ramane in aer. Penita scrijeleste pergamentul scorojit pe margini. Aud granulele timpului, scurgandu-se in clepsidra de clestar. Palatul de clestar transformat in clepsidra. Tu esti granula sau clepsidra? Do we ever get to choose?
So, so you think you can tell, heaven from hell...
did they get you to trade
your heroes for ghosts...
Etichete:
1000 de chipuri
,
călător în timp
,
detachment
,
dor
,
hero
,
poarta-te frumos cu ea
,
regina spektor
miercuri, 20 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
3 ingeri
" 3 ingeri zboara-n asfintit
doi tac si unul a grait :
e liniste atat de mare,
aud cum se deschide-o floare."
Va multumesc, Dna Zaharia ( educatoarea mea, decedata).
Etichete:
1000 de chipuri
,
ceai de inimi
,
copilarie
,
this is the life
,
time
miercuri, 13 februarie 2013
live and let die
makes you give in and try...live and let die!
my all time favourite song!
"Belinda was mine 'til the time that I found her Holdin' Jim And lovin' him Then Sue came along, loved me strong, that's what I thought Me and SueBut that died, too Don't know that I will but until I can find me A girl who'll stay and won't play games behind me I'll be what I am A solitary man I've had it to hear - being where love's a small word A part time thing A paper ring I know it's been done havin' one girl who loved you Right or wrong Weak or strong"
duminică, 10 februarie 2013
ganduri de duminica 3
a mai trecut o garda. iar nesomn, stres, bucurie, agonie.
si-n lumea mea ma simt nemuritoare si rece.
as fi putut fi mai mult.
I could have been married with children.
I could have loved you more?
You could have been more understanting.
All i ever needed were arms to hold me tight to fall asleep and a mouth to wipe away my fears. A friendly thought, an open heart. I got everything but that.
Instead I learned to go to bed alone, to swallow my fears and to pretend that they don't exist.
Now I have to face them again. But it will be ok. I'm ok.
si-n lumea mea ma simt nemuritoare si rece.
as fi putut fi mai mult.
I could have been married with children.
I could have loved you more?
You could have been more understanting.
All i ever needed were arms to hold me tight to fall asleep and a mouth to wipe away my fears. A friendly thought, an open heart. I got everything but that.
Instead I learned to go to bed alone, to swallow my fears and to pretend that they don't exist.
Now I have to face them again. But it will be ok. I'm ok.
Etichete:
1000 de chipuri
,
how to save a life
,
la mecanique du coeur
,
Sunday
,
the fray
sâmbătă, 9 februarie 2013
no se puede vivir con tanto veneno...
ai avut sanse nenumarate sa vorbesti cu mine dar ai ales sa taci.
acum vorbesti dar e tarziu in timpul nostru iar eu sunt obosita.
cuvintele tale cad metodic ca niste cutite.
iar eu am nevoie de liniste, linistea sa cada-n mine.
aseara a trecut celine pe la mine, am povestit, am jucat un joc, am ras, m-am simtit bine.
cred ca pot redeveni ceea ce am fost daca sunt lasata in pace. asa ca... don't speak.
eu sunt multumita cu ceea ce am trait impreuna. impacata cu sfarsitul. people come and go.
am invatat multe in acesti ani.
cred ca cel mai important a fost how to let go si cum sa nu mai imi fac rau.
sa spun ce ma deranjeaza cand ma deranjeaza.
it's all ending we gotta stop pretending! de fapt, deja s-a terminat.
daca si tu ai invatat macar un lucru in tot acest timp; eu sunt fericita.
poate ca la un moment dat drumurile noastre se vor intersecta de nouveau. on sais jamais!
but now you have to let go, because you're hurting me.
"What was here now is gone
Up and down like everyone
Walk the earth in lonesome cry
But when the sun comes up
When the sun comes up
It will be on your side."
ai avut sanse nenumarate sa vorbesti cu mine dar ai ales sa taci.
acum vorbesti dar e tarziu in timpul nostru iar eu sunt obosita.
cuvintele tale cad metodic ca niste cutite.
iar eu am nevoie de liniste, linistea sa cada-n mine.
aseara a trecut celine pe la mine, am povestit, am jucat un joc, am ras, m-am simtit bine.
cred ca pot redeveni ceea ce am fost daca sunt lasata in pace. asa ca... don't speak.
eu sunt multumita cu ceea ce am trait impreuna. impacata cu sfarsitul. people come and go.
am invatat multe in acesti ani.
cred ca cel mai important a fost how to let go si cum sa nu mai imi fac rau.
sa spun ce ma deranjeaza cand ma deranjeaza.
it's all ending we gotta stop pretending! de fapt, deja s-a terminat.
daca si tu ai invatat macar un lucru in tot acest timp; eu sunt fericita.
poate ca la un moment dat drumurile noastre se vor intersecta de nouveau. on sais jamais!
but now you have to let go, because you're hurting me.
"What was here now is gone
Up and down like everyone
Walk the earth in lonesome cry
But when the sun comes up
When the sun comes up
It will be on your side."
marți, 5 februarie 2013
1/2
"Is it getting better?
Or do you feel the same?
Will it make it easier on you now?
You got someone to blame
You ask me to enter
But then you make me crawl
And I can't be holding on
To what you got
When all you got is hurt "
1 + 1 = 1 dar cateodata = 2
trebuie doar sa iti dai seama in ce categorie esti.
ma doar toate, in gura am un gust metalica si inima imi e uscata. un vartej de vene, artere si camere construit din frunze uscate. sangele e de mult apa. iar apa e de mult timp uscata. desert este numele tau, prietene! si vad cum merg pe sarma perfect intinsa, intr-un echilibru perfect. de dimineata vantul a suflat atat de tare incat mi-a suflat vartejul de frunze. acum am un spatiu lipsa. am inca un nimic in mine. in locul in care pana acum batea obosita inima, acum vajaie vantul. vajaie tare. il ascult noaptea, cand ar trebui sa dorm. iar dimineata ma prefac ca am dormit, ca am mancat, ca sunt bine. imi ascund cearcanele cu creion anti cearcan iar golul din piept il invelesc in haine. uneori ma uit nebuneste la ceasul de mana, il ating, ii simt ticaitul, macar asa mai simt ca inca mai bate ceva.
timpul nostru s-a scurs. iar eu nu sunt deloc pregatita de ce va urma. dar suntem vreodata?
nu e vina nimanui. nici a ta, nici a mea, nici a noastra. suntem 2 oameni singuri care s-au intersectat la un moment dat, au trait clipe minunate impreuna iar apoi incet si sigur totul s-a pierdut. neincrederea a sapta fundatia noastra subreda si soclul nostru s-a prabusit. nu este prima oara pentru nici unul dintre noi.
acum ne vom aduna frumos de pe jos, fiecare in coltul lui, ne vom reforma separat si vom merge mai departe, amandoi plecam de la intersectie dar o luam pe drumuri diferite.
Dumnezeu sa ghideze pasii nostrii spre drumuri luminoase si pline de pace. chiar daca tu, probabil, nu intelegi, eu iti doresc tot binele din lume! nu iti port pica. imi esti foarte drag dar nu in felul in care ar trebui. sper ca viata sa fie mai blanda cu tine decat a fost pana acum. si sper sa iti gasesti libertatea, pentru totdeauna.
Etichete:
1000 de chipuri
,
eternity
,
noi
,
omu` si libelula
,
one
,
robie williams
,
the passenger
,
U2
,
wonderlust king
duminică, 3 februarie 2013
my immortal
am iubit, am sperat, am visat, am cazut.
iar acum nu mai am putere sa merg mai departe si nici nu imi doresc asta.
urasc singuratatea dar uneori traiul in 2 este mai greu.
incerci sa te feresti de gesturi, de cuvinte ca sa nu faci rau, sa nu trezesti suspiciuni, sa nu superi.
incerci sa intrii in cercul/patratul trasat de cel de langa tine.
iti e greu la inceput, apoi te obisnuiesti, apoi iti dai seama de absurditatea situatiei si te revolti.
eu sunt triunghi! nici cerc. nici patrat!
si imi place sa fiu triunghi.
nu pot sa inteleg ca nu ma intelegi. imi e greu sa accept asta. dar in momentul in care am acceptat, s-a terminat. refuz sa ma prefac doar ca sa nu te supar! refuz sa ma cenzurez!
am incercat sa innod ceea ce s-a rupt cu mult timp in urma. cand tu mi-ai zis ca s-a rupt, ca nu ma mai simti.
apoi distantarea fizica.
dormitul in pat cu un strain pe care nu mai stii cum sa il atingi ca inainte. ai face, ceva dar nu stii ce.
la inceput aveam ditamai fluturii in burta si am intrabat-o pe mire daca asa va fi mereu! mi-a zis condecendenta ca nu. a avut dreptate.
apoi mi-ai zis ca trebuie sa fiu pregatita de orice. ca poate o sa ne despartim dar ca nu va fi un capat de lume. ca nimeni nu e indispensbil. I've learned it the hard way, dar ai avut dreptate.
iar eu nu mai pot merge mai departe.
te iubeam! fraiere!
si au fost zile in care nu m-ai vrut, in care nu ai vrut pe nimeni, in care te-ai inchis, ai plans si ai suferit in tine fara sa (ma) vezi. stateam chiar langa tine. si nu indrazneam sa spun nimic. fericirea mea era vulgara. problemele mele nimicuri. problemele TALE in schimb erau reale. eu nu existam. si nu am inteles, si nu te-am inteles si nu m-ai inteles. iar acum e prea tarziu.
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
evanescence
,
furtuna
,
my immortal
,
placebo
,
song to say goodbye
,
vama veche
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)