marți, 26 martie 2013

punk baby, punk

meanwhile, in Brasov, it is snowing with heart shaped snow flakes.
brasov, my only home that I have ever known.
there is no light in the heart of the city.
once an ice queen, always an ice queen.
and we will drink to celebrate that tonight, ain t that right, T?


I will meet my mentors on Thursday and they will judge me like there is no tomorrow.
You were less than perfect? This is unacceptable! You need to work 10  times harder. You are the one!

meanwhile, in Constanta punk is punk and it is not dead.
meanwhile all over the globe, friends will be friends!
va multumesc si ma inclin.

semnat, just a punk.



now back to our usual schedule let us rule the world!

marți, 19 martie 2013

lost in translation

sometimes, at some point in our lives, we all get lost in translation.
our heart skips a beat.
our brain loose it.
and after that, because there is always a before and an after, you'll never be the same on the inside.
the perfectly polished mechanism called heart we'll have a small imperfection for the rest of her beating days.
small but omnipresent imperfection.





and how are we supposed to live with this fact?
as if a good thing could make up for all the pain...

fortunately, we eventually forget and move on.

until the next translation. but this time, maybe just this time we will get it right!


duminică, 17 martie 2013

Sunt ABSOLVENTA!
















Nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare : „ Sunt ABSOLVENTTTTTTTT!!!” :)))

Pozele vor spune ceea ce eu nu pot: fericire absoluta!!!


























Asta era acum 2 ani jumate. Intre timp s-au schimbat unele lucruri.
Iubirea dureaza 3 ani. Printul nu a fost printul meu. Meseria e bratara de aur dar este si catus in acelasi timp.
Nu este atat de usor sa faci ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Uneori trebuie sa iti amani visele pentru zile mai insorite.
Oamenii se impart in 2 categorii : buni si neintelesi. Nu cred  ca exista oameni cu adevarat rai. Fiecare avem un motor care ne face sa avanasam indiferent de conditii. Iar unii oameni reactioneaza mai urat si mai greoi decat altii in situatii de criza. Criza este un termen imposibil de, definit pentru ca este atat de subiectiv. Just heart no brain in there.




I am a terrible loser, since I was a child and nothing changed. I prefer to run than to face my fears. I cannot bare the thought that I am not good at doing something. I don't know how to accept failure. I mean I know all the theoretical bullshit but I cannot apply it. I simply cannot! I'm working on it but for the moment is difficult as hell.
Uneori poti fii un om prea bun. Uneori altii nu te merita. Than you just have to walk away and avoid those persons. Just walk away! I don't know why I'm writing in English, I thing it's a defense mechanism against French. And if you cannot walk away you are doomed.
Nu ne putem alege familia dar ne putem alege prietenii. Ne putem inconjura de oameni frumosi, buni, blanzi, veseli, pozitivi.

Life is always about choices! The choices you make are defining you. So choose freely but wisely because if you blow it up, you will be the only one to blame.



De vreo 2 saptamani mi-am reinceput activitatea de couch surfing. CS has never been cooler :)

Va doresc o duminica minunata si insorita.
PS : la Strasbourg ploua si este frig dar va veni soarele si pe strada mea!






miercuri, 13 martie 2013

Doctor Rasina Madalina

Iadul a luat sfarsit. Ceea ce parea de netrecut a trecut. Si nu a trecut oricum, ci a trecut cu bine. A trecut cu nota finala 9,48 dupa cele 3 probe: scris, practic si prezentarea tezei de licenta.
Cea mai mare mandrie mi-a fost produsa de un 10 mare si gras si cu steluta obtinut la prezentare. Eu sunt foarte emotiva cand trebuie sa vorbesc in fata unei audiente mai mari de 30 de oameni. Desi, culmea, imi place la nebunie sa vorbesc :P Dar ieri am reusit sa imi depasesc cumva emotiile, sa ma tarasc de pe scaun in fata amfiteatrului, sa nu lesin in timpul prezentarii, sa stau dreapta, sa nu imi tremure vocea, sa fiu sigura pe mine. Si colegii mei si dna Profesor universitar de Psihiatrie a zis ca e o lucrare excelenta si de actualitate si foarte bine prezentata...si colegii mi-au zis ca am vorbit ca o profa care explicase asta de nenumarate ori desi eu repetasem numai de vreo 3 ori acasa cu El :)...am radiat toata ziua de ieri in ciuda racelii ursuze care m-a acaparat. Sistemul meu imunitar e la pamant dupa o luna de chinuri, de invatat non stop...de dormit 5-6 ore pe noapte, de mancat pe apucate si de iesit pana la coltul blocului dupa apa minerala si inapoi.Sunt mandra de mine si,in sfarsit,am inteles...

Dupa 6 ani de facultate am inteles de ce uneori puteam sa vorbesc in fata tuturor fara emotie si de ce in fata unor profesori ma faceam mica,mica, vocea imi tremura, sa nu mai zic de mine care tremuram ca o frunza si ma pierdeam desi eram pregatita.

Dupa ce ieri am primit felicitarile de la un Profesor Universitar de Psihiatrie pentru care eu am un respect enorm mi s-a aprin beculetul! (stiu,dom`le,stiu,s-a aprins cam greu beculetul asta dar mai bine mai tarziu decat niciodata!) nu voi putea sa fiu niciodata sigura pe mine daca prezint ceva ce nu imi place.
Asa ca m-am hotarat. O sa lupt pana in panzele albe ca sa reusesc sa iau Psihiatria la rezidentiat. Fac medicina de familie un an si spoi imi dau iar examenul de Rezidentiat.

UPDATE : dupa 2 ani jumate de rezidentiat de Medicina Generala in Franta : nu mi-am urmat visul, nu am mai dat inca o data rezidentiatul. Si rau am facut. Dupa 2 ani jumate de muncit pe branci, mancat si dormit pe apucate, am dat peste un nebun ( dr. de familie, francez, de la tara), care si-a zis : bah, asta e proasta rau + ca si-a facut studiile si in Romania, eu nu ii validez stagiul. Degeaba am facut recurs, am vb, am explicat sa nu sunt nula, ca nu sunt un pericol pentru pacienti, ca nu sunt tampita...nu a contat, ba chiar comisia care ar fi trebuit sa ma sprijine mi-a spus in fata :
 " Trebuie sa iti iasa din cap faptul ca esti nula ( asta dupa ce am auzit acest lucru timp de 2 luni de la coordonatorul meu de stagiu), toti 3 medicii de familie sunt de acord asupra unor aspecte : esti foarte muncitoare, ai o capacitate de concentrare enorma, esti bine crescuta, inteligenta, ai o personalitate foarte agreabila DAR ai avut un parcurs universitar "particular""...

eu, perplexa : " ce intelegeti prin parcurs universitar "particular""?

ei : "ati facut universitatea in Romania, nu?"

mda, 5 ani in romania, 1 an in franta, examenul de rezidentiat l-am dat la paris impreuna cu ceilalti studenti francezi...

ei : " credem ca sunt unele goluri care mai trebuie, poate, acoperite.."

aham...deci, ca sa punem punctul pe i : "esti perfecta dar esti Romanca."

Bon. Totul e minunat! Asa ca acum ca s-a terminat cu luna de miere : trebuie sa ma reapuc de invatat.
Sa imi reamintesc ceea ce imi zicea ionut : "invata de 10 ca sa iei un 7" sau un 5 daca esti romanca, if I might add.

Asa ca sa ne fie invatatura de minte : all we are is dust in the wind!

duminică, 10 martie 2013

the golden hour

Cat de multe lucruri poti face intr-o ora?
 Nu foarte multe...sa citesti, sa te plimbi, sa faci sport, sa iesi la o cafea, sa stai in trafic, sa pui benzina, sa faci cumparaturi...sa razi, sa te certi, sa incerci sa intelegi, sa (te) ierti...sau enorm de multe. Sunt sigura ca ati experimentat sentimentul de dilatare a timpului. So many ideas/minut...

In medicina o ora poate schimba viata unui om that's why we call it the golden hour!

Asa ca daca vreodata viata mea o sa fie in mainile unui rezident, vreau sa am o lista pe care sa o rememorez, cu cele mai marete ganduri ale mele. Si voi avea incredere in el asa cum pacientii mei au avut si au incredere in mine.

Asa cum eu am invatat sa go with the flow, it takes years of practice, not knowing when you'll be able to sleep/eat/drink/pee. It's difficult like hell because for 24 golden hours your life doesn't belong to you anymore. You are your patients God. And if anything goes wrong, you're the only responsible.

Suturi, gips, rasini, politraumatizati, abuzati ( fizic sau psihic), apendicite, torsiuni testiculare, invaginatii, traume craniene, politraumatizati...toti sunt in mainile tale. Trebuie sa prioritizezi! Sa inveti sa explici calm, chiar daca pacientul/apartinatorii urla/plang/nu pot ( vor) sa inteleaga. Uneori nu poti face nimic. And then you have to let go!

Nu o sa uit niciodata primul meu anunt de cancer. La o femeie tanara. Nu era cinstit, nu vedeam rostul, nu vedeam de ce eu? De ce ea? Am intrat in camera, i-am explicat, apoi am vazut cum efectiv se micsora, sub ochii mei, in pat. As fi vrut sa fiu tare, ca o stanca. Instead of that I started crying while explaining the treatment options. And then the miracle happened : femeia s-a ridicat din pat, a venit la mine si m-a luat in brate. Mi-a spus ca e ok, ca o sa ma obisnuiesc cu timpul sa dau astfel de vesti, ca asta e destinul ei si ca eu trebuie sa fiu tare pentru ca o sa mai dau vesti din astea. 7  zile mai tarziu eram de garda si am visat 2 ochi care ma priveau ca si cum ma rugau sa ii las sa plece. 2 ore mai tarziu am primit un apel : era la urgente, in coma. Am incercat sa o transfer pe oncologie, pe reanimare, fara succes. 5 ore mai tarziu murea in serviciul meu. Si atunci am inteles ochii : eu nu eram pregatita sa ii dau drumul. But she was never mine. I got attached. It was human, but I am a doctor. So do you do that? Or not. So I learned to let go. To care but without influencing the decisions of my patients.



Eu am ales de multa vreme sa ma implic in viata pacientilor mei daca este dorinta lor. De aceea sunt mult mai inclinata spre partea de psihoterapie decat de medicina. Ma intereseaza pacientul ca si intreg. Dar mai ales mintea, pentru ca de acolo pleaca totul!



Ce fel de doctor este ala care urmeaza niste recomandari si atat? Nu este un doctor, este un robotel fricos! Experienta personala nu ii mai foloseste la nimic, caci ii este prea frica sa iasa din "legea scrisa". Dar ce te faci cand legea scrisa se schimba tot la 2-3 ani? Cine mai e Dumnezeul tau? Si ce folos ca ii tratezi hipertensiunea, diabetul sau astmul daca omul e deprimat? Si daca nu are chef decat sa moara? Why not speak with him? It's so easy. Words always win, even tough we loose.



Sometimes we're angry, tired, we don't have an "easy" job. Being close to your patients it's not easy. It's a choice. Well, I choose life, smile, words. I choose psychiatry over somatic medicine. I choose drug addicts and "crazy people". Because somehow they have a glow! Because that's where I belong! I wanna know that I did something in this life a part from prescribing medicines. I wanna be a part of my patients life and I want to lift him up!

joi, 7 martie 2013

zero



Am ajuns aproape la finalul celor 3 ani de internat. Final zbuciumat, cu suisuri si coborasuri, ca o EKG.
Ou il y a de la gêne il n'y a pas du plaisir.
Am de predat 1 raport de stagiu, 2 mémoire-uri si, poate, o teza plus 2 examene ( 1 practic si unul grila).

Uneori trebuie sa te lupti pt drepturile tale. Chiar daca drumul e lung si spinos. Si poate ar fi mai usor sa o lasi balta decat sa lupti. To be a coward is never an option! At least, that's how I've been thought.
Penultimul meu stagiu este cel de medicina de familie ( ceea ce este teoretic specialitatea mea). 6 luni, cate 2 luni la un practician. 2 ok. N° 3 = zero.

Sa ne concentram asupra lui 0 :
- artagos, suspicios ( adica nu esti de acord CU MINE?), fricos ( trebuie neaparat sa urmarim INTOTDEAUNA recomandarile, daca nu o sa ne trezim sigur cu un proces de malpraxis), xenofob ( ce ai spus? mai spui o data? nu inteleg ce spui!), pradator ( nu stii nimic/asta trebuia sa stii deja/nu pot sa te invat toata medicina...)
- un foarte bun doctor ca si cunostinte
- inteligenta emotionala 0 ( eu nu sunt aici ca iti rezolv tie problemele de cuplu!, the fuck...ce am zis eu si ce a inteles el)
- obsesivo-compulsiv : nu ai intrebari? nu ai intrebari? nu ai intrebari? ARGHHHHHHHHHH NU AM INTREBARI!
- un om langa care, in mod normal, nu mi-as fi petrecut mai mult de 10 minute.

Dar ce te faci cand trebuie sa petreci cu 0 2 luni din viata ta? Luni, marti, joi, vineri de la 8.30 la 17.30?
Numai cu el face 2 face, day by day by day...niciodata un minut nu mi s-a parut mai lung. La ora 9 fara un sfert ma uitam deja disperata la ceas!!!

Incerci sa te mulezi pe zero. Sa treci peste faptul ca te trezesti dimineata la 6 ca sa iei trenul o ora, ca seara ajungi franta la 8 acasa. Ca acasa nu te asteapta chiar Raiul. Ca ar trebui sa mai faci si alte treburi casnice. Sa asculti reprosuri sau sa nu asculti nimic. Sa te duci singura la somn pentru ca te culci prea repede, ca gainile. Dar tu ar trebui sa ignori toate astea si sa citesti recomandarile. Ar trebui sa nu mai faci garzi de sambata la urgente, numai ca nu zero o sa iti plateasca facturile. Pentru ca zero nu se gandeste ca pe tine nu te asteapta acasa hainele calcate, gunoiul dus, casa curata, mancarea calda, un sot si 2 copii. Ca poate tu nu ai familia aici sau ca ceea ce credeai tu ca va fi familia ta se destrama sub ochii tai. Si ca doare ca naiba. Depresia, tacerea, lacrimile, ar trebui sa inghiti totul si sa citesti recomandari. Pentru ca asta eviata ta. Medicina.

Am incercat si am esuat mizerabil. Pentru ca :
1) viata mea nu este Medicina, cel putin nu cea somatica
2) nu imi pot separa viata profesionala de cea privata
3) nu vorbesc limba maniacilor
4) I have balls and I shall not eat your crap!

Asa ca daca prima luna a fost o agonie continua din care am iesit convinsa ca si eu sunt un zero, ca nu stiu nimic din ceea ce tine de medicina celelalte 2 au fost de vis. Cu 2 doctori completi care au stiut sa ma aprecieze si sa ma faca sa evoluez. Atat de diferiti, dar atat de umani. Bon. Dupa cele 2 luni de miere m-am intors la zero. Ceilalti 2 mi-au zis : taci si inghite, nu spune nimic, asteapta sa treaca, e doar o luna.

Ei bine, a fost cea mai lunga luna din viata mea. A fost groaznic. In ultimele 3 saptamani cred ca nu am vb 20 de minute. Am plans de mai multe ori : de neputinta, de nervi, de frica.

Timp de 2 luni am avut insomnii, senzatii de greata si dureri de spate atroce. Un fel de somatizare a nefericirii mele sufletesti. A fost doliu. Dar asteaptam sa treaca.



Iar cand mi-a zis la sfarsit ca nu imi valideaza stagiul, am crezut ca lesin...din acealeasi motive : furie, neputinta...asta dupa ce incercasem sa ii explic lui zero ca in viata lucrurile nu sunt numai albe si negre. In fine, nu am avut cu cine.

Asa ca am facut, sfatuita de ceilalti 2 Dr., singurul lucru pe care il puteam face : o reclamatie la responsabilul de stagii. Miercurea viitoare am intalnire cu el si cu un Profesor, sper sa fie bine. O sa repet pentru a mia oara prin ce am trecut timp de 2 luni. Si sper sa se rezolve, sa nu trebuiasca sa repet cele 2 luni. In orice caz, le pot face in alta parte. Dar de ce sa le fac din cauza unui zero?

Nu de alta dar am obtinut postul mult visat de assistante généraliste en addictologie si nu as vrea sa il pierd dintr-o prostie. Ar trebui sa incep din Noiembrie.

Ca de fiecare data, o sa imi sustin cauza. Am emotii dar sper sa fie bine!

Dar de ce oare ceilalti au ales sa taca? Sa se lase calcati in picioare? Cred ca au fost atat de fericiti ca nu o sa il mai vada niciodata incat nu au mai zis nimic. But this is wrong! So wrong! Cati o sa mai terorizeze?

Asa ca deocamadata stau si astept, stau si privesc cum de sus totul e mai bine.

Colegii mei au fost ingroziti, socati de reactia mea, normala, if I might add.
Again, sunt oaia neagra :p trebuia, lili, de 3 ani nu am mai fost :p



" Well my goodness gracious let me tell you the news 
My head's been wet with the midnight dew 
I've been down on bended knee talkin' to the man from Galilee 
He spoke to me in the voice so sweet 
I thought I heard the shuffle of the angel's feet 
He called my name and my heart stood still 
When he said, "John go do My will!" 

Go tell that long tongue liar 
Go and tell that midnight rider 
Tell the rambler, 
The gambler, 
The back biter 
Tell 'em that God's gonna cut 'em down 

Tell 'em that God's gonna cut 'em down 

You can run on for a long time 
Run on for a long time  
Sooner or later God'll cut you down 

Well you may throw your rock and hide your hand 
Workin' in the dark against your fellow man 
But as sure as God made black and white 
What's done in the dark will be brought to the light..."


Cel mai rau este faptul ca m-a denigrat in fata celorlalti Dr., carora le-a spus ca sunt nula si ca sunt un pericol pentru pacienti! Moi! Care fac garzi singura la urgente pediatrice chirurgicale de 1 an. Care nu am avut niciodata probleme cu sefii mei sau cu personalul.

Eu nu pot sa inghit gogoasa. O sa i-o scuip in fata in cel mai legal mod cu putinta.
Asa sa imi ajute Dumnezeu!
Macar sa nu mai ia alti interni.

luni, 4 martie 2013

viva la vida!

I used to rule the world and I stopped doing it for all the wrong reasons!
So I told to myself : fuck this!
So I stopped what I thought was love. Crazy passion turned to dust!
It was necessary in order to get wiser but how I payed, how hard I payed.
Bref : I have a plan to reconquer the world!





" I used to rule the world
Seas would rise when I gave the world
Now in the morning I sleep alone
Sweep the streets I used to own.

I used to role the dice
Fear the fear in my enemy's eyes
Listen as the crowd would sing :
" Now the old king is dead! Long live the king!"

Si ca sa imi fie mai usor, iti cer un singur lucru :







vineri, 1 martie 2013

Imnul lunii martie

I wanna take you somewhere so you know I care
But it's so cold and I don't know where
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring

And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up


On another love, another love
All my tears have been used up

And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times
So I'll use my voice, I'll be so f*cking rude
Words they always win, but I know I'll lose


And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart

And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up

On another love, another love
All my tears have been used up..."
A venit luna martie cu noi provocari, staying alive! Progreseaza! Gooooooooo Mada!
Uneori ma intreb cum am putut atat de mult sa traiesc in trecut. Now it's over. Prezentul, mai mult ca prezentul si viitorul.
Am plans, m-am dat cu fundul de pamant, apoi am fost la cumparaturi : carti, haine, esarfe, pantofi, cool stuff...whatever makes you feel better! Apoi am facut un pic de cs. Apoi m-am apucat de invatat.
If it makes you happy, than why the hell are you so sad?
Acum iubirea mea a imbatranit, s-a maturizat, uneori aveam obiceiul sa ma gandesc cum ar fi fost daca...era ca un ritual. Dar marinarului ii sta bine numai cu marea iar calatoarei ii sta bine cu drumul. Little by little we've grown up and apart. It was always supposed to be like that. We've just needed to accept it. Acum suntem multumiti cu vietlie noastre paralele care se intersecteaza ocazional, in loopinguri complicate ca un urias filigram.


Din pamant in pamant.
Din suflet pentru suflet din mana deschisa cu ochiul aprins al iubirii vom face un arbore al vietii pe care vom desena cicatricile inimii noastre.

Baba mea e pe 8 !