Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat.
Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.
Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara.
Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete.
Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.
Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici.
Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.
Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.
Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par.
Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.
Noi la concerte, la Iris, la Cargo.
Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.
Noi simplu.
Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.
Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.
Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.
Noi cantand, plangand, razand, fugind.
Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.
Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada.
Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.
Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva.
Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.
Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.
Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine.
Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)
Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.
D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.
M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.
D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.
Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.
Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.
Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.
Alice freaca menta, as always.
T. face ceasuri.
D. e la Paris.
Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.
Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.
Viitorul mi-l imaginez mereu.
Visarea este starea mea de spirit! :)
Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!
