In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
marți, 28 mai 2013
luni, 27 mai 2013
pms
Despre acea perioada a lumii in care fiecare femeie isi doreste sa nu se fii nascut.
Genul de intrebari care te lovesc cu viteza unor asteroizi ca apoi sa te lase speechless. din pacate pentru o perioada prea scurta pentru tine si pentru anturajul tau. genul ala de relatie love hate care face 1000 de tripluri tzuluc on and on and onandonandonandonnnnnnn!
Atunci cand iti sta mintea in loc, la propriu, si cand se ajune la conversatii penibile chiar si cu oameni care nu iti sunt apropiati dar au nesansa de a se afla in preajma ta in ACEA perioada a lunii :
- te iubesc pentru ca esti proasta dar pe de alta parte esti docila ca o vitelusa deci te pot folosi !!! ( gen wtf did i just say!!!!)
- sau catre sef : " nu sunt absolut deloc cu punctul dumneavostra de vedere si cred ca mai bine ati spune ca nu aveti chef sa va faceti treaba! " ( wtf ! wtf! WTF DID I JUST SAY!!! I should start searching a new job as in right now!)
- sau catre colega de apartament : "sunt deprimataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! a look a butterfly! nu am apa deloc si nici caldura si ma simt mizerabilllllllllllll!!!" ( dupa ce ea a lucrat 10 ore la urgente si tu ai facut DOAR scrisori de iesire toata ziua!)
- sau catre colegii de masa, la pranz, mica pauza de détente : " ati auzit de pacientul ala care s-a aruncat de la etajul 3? a murit pe loc. dupa ce i-au explodat organele interne!" ( pause for effect!)
- sau catre infirmiera : " de obicei esti nu foarte rapida dar azi te intreci pe tine!" ( = signing your death sentence)
- catre bucatar : " am mancat saptamana trecuta la un SUPER ( emfaza pe SUPER resto) dar azi TREBUIE sa mananc aici. dar e ok. vineri mancam iar la vietnamian!" ( probabil ca imi va scuipa in mancare pentru restul de 5 luni de stagiu care imi raman dar c'est pas grave).
si uite asa distrugi pacea lumii cu pmsul tau de 2 bani!
cu relatia ta mai mult decat destructiva ... sunt grasa, nu mai trebuie sa mananc...mmmmmm...ce mananci acolo??? torrrrrrrrrrt? de ciocolataaaaaaaaaaaaaaa? ah nu, nu vreau sa gust, je tienne à ma ligne, ok daca insisti, doar o muscatura ( * evident ca il vaduvesti pe "fraer" de felia de tort, lasa, sa invete, viata e grea!)
love/hate circle.
and for the gentle men :
* nici una dintre imaginile de mai sus nu imi apartin, dar cum e acea perioada a lunii : " I don't f..... care!"
vineri, 24 mai 2013
the can opener/deschizatorul de conserve/ouvre boîte
Pentru ca eu am de cand ma stiu prostul obicei sa dau tot din casa, as long as I can recall it, voila : scene domestice dubla 1 :
F (chinuindu-se sa deschida o conserva de mango) : "Madaaaaaaaaa, avem deschizator de conserve?"
Moi : "Habemus! In dulapul de jos, primul sertar, compartimentul din spate!"
F (dupa 5 minute de lupte seculare) : "Madaaaa, stii sa folosesti deschizatorul de conserve?"
Moi (razand infundat) : "Nu!" :))))
F (exasperata) : "Si altceva nu avem ca sa deschidem this bloody can?"
Moi (academica) : "Well, avem cutite."
F ( la capatul puterilor si vizibil exasperata de calmul meu :) : "Si care crezi ca ar merge?"
Moi (again academica) : "Al2lea cutit negru!"
...after 5 minutes I heard the can popping! SUCCES!
Pe de alta parte observ ca absolut nimic nu s-a schimbat din facultate : inca fac totul pe ultima suta de metrii!
Si, ca de obicei, ma gandesc : "Pfuais, daca as invata din timp as avea un potential urias!" BUT THEN AGAIN mereu fac totul atunci cand imi ajunge cutitul la os asa ca nu cred ca o sa imi ating vreodata adevaratul level. But it's fine with me! Just enjoy the ride and keep smiling!
F (chinuindu-se sa deschida o conserva de mango) : "Madaaaaaaaaa, avem deschizator de conserve?"
Moi : "Habemus! In dulapul de jos, primul sertar, compartimentul din spate!"
F (dupa 5 minute de lupte seculare) : "Madaaaa, stii sa folosesti deschizatorul de conserve?"
Moi (razand infundat) : "Nu!" :))))
F (exasperata) : "Si altceva nu avem ca sa deschidem this bloody can?"
Moi (academica) : "Well, avem cutite."
F ( la capatul puterilor si vizibil exasperata de calmul meu :) : "Si care crezi ca ar merge?"
Moi (again academica) : "Al2lea cutit negru!"
...after 5 minutes I heard the can popping! SUCCES!
Iar weekendul vine cu CINCI vesti bune :
1) am reusit sa imi scriu si sa imi depun raportul de stagiu si mémoire-ul de stagiu prat!
2) am reusit sa imi cumpar super ceasul la care baleam de vreo luna ( pictures soon to come)
3) am invatat sa fac "cartes conceptuelles" ( and,trust me, that it's freaking difficult especially when the tutorial is in Canadian french!)
4) acum pot sa ma apuc sa lucrez la mémoire-ul de DES.
5) mergem la super cafeneaua "Bistrot et chocolat" de langa catedrala duminica!
I
Si, ca de obicei, ma gandesc : "Pfuais, daca as invata din timp as avea un potential urias!" BUT THEN AGAIN mereu fac totul atunci cand imi ajunge cutitul la os asa ca nu cred ca o sa imi ating vreodata adevaratul level. But it's fine with me! Just enjoy the ride and keep smiling!
luni, 20 mai 2013
una calda,una rece
Zilele alea care incep super si se termina mai putin glamour on va dire.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).
Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.
Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.
Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!
Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.
Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".
Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.
Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).
Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.
Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.
Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!
Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.
Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".
Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.
Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.
vineri, 17 mai 2013
these are my patients
" Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?
I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroine?"
Dupa mine exista 3 filme epice care ajuta oarecum la intelegerea adictiei, 2 dintre ele mai serioase.
1) trainspotting ( 1996)
2) requiem for a dream ( 2000)
3) how high ( 2001).
Pe al 3 lea l-am vazut cu L. la mare, cu M. In epoca in care am descoperit si luna amara si tapinarii si ipr si multeeeeeeeeee altele...este o comedie si atat ( desi...I need moeny! head! neeeeeeeeeext!).
Celelalte 2 te pun cel putin pe ganduri.
Just watch them and we'll talk afterwards.
duminică, 12 mai 2013
let's roll and rock one more week!
din ciclul " pe vremea mea cantecele erau complexe..."
"... Tidal waves don't beg forgiveness
Crashed and on their way
Father he enjoyed collisions; others walked away
A snowflake falls in may.
And the doors are open now as the bells are ringing out
'Cause the man of the hour is taking his final bow
Goodbye for now.
Nature has its own religion; gospel from the land
Father ruled by long division, young men they pretend
Old men comprehend.
And the sky breaks at dawn; shedding light upon this town
They'll all come around
Cause the man of the hour is taking his final bow
Good bye for now.
And the road
The old man paved
The broken seems along the way
The rusted signs, left just for me
He was guiding me, love, his own way
Now the man of the hour is taking his final bow
As the curtain comes down
I feel that this is just goodbye for now..."
vineri, 10 mai 2013
on the road again
they say that there is nothing that the road can't heal.
I say they are right!
who are they?
that's a secret I'll never tell.
6 ore de condus, imi place mirosul de drum, de motor incins, soarele care ghideaza mereu, schimbarea vitezelor, zgomotul cauciucurilor, benzinaria de pe marginea drumului cu cafeaua vesnica ceamibunacafeadinlumelamomentulrespectiv! tirurile, farurile noaptea, vantul rece, copacii de pe marginea drumului care dau impresia de banda desenata! dar mai ales vitezaa! singurul moment din lume in care poti sa canti din toti rarunchii asta :
cand unii te vad si te plac si ar vrea sa fie ca tine. dar ei nu stiu nimic despre tine.
to live to tell your story.
un mustang si road 66 este visul suprem. poate cu tine sau fara, cel pe care nu l-am cunoscut inca sau l-am cunsocut si l-am lasat sa plece. sau cu un/o total stranger, sau cu un/o cea mai buna prietena.
again and again and again home is your heart is! but my heart has no home!
is there something more important than to have a memorable life?
sometimes I feel like I am 100 years old but still a baby!
60 revolutions per minut, this is my regular speed!
this song that I have sang for just a few!
cateodata te simti atat de bine incat iti este frica sa te bucuri; incat stii ca va urma ceva rau.
dar daca urmezi drumul tau...totul este sa iti asculti inima si mintea.
cand eram mica credeam ca destinul fiecaruia este gravat in scoarta de tei, nu stiu de ce tei, pentru ca imi placea mirosul probabil. in plus tei=mare. cat de singur poti fii inconjurat de oameni.
ti s-a intamplat vreodata sa vezi totul din afara corpului tau, incet, incet sa iesi din tine...and nothing else matters!
sa traiesti atemporal, sa iesi din lumea asta cand vrei, sa iei masina, avionUL, elicopterul, vaporul si sa pleci, sa pleci, sa plecccccccciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
sa-ti fie drumul lin si noaptea aproape
pe-ntinderea de soapte sa-ti mangai parul,
lin
sa ma atingi si sa ma stingi
pe veci,
din cinci in cinci
zile calatoare
iele zburatoare
ierni fulgeratoare
pasari migratoare!
un soare terapeutic si liniste!
tatuajul cu aripile lui hermes!
A très bientôt mes amis!
I say they are right!
who are they?
that's a secret I'll never tell.
6 ore de condus, imi place mirosul de drum, de motor incins, soarele care ghideaza mereu, schimbarea vitezelor, zgomotul cauciucurilor, benzinaria de pe marginea drumului cu cafeaua vesnica ceamibunacafeadinlumelamomentulrespectiv! tirurile, farurile noaptea, vantul rece, copacii de pe marginea drumului care dau impresia de banda desenata! dar mai ales vitezaa! singurul moment din lume in care poti sa canti din toti rarunchii asta :
cand unii te vad si te plac si ar vrea sa fie ca tine. dar ei nu stiu nimic despre tine.
to live to tell your story.
un mustang si road 66 este visul suprem. poate cu tine sau fara, cel pe care nu l-am cunoscut inca sau l-am cunsocut si l-am lasat sa plece. sau cu un/o total stranger, sau cu un/o cea mai buna prietena.
again and again and again home is your heart is! but my heart has no home!
is there something more important than to have a memorable life?
sometimes I feel like I am 100 years old but still a baby!
60 revolutions per minut, this is my regular speed!
this song that I have sang for just a few!
cateodata te simti atat de bine incat iti este frica sa te bucuri; incat stii ca va urma ceva rau.
dar daca urmezi drumul tau...totul este sa iti asculti inima si mintea.
cand eram mica credeam ca destinul fiecaruia este gravat in scoarta de tei, nu stiu de ce tei, pentru ca imi placea mirosul probabil. in plus tei=mare. cat de singur poti fii inconjurat de oameni.
ti s-a intamplat vreodata sa vezi totul din afara corpului tau, incet, incet sa iesi din tine...and nothing else matters!
sa traiesti atemporal, sa iesi din lumea asta cand vrei, sa iei masina, avionUL, elicopterul, vaporul si sa pleci, sa pleci, sa plecccccccciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
sa-ti fie drumul lin si noaptea aproape
pe-ntinderea de soapte sa-ti mangai parul,
lin
sa ma atingi si sa ma stingi
pe veci,
din cinci in cinci
zile calatoare
iele zburatoare
ierni fulgeratoare
pasari migratoare!
un soare terapeutic si liniste!
tatuajul cu aripile lui hermes!
A très bientôt mes amis!
sâmbătă, 4 mai 2013
de ce imi plac mie drogatii
Sau, mai polyticaly correct spus de ce imi place mie sa lucrez cu pacientii care au o addictie ( dependenta de ceva). Pentru ca sunt fucked up and I think I can fix them...asta cred unii. Ei bine, nu. Pentru ca eu nu cred ca trebuie sa ii vindec. I ain't Jesus and I can't walk on water. And I cannot heal people either.
.jpg)
Pentru ca imi place sa incerc sa inteleg mecanismul prin care s-a ajuns la addictia respectiva. What was it that pulled the trigger? Imi place sa ii ascult ( and God knows that it ain't easy all the time !), sa le vorbesc, sa ii incurajez, sa ii pun in garda vis a vis de toate complicatiile somatice care pot aparea ( and they are a lot and they are not easy to take care of), sa ii acompaniez in iadul lor si sa le arat ca there is a way to leave it all behind.
People tell all the time : " Look : a junkie! F***** piece of shit! It's all his fault! He shouldn't have drunk/took drugs in the first place, nobody obliged him!"
I tell to 'em : " But aren't you a fuckin' junky also? Like addicted to work, money, social insurance, nice clothes, make up, fast cars, sex or just being loved, your wife/husband, babies, cigarettes, social recognition, God, social acceptation, raw eating, shopping, cleaning, TV, computer, internet, mobile phone...so f*** off jerk! Stop bitching about others and just clean your own mess!"
But we are so good at judging others! It makes us feel better about our lives, about our own lies and compromises.
But we are clean, at least, right? Eu sunt cel mai bland si bun!
Eh uite ca tu nu stii ignorantule/ignoranto ca poate omul ala a fost violat ani la rand de catre mama/tatal sau, ca omului asta i s-a spus in copilarie ca e un cacat, ca omul asta e un timid iremediabil, ca omul asta are probleme psihiatrice grave, ca omul asta a pierdut TOTUL si doarme in strada, ca e multumit cand afara nu ninge/ploua, ca nu se poate uita in ochii altora, ca ii e rusine, ca e privit zilnic ca o lepra a societatii, ca nu a mancat de o saptamana, ca unii oameni se nasc din start fara nici o sansa ( da, da, exista si asa ceva ignorant mic!).
DA, sunt si mitomani, sunt si oameni care au facut totul sa ca nu reuseasca dar what about the others?
Am cunoscut fete violate ani la rand de ' tatii lor', necrezute si batute de mamalele dependente de tati 'pentru minciuna' care au descoperit ca lumea e un loc mai bun in spatele unui nor de THC sau in spatele unui shot de hero. Coca era singura lor prietena. In cartierul numai looserii invatau, in familie carti nu se citeau si TV domnea! Cand esti de partea cealalta a zidului, cum faci, ce faci ca sa iti fie tie bine? Apoi totul degenereaza. Initial hero e gratis, apoi pe bani/sex/obiecte de valoare. Scapi de tata si dai de un peste. Nu ai scoala si nu ai nici o retea de sustinere! De fapt, am putea zice ca nimeni nu stie ca tu existi!
La asta nu te-ai gandit nu? Cand treceai mandru in BMW ul tau/cu familia ta/ cu burgerul sau shaorma sub nas/ cu copilul imbracat dupa ultimul racnet.
So please just define your f***** necessities and STOP JUDGING OTHERS!
Because most of the time you're not better than them.
Just clean your own trash and let others try to clean their own when they are ready to do it!4
So, yes, I stand by their side, I will fight with them 'till the end. 'cause we all have demons, I sure appreciated my friends and family being there for me when I needed help!
The road is bumpy, o sa aiba recaderi, o sa revina, o sa aiba perioade mai bune. Dar o sa stie ca cineva e acolo, gata sa ii asculte si sa incerce sa ii ajute.
.jpg)
Pentru ca imi place sa incerc sa inteleg mecanismul prin care s-a ajuns la addictia respectiva. What was it that pulled the trigger? Imi place sa ii ascult ( and God knows that it ain't easy all the time !), sa le vorbesc, sa ii incurajez, sa ii pun in garda vis a vis de toate complicatiile somatice care pot aparea ( and they are a lot and they are not easy to take care of), sa ii acompaniez in iadul lor si sa le arat ca there is a way to leave it all behind.
People tell all the time : " Look : a junkie! F***** piece of shit! It's all his fault! He shouldn't have drunk/took drugs in the first place, nobody obliged him!"
I tell to 'em : " But aren't you a fuckin' junky also? Like addicted to work, money, social insurance, nice clothes, make up, fast cars, sex or just being loved, your wife/husband, babies, cigarettes, social recognition, God, social acceptation, raw eating, shopping, cleaning, TV, computer, internet, mobile phone...so f*** off jerk! Stop bitching about others and just clean your own mess!"
But we are so good at judging others! It makes us feel better about our lives, about our own lies and compromises.
But we are clean, at least, right? Eu sunt cel mai bland si bun!
Eh uite ca tu nu stii ignorantule/ignoranto ca poate omul ala a fost violat ani la rand de catre mama/tatal sau, ca omului asta i s-a spus in copilarie ca e un cacat, ca omul asta e un timid iremediabil, ca omul asta are probleme psihiatrice grave, ca omul asta a pierdut TOTUL si doarme in strada, ca e multumit cand afara nu ninge/ploua, ca nu se poate uita in ochii altora, ca ii e rusine, ca e privit zilnic ca o lepra a societatii, ca nu a mancat de o saptamana, ca unii oameni se nasc din start fara nici o sansa ( da, da, exista si asa ceva ignorant mic!).
DA, sunt si mitomani, sunt si oameni care au facut totul sa ca nu reuseasca dar what about the others?
Am cunoscut fete violate ani la rand de ' tatii lor', necrezute si batute de mamalele dependente de tati 'pentru minciuna' care au descoperit ca lumea e un loc mai bun in spatele unui nor de THC sau in spatele unui shot de hero. Coca era singura lor prietena. In cartierul numai looserii invatau, in familie carti nu se citeau si TV domnea! Cand esti de partea cealalta a zidului, cum faci, ce faci ca sa iti fie tie bine? Apoi totul degenereaza. Initial hero e gratis, apoi pe bani/sex/obiecte de valoare. Scapi de tata si dai de un peste. Nu ai scoala si nu ai nici o retea de sustinere! De fapt, am putea zice ca nimeni nu stie ca tu existi!
La asta nu te-ai gandit nu? Cand treceai mandru in BMW ul tau/cu familia ta/ cu burgerul sau shaorma sub nas/ cu copilul imbracat dupa ultimul racnet.
So please just define your f***** necessities and STOP JUDGING OTHERS!
Because most of the time you're not better than them.
Just clean your own trash and let others try to clean their own when they are ready to do it!4
So, yes, I stand by their side, I will fight with them 'till the end. 'cause we all have demons, I sure appreciated my friends and family being there for me when I needed help!
The road is bumpy, o sa aiba recaderi, o sa revina, o sa aiba perioade mai bune. Dar o sa stie ca cineva e acolo, gata sa ii asculte si sa incerce sa ii ajute.
miercuri, 1 mai 2013
so don't bother...
I won't die of deception...
10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.
cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...
iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"
one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.
I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most will be the baby.
My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.
There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.
I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!
10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.
cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...
iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"
one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.
I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most will be the baby.
My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.
There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.
I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)